Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor.
Imprejurarea ca o persoana juridica, actionar majoritar al debitorului aflat in procedura insolventei, a finantat societatea debitoare în vederea redresării activităţii nu presupune efectuarea unei activitati de creditare, acordare de împrumuturi, etc. potrivit, art.2 alin.2 din Legea 93/2009 sau art.5 alin.1 din OUG 99/2006, de natura sa atraga nulitatea imprumutului pentru incapacitate de folosinta a imprumutatorului si, implicit respingerea cererii de inscriere a creantei derivate penntru recuparare in procedura insolventei.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 839 din 19.04.2013)
Prin sentinţa civilă nr.7163/19.06.2012 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, pronunţată în dosarul nr.67647/3/2011/a3, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la tabelul definitiv al creanţelor înregistrate asupra averii debitoarei S.C. V P D V, în contradictoriu cu intimata creditoare SC A C … SRL.
În motivare se arată că lichidatorul a înscris creanţa SC A C … SRL în tabelul definitiv al creditorilor cu valoarea de 1.535.751,36 lei, la ordinea de preferinţă prevpzută de art.123 pct.9 lit.a din Legea 85/2006.
Unicul motiv invocat de contestatoare care se încadrează în „eroare esenţială” prev. art.75 alin.1 din Legea 85/2006, se referă la eroarea lichidatorului de a încadra creanţa la categoria prev. de art.123 pct.9 lit.a din lege. Creditoarea are, însă, calitatea de acţionar al debitoarei, titular a 96,06% din capitalul social, astfel încât creanţa a constituit un credit acordat pentru finanţarea activităţii debitoarei.
Celelalte critici nu se încadrează între motivele limitative prevăzute de art.75 alin.1, fiind şi neîntemeiate: creanţa a fost înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii debitoare ca fiind împrumuturi acordate societăţii, societatea creditoare în calitate de acţionar avea dreptul legal de a credita societatea în care deţinea acţiuni, fără să fie obligată să aibă în obiectul de activitate desfăşurarea unei activităţi de creditare, iar lichidatorul putea îndeplini simultan calitatea de administrator judiciar ori lichidator al unui debitor şi al creditorului acesteia, fiind o societate profesională cu răspundere limitată, conform art.28 alin.4-5 din OUG 86/2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D G F P M B reprezentată prin A F P S 4, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei, constatarea netemeiniciei şi nelegalităţii măsurilor luate de lichidatorul judiciar privind înscrierea în tabelul creanţelor înregistrate faţă de S.C. V P D V SA a creditoarei SC A C … SRL.
Recursul se întemeiază pe prevederile art.304 pct.9 şi art.3041 C.pr.civ., invocându-se următoarele:
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că în cauză erau incidente prevederile art.123 pct.9 lit.a din Lg.85/2006. O astfel de interpretare vine în contradicţie flagrantă cu principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice. Potrivit relaţiilor de la registrul comerţului, SC A C … SRL nu are în obiectul de activitate creditarea, pe cale de consecinţă, nu putea desfăşura în mod legal activităţi de creditare şi nu putea fi înscrisă în tabelul creanţelor la rangul prev. de art.123 pct.9 lit.a
Înregistrarea unei datorii în contabilitate trebuie să aibă la bază documente justificative (contractul de împrumut, ordin de plată, extras de cont, etc). În lipsa acestora, hotărârea pronunţată nu era susţinută de probe suficiente şi temeinice care să formeze convingerea instanţei asupra veridicităţii creanţei.
La data împrumutului, însăşi creditoarea se afla în procedura prevăzută de Legea 85/2006, astfel încât plăţile nu s-ar fi putut efectua decât în condiţiile prevăzute strict de legea insolvenţei. În consecinţă potrivit art.46 alin.1 din Legea 85/2006, orice eventuală operaţiune de finanţare ori creditare efectuată de SC A C … SRL este nulă.
Banii primiţi sub formă de împrumut ar fi trebuit să se regăsească în activul societăţii debitoare la data deschiderii procedurii.
Faptul că, potrivit OUG 85/2006 putea îndeplini simultan calitatea de administrator judiciar/lichidator al unui debitor, cât şi al creditorului acestuia, nu îl exonerează de respectarea atribuţiilor stabilite de art.25 lit.f din Legea 85/2006.
Recursul a fost depus în termen legal, fiind scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Au fost ataşate înscrisuri în susţinerea cererii de recurs.
Intimata a depus la dosar întâmpinare însoţită de înscrisuri, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispoziţiile art.3041 C.pr.civ., Curtea constată şi reţine următoarele:
Recurenta contestatoare deţine o creanţă garantată, înscrisă în tabelul de creanţe, conform art.121 pct.2 rap. la art.3 pct.9 din Legea 85/2006.
Recurenta a formulat contestaţie împotriva creditoarei intimate SC A C … SRL, care are o creanţă înscrisă în tabel conform art.123 pct.9 lit.a din Legea 85/2006, având calitatea de creditor chirografar.
Contestaţia a fost formulată în temeiul art.75 alin.1 din Legea 85/2006, invocându-se „eroarea esenţială”, ori „falsul” şi „dolul”, instanţa de fond procedând în mod corect la respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Astfel cum însăşi recurenta admite în cuprinsul recursului, nu exista o situaţie de incompabilitate, dispoziţiile art.28 alin.5 din OUG nr.86/2006 recunoscând posibilitatea de a îndeplini concomitent calitatea de administrator sau lichidator al unui debitor şi al creditorului acestuia, dacă această calitate revine unei societăţi profesionale cu răspundere limitată, cum este şi cazul în speţă.
În temeiul dispoziţiilor art.25 lit.f din Legea 85/2006, în urma verificării declaraţiei de creanţă, aceasta a fost înscrisă în tabelul debitoarei S.C. V P D V SA, actele doveditoare fiind depuse la dosar (filele 66-226).
Recurenta invocă încălcarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă prin acordarea unui împrumut debitoarei, în absenţa acreditării acesteia ca instituţie de credit.
În realitate, textele de lege care reglementează funcţionarea instituţiilor financiare interzic desfăşurarea cu titlu profesional a unor activităţi specifice de creditare, acordare de împrumuturi, etc. (a se vedea în acest sens dispoziţiile art.2 alin.2 din Legea 93/2009 sau dispoziţiile art.5 alin.1 din OUG 99/2006).
Creditoarea intimată a finanţat societatea debitoare, în vederea redresării activităţii acesteia, astfel cum s-a stipulat expres în contractul încheiat cu aceasta la 5.01.2007, în art.II din contract, în calitatea sa de acţionar majoritar al societăţii debitoare, având deci un interes major în sensul derulării unei activităţi profitabile a debitoarei.
Contractul de împrumut menţionat, nr.3/5.01.2007 încheiat între debitoare şi creditoare, precum şi celelalte documente doveditoare (extrase de cont, dispoziţii de încasare) au stat la baza înscrierii în tabelul de creanţe, sumele cuprinse în tabelul preliminar neformând, de altfel, obiectul vreunei contestări în cauză.
În ce priveşte susţinerile recurentei privind nulitatea operaţiunilor de creditoare, ca fiind efectuate de o persoană juridică aflată în stare de insolvenţă, acestea urmează să fie înlăturate.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, finanţarea societăţii debitoare din fondurile creditoarei, în calitatea sa de acţionar majoritar, s-a realizat în perioada 2007 – 2010, înainte de intrarea în insolvenţă a creditoarei prin încheierea din 8.02.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, publicată în BPI nr.2480/2.03.2011, nefiind deci incidente dispoziţiile art.46 alin.1 din Legea 85/2006.
În concluzie, pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, în temeiul art.312 C.pr.civ.
