Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 16.04.2013, sub nr. 2378/110/2013, contestatoarea S.D. a formulat, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Bacău, contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. 23697/09.04.2013 emisă de intimată şi a titlului executoriu nr. 101414/02.09.1998, solicitând anularea acestor acte.
În motivarea acţiunii, a susţinut că prin somaţia evidenţiată i s-a pus în vedere să achite suma de 162 lei.
A menţionat că dreptul de a solicita executarea silită s-a prescris, prin împlinirea termenului de 5 ani, iar titlul executoriu nu a fost emis în condiţiile legii, instituţia intimată neavând dreptul de a emite acte administrative.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 92/2003 şi Legii nr. 134/2010.
A solicitat încuviinţare probei cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, la data de 20.08.2013 ( filele 13-15 ), prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.
A precizat că titlul executoriu a fost emis în temeiul art. 35 coroborat cu art. 31 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, datorită omisiunii de prezentare a contestatoarei la revizuirea medicală pentru plata pensiei de invaliditate.
A adăugat că procedura executării silite este cea stabilită prin dispoziţiile OG nr. 92/2003, iar executarea a început prin emiterea somaţiei nr. 15.06.2004, până în prezent fiind comunicate mai multe somaţii, respectiv nr. 25724/09.05.2007, 35750/22.10.2008, 20441/12.01.2011, 23697/09.04.2013.
În drept, a indicat prevederile art. 205-206, 780 şi următoarele Cod de procedură civilă.
A ataşat înscrisuri.
La data de 26.08.2013, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (fila 37 ), reluând considerentele expuse în cuprinsul acţiunii.
Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:
La data de 02.09.1998, D.M.P.S. a Judeţului Bacău a emis Decizia nr. 101414, prin care a stabilit să se suspendă dreptul la pensie al contestatoarei S.D. deoarece aceasta nu s-a prezentat la revizuirea medicală din februarie 1998. Prin acelaşi act s-a stabilit că petenta trebuie să restituie suma de 1.927.453 lei ( ROL ).
În virtutea acestei decizii, intimata a procedat la executarea silită a sumei de 162 lei, prin emiterea succesivă a somaţiilor nr. 25724/09.05.2007, 35750/22.10.2008, 20441/12.01.2011, 23697/09.04.2013 ( filele 16-32 ).
După cum rezultă din cuprinsul somaţiilor amintite, fundamentul material al acestora l-a constituit decizia evocată anterior.
În drept, potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003, „Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare ( … )”.
Cererea introductivă urmează a fi admisă, după cum urmează:
Potrivit art. 84 alin. 1 teza I din Legea nr. 3/1977 ( indicat ca şi temei al deciziei contestate ), „Sumele plătite fără temei, cu titlu de pensie sau alte drepturi aferente, se recuperează, potrivit legii, de la cei care le-au primit”. În virtutea alin. 2 al aceluiaşi articol „Recuperarea de la pensionari a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organele de pensie, care constituie titlu executoriu”.
Relativ la susţinerea potrivit căreia intimata nu ar fi îndrituită să emită acte de tipul celor contestate, aceasta nu poate fi primită, întrucât, conform art. 181 din Legea nr. 263/2010 ( act normativ indicat în cuprinsul somaţiei nr. 23697/09.04.2013 ), „1.Debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale se recuperează prin executorii proprii ai CNPP, precum şi ai caselor de pensii sectoriale şi se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. 2. La recuperarea debitelor în conformitate cu dispoziţiile alin. 1 se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie”.
Totuşi, dreptul de a proceda la executarea silită a sumei inserate în cuprinsul somaţiei este prescris, astfel încât titlul contestat şi-a pierdut puterea executorie.
În primul rând, trebuie precizat că termenul de prescripţie în speţa analizată nu este cel de 5 ani, propus de OG nr. 92/2003, ci de 3 ani. Astfel, dispoziţiile art. 84 alin. 1 teza I din Legea nr. 3/1977 statuează că „Sumele plătite fără temei, cu titlu de pensie sau alte drepturi aferente, se recuperează, potrivit legii, de la cei care le-au primit”. Acest act normativ nu prevede nicio menţiune cu privire la termenul de prescripţie, astfel încât, în lipsa oricărei alte dispoziţii legale, speciale, urmează a fi apreciată incidenţa termenului general de 3 ani, stabilit în cuprinsul art. 3 din Decretul nr. 167/1958. De altfel şi actele normative ulterioare Legii nr. 3/1977, respectiv Legea nr. 19/2000 ( art. 187 alin. 1 ) şi Legea nr. 263/2010 ( art. 179 alin. 1 ), au preluat aplicabilitatea unui termen de prescripţie de 3 ani în situaţia recuperării sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale.
În al doilea rând, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1968, momentul de început al curgerii termenului de prescripţie se situează imediat ulterior emiterii titlului executoriu.
Or, faţă de împrejurarea că primul act de executare, respectiv somaţia nr. 25724, a fost emis abia la data de 09.05.2007, instanţa conchide în sensul tardivităţii, datorită prescripţiei extinctive, a actelor de executare.
Susţinerea intimatei, potrivit căreia executarea a fost demarată conform procedurii stabilite prin OG nr. 92/2003, nu poate fi concretizată din punct de vedere juridic. Acest act normativ nu a prevăzut o repunere în termenul de prescripţie, ba, mai mult, conform art. 191 alin. 3 ( forma în vigoare la data publicării iniţiale ), „Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă”.
Prin urmare, urmează a fi anulată somaţia nr. 23697/09.04.2013 emisă de intimată şi titlul executoriu nr. 101414/02.09.1998. şi va admite contestaţia formulată de contestatoarea S.D.
