Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 29.07.2009, sub nr. de dosar 3732/105/2009, reclamanta S.C S S S.R.L a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. PRAHOVA S.A, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 152.537,53 lei contravaloare facturi restante şi 7.776,55 lei penalităţi calculate până la 28.07.2009.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii 1932/2008, prin care reclamanta se obliga să asigure pentru pârâtă servicii de pază, supraveghere şi control la obiectivele indicate în anexa 1 la contract; valoarea serviciilor era de 23.514 lei/oră/agent fără TVA, aşa cum rezulta din art. 2 pct. 2.1 al contractului. După prestarea serviciilor s-au emis mai multe facturi acceptate la plată de pârâtă, însă plăţile nu au fost făcute, existând la acest moment mai multe facturi restante la plată, între care: factura 1435/2009, factura 1327/2009, factura 1228/2009, factura 1146/2009. Reclamanta mai arată că, deşi a încercat de mai multe ori soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului de fiecare dată pârâta a încercat să eşaloneze sumele de plată, motivând că nu dispune de lichidităţi.
În drept reclamanta s-a întemeiat pe art. 998 999 Cod civil.
În susţinerea cererii lor reclamanta a depus la dosar, în copie: facturi fiscale, foi activitate (pontaj), contract prestări servicii 1932/01.04.2008, act adiţional, corespondenţă comercială, calcul penalităţi.
La data de 21.10.2009 pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că acţiunea principală este întemeiată doar în parte.
În motivarea întâmpinării a arătat că a achitat o parte din facturile indicate de reclamantă, datorând „în prezent” (la data întâmpinării) suma de 86.397,85 lei debit principal. De asemenea pârâta arată că penalităţile nu sunt calculate corespunzător, fiind calculate în cazul facturii 1146/2009 la întreaga sumă de 39.370,76 lei, iar nu la suma rămasă de achitat, de 19.529,05 lei. De asemenea s-au calculat penalităţi şi la factura 1327/2009, ce a fost stornată, pentru aceeaşi sumă emiţându-se o altă factură, al cărei termen se împlinea după promovarea acţiunii, astfel încât nu se impunea calculul penalităţilor la această factură.
În dovedirea apărărilor sale pârâta a depus la dosar, în copie: ordine plată, facturi, corespondenţă comercială.
La 18.11.2009 reclamanta a depus cerere intitulată „completatoare” prin care a diminuat cuantumul pretenţiilor pe cererea principală la 86.397,85 lei şi a majorat cuantumul la 11.070,77 lei pe capătul de cerere privind penalităţile.
Pârâta a depus întâmpinare la cererea completatoare prin care a arătat că a mai achitat 10.000 lei pe capătul principal, al cărui cuantum e de 76.397,85 lei iar pe capătul de cere privind penalităţile reiterează susţinerile privind greşita calculare a acestora.
Instanţa a admis şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă (raport expertiză 145/30.04.2010, raport de expertiză completare 910/2010).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Relaţiile contractuale dintre părţile prezentului litigiu au fost guvernate de contractul de prestări servicii 1932/2008, în baza căruia reclamanta a prestat servicii ce pot fi denumite generic „de pază”, iar pârâta a avea obligaţia achitării acestor servicii la preţul stipulat de art. 2 pct. 2.1 din contract.
În baza acestor obligaţii sinalagmatice, reclamanta a emis facturile ataşate cererii, facturi acceptate la plată şi necontestate de pârâtă, care inclusiv prin întâmpinare arată că e de acord cu admiterea acţiunii pentru debitul principal, însă în limitele în care suma nu a fost achitată, depunând ordine de plată. În urma precizărilor şi recunoaşterilor implicite ale părţilor şi conform raportului de expertiză completare 910/2010, ce a verificat datele contabile ale societăţilor în cauză, rezultă o valoare a debitului principal de 61.864.85 lei.
Faptul că pârâta învederează prin concluzii scrise, având ataşate ordine de plată, că ar mai fi achitat o parte din acest debit, nu poate avea înrâurire asupra soluţionării capătului principal, plata fiind o modalitate de stingere a unui debit, iar nu de infirmare a temeiniciei cererii, ce trebuie analizată în funcţie de un anumit moment. În caz contrar, prin plăţi succesive, un pârât ar putea face imposibilă soluţionarea unei cereri în pretenţii, prin modificarea constantă a cuantumului. Or, pentru a garanta soluţionarea cauzei, instanţa va lua în calcul suma datorată la momentul efectuării calculului, conform celor două rapoarte de expertiză dispuse, eventualele plăţi ulterioare putând fi avute în vedere, dacă este cazul, la momentul executării silite.
Faţă de aceste aspecte instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată şi va obligă pârâta la plata sumei de 61.864,85 lei debit principal.
În ceea ce priveşte penalităţile, instanţa observă că, prin cererea „completatoare” de la 18.11.2009 (f. 58) reclamanta nu a solicitat penalităţile decât până la acea dată; din acest motiv, faţă de principiul disponibilităţii procesului civil, instanţa a admis solicitarea de completare a raportului de expertiză în privinţa calculului penalităţilor conform învestirii făcute de reclamantă, rezultând din raportul de expertiză completare 910/2010 suma de 12.587,67 lei până la data de 18.11.2009. Or, observând că, în conformitate cu tabelul ataşat raportului de expertiză (f. 146) penalităţile sunt corect calculate/factură, de la data scadenţei şi având în vedere cuantumul procentual (0,06%) inserat în contract (art. 3.2), instanţa va admite cererea şi cu privire la 12.587,67 lei – penalităţi.
Faţă de prevederile art. 274 -276 Cpc şi reţinând că acţiunea principală va fi admisă doar în parte, însă culpa procentuală aparţine în cea mai mare parte pârâtei care nu şi-a respectat la timp obligaţiile contractuale, determinând declanşarea litigiului, instanţa va admite în parte cererea de cheltuieli de judecată a reclamantei şi obligă pârâta la plata sumei de 2500 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C S S S.R.L., cu sediul in Ploieşti, str. Tunari, nr. 26, jud. Prahova în contradictoriu cu pârâta S.C. D. PRAHOVA S.A cu sediul in Ploieşti, str. Bobâlna, nr. 123, jud. Prahova, având ca obiect pretenţii.
Obligă pârâta la plata sumei de 61.864,85 lei debit şi 12.587,67 lei penalităţi.
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată a reclamantei şi obligă pârâta la plata sumei de 2500 lei cu acest titlu.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare
