Procedura insolvenţei. Deschiderea procedurii.
Este inadmisibila o cerere de interventie principala formulata de creditor in dosarul pornit la initiativa debitorului pentru deschiderea procedurii insolventei care sa constituie singular temeiul declansarii acestei proceduri.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 772 din 12.04.2013)
Prin sentinţa civilă nr.84/8.01.2013 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă pronunţată în dosarul 49949/3/2012, a fost admisă cererea formulată de debitorul S.C. T R S.R.L..
De asemenea, a fost admisă cererea de deschidere a procedurii formulată de creditoarea S.C. G E M S R S.R.L. pe cale incidentală.
În temeiul art.32 alin.1 şi art.36 din Legea 85/2006, s-a deschis procedura generală împotriva debitorului S.C. T R S.R.L.
În motivare s-a reţinut că erau aplicabile dispoziţiile art.27 cu referire la art.3 alin.1 din Legea 85/2006. Din contul de profit şi pierdere de la data de 31.12.2011 a rezultat o pierdere de 16.969 lei pe anul 2011, din lista creditorilor rezultând datorii de 493.177,53 lei, astfel încât erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art.32 alin.1 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de intervenţie a creditoarei S.C. G E M S R S.R.L., precum şi numirea administratorului judiciar propus de debitoare, respectiv A S I.P.U.R.L..
În motivarea recursului se arată că atributul numirii administratorului judiciar îi revenea debitoarei, conform art.11 lit.c din Legea 85/2006.
Cererea de intervenţie nu era admisibilă. Creditoarea avea posibilitatea de a promova o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei în cadrul căreia urma să plătească o cauţiune, trebuia să-şi probeze temeinicia cererii raportat la starea de insolvabilitate a debitoarei.
Cererea debitoarei de deschidere a procedurii are caracter necontencios, cererea de intervenţie nefiind din acest motiv admisibilă.
Administratorul judiciar propus de creditorul intervenient are şi calitatea de avocat al creditoarei, fiind încălcate principiile privind conflictul de interese.
Recursul a fost legal timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege şi a fost declarat în termen.
Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispoziţiile art.3041 C.pr.civ., Curtea constată şi reţine următoarele:
Debitoarea recurentă s-a adresat judecătorului sindic în data de 27.12.2012, cu solicitarea de a se deschide procedura insolvenţei, solicitându-se şi numirea unui administrator judiciar provizoriu A S I.P.U.R.L.
La termenul de judecată din 8.01.2013 intimata S.C. G E M S R S.R.L. formulează o cerere de intervenţie în interes propriu conform art.52 C.pr.civ., prin care solicită deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva societăţii debitoare (recurenta) şi desemnarea administratorului judiciar V.F. I SPRL.
În mod eronat, judecătorul-sindic a încuviinţat în principiu şi a calificat această cerere ca fiind o cerere propriu-zisă de deschidere a procedurii insolvenţei, pentru ca în dispozitivul sentinţei să admită ambele cereri, atât a debitoarei, cât şi a creditoarei, de deschidere a procedurii generale a insolvenţei împotriva S.C. T R S.R.L., fiind desemnat administratorul judiciar provizoriu societatea propusă de creditoarea intimată.
Potrivit dispoziţiilor art.27 alin.1 din Legea 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor acestei legi, într-un termen de maxim 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
La rândul său, o creditoare are posibilitatea şi nu obligaţia de a introduce o cerere de insolvenţă. O asemenea cerere trebuie însă formulată ca acţiune principală şi nu pe cale incidentală, urmând regulile dictate de art.31 din Legea 85/2006, respectiv de a preciza cuantumul, temeiul creanţei, existenţa unei garanţii reale constituite de debitor sau instituite potrivit legii, existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului şi declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, cu obligaţia sa de a anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
Alin.4 al art.31 din lege stabileşte o derogare de la regulile aplicabile în situaţiile de conexitate (art.164 din C.pr.civ.), în sensul că dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitoare şi una ori mai multe formulate de creditoare (nesoluţionate încă), toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitoare.
Textul menţionat se referă la cererea creditoarelor privind insolvenţa, formulate înainte de cererea debitoarei privind deschiderea procedurii, stabilind deci această regulă specială care se abate de la prescripţiile conexării (care stabileau trimiterea dosarului la instanţa mai întâi investită, respectiv la dosarul cu nr.mai vechi), în favoarea anexării la cererea debitoarei a tuturor cererilor creditoarelor.
În situaţia în speţă, nu ne aflăm însă în ipoteza unei conexităţi între cererea debitoarei şi a unei creditoare, în sensul art.31 alin.4 din lege.
Pe de o parte, cererea nu a fost formulată de creditoare în conformitate cu dispoziţiile art.31 din lege pe cale principală şi nu respectă elementele obligatorii de parcurs ale disp. art.31 lit.a – d şi alin.2, iar pe de altă parte nici judecătorul-sindic nu a soluţionat această cerere în raport de textele menţionate, admiţând în cuprinsul dispozitivului cererea creditoarei, dar fără ca în considerente să se analizeze cererea sub aspectul temeiului creanţei (în ce priveşte valoarea prag), trăsăturile acesteia privind caracterul cert, lichid, exigibil, etc, neexistând deci nicio motivare a soluţiei pronunţate, singura cerere analizată în considerente şi deci soluţionată propriu-zis fiind cea a debitoarei.
Sub acest aspect în legea insolvenţei, la art.27 alin.5 sunt inserate dispoziţii speciale sub aspect procesual, în sensul că cererea debitoarei se judecă de urgenţă, în termen de 5 zile în Camera de consiliu, fără citarea părţilor.
În realitate, calificarea juridică corectă a cererii depuse de creditoare în cadrul dosarului, pe cale incidentală, era aceea a unei declaraţii de creanţă, urmând deci regulile specifice acesteia.
Rezultă deci că în ce priveşte desemnarea administratorului judiciar provizoriu, erau aplicabile dispoziţiile art.11 lit.c din Legea 85/2006, care stabileşte că judecătorul sindic desemnează administratorul judiciar solicitat de debitoare dacă cererea îi aparţine acesteia, judecătorul sindic acordând în mod nelegal prioritate propunerii creditoarei sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 şi 3041 C.pr.civ., Curtea a admis recursul şi a modificat sentinţa recurată în parte, în sensul că a respins cererea de intervenţie formulată de creditoarea S.C. GENERAL ELECTRIC MEDICAL SYSTEMS ROMANIA S.R.L., a înlăturat dispoziţiile privind deschiderea procedurii insolvenţei la cererea acesteia, dispunându-se desemnarea administratorului provizoriu A S I.P.U.R.L. propus de debitoare, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
