Potrivit dispozitiilor art. 10 alin.1 din Legea nr.329/2009: „în vederea încadrarii în constrângerile bugetare determinate de situatia de criza economica, în perioada octombrie – decembrie 2009, conducatorii autoritatilor publice, indiferent de modul de finantare, au obligatia de a diminua cheltuielile de personal în medie de 15,5% lunar, prin aplicarea uneia din urmatoarele masuri:
a)sa acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fara plata pentru o perioada de pâna la 10 zile lucratoare;
b)sa reduca programul de lucru;
c)sa dispuna o masura ce combina alternativele prevazute la lit.a) si b);
d)alta masura cu efect echivalent;
-alin.(3): „Modalitatea de aplicare a masurilor prevazute la alin.(1) se stabileste cu acordul salariatului, dupa consultarea organizatiilor sindicale sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor”.
-alin.(3): „Modalitatea de aplicare a masurilor prevazute la alin.(1) se stabileste cu acordul salariatului, dupa consultarea organizatiilor sindicale sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor”.
-alin.(4):” În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a optiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numarul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducatorul institutiei publice, astfel încât sa nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o luna, iar diminuarea salariului sa nu depaseasca nivelul prevazut la alin.(1).
-alin.(4):” În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a optiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numarul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducatorul institutiei publice, astfel încât sa nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o luna, iar diminuarea salariului sa nu depaseasca nivelul prevazut la alin.(1).
Atât Constitutia României, în art. 53, cât si documentele internationale în materia drepturilor omului, de exemplu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Pactul International relativ la drepturile civile si politice, admit posibilitatea diminuarii rezonabile a gradului de protectie oferita unor drepturi fundamentale, în anumite momente si situatii cu respectarea unor conditii, câta vreme prin acestea nu este atinsa chiar substanta drepturilor.
Atât Constitutia României, în art. 53, cât si documentele internationale în materia drepturilor omului, de exemplu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Pactul International relativ la drepturile civile si politice, admit posibilitatea diminuarii rezonabile a gradului de protectie oferita unor drepturi fundamentale, în anumite momente si situatii cu respectarea unor conditii, câta vreme prin acestea nu este atinsa chiar substanta drepturilor.
Diminuarea drepturilor salariale prevazuta prin legea 329/2009 îndeplineste conditiile impuse de textul constitutional si normele internationale, astfel cum rezulta din chiar considerentele deciziei Curtii Constitutionale.
Diminuarea drepturilor salariale prevazuta prin legea 329/2009 îndeplineste conditiile impuse de textul constitutional si normele internationale, astfel cum rezulta din chiar considerentele deciziei Curtii Constitutionale.
Reclamantii reprezentati de Sindicatul Liber ARSVOM Constanta au formulat o cerere de chemare în judecata, înregistrata sub nr.14347/118/2009 pe rolul Tribunalului Constanta, în contradictoriu cu pârâta ARSVOM, prin care au solicitat anularea Deciziei nr.3726 prin care s-a dispus aplicarea masurilor prevazute de Legea nr.329/2009, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor retinute in baza acestei decizii, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii se arata ca în luna noiembrie 2009 pârâta a afisat un anunt prin care personalului societatii i se aducea la cunostinta faptul ca va fi supus programului de reducere a cheltuielilor cu 15,5% potrivit Legii nr.329/2009, iar la data de 18.11.2009 a comunicat catre sindicat Decizia nr.3758 prin care se impunea pentru luna în curs o diminuare a salariilor cu 15,5%. Ulterior, se arata de catre reclamanti, începând cu data de 23.11.2009 au fost comunicate catre o parte dintre reclamanti câte o decizie cu acelasi numar, referitoare la aceasta reducere de salariu în baza Legii nr.329/2009.
Se invoca nelegalitatea deciziei contestate, motivata de faptul ca se impunea: consultarea sindicatului, respectarea dreptului de optiune a reclamantilor, comunicarea câte unei decizii diferite catre fiecare salariat, întocmirea unui plan de implementare a dispozitiilor legale invocate. De asemenea, se sustine ca pârâta a micsorat în mod abuziv salariul de baza, drept câstigat potrivit OG nr.10/2008.
În drept, au fost invocate art.10 alin 2, 3 din Legea nr.329/2009, art.17, 38, 39, 40 din Codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea actiunii, motivând ca este o institutie bugetara publica, iar reducerea de salariu a fost impusa printr-o lege speciala, fiind o masura restrictiva pe care toti bugetarii au fost obligati sa o aplice.
Prin sentinta civila nr.871/07.05.2010 s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentii reclamanti A.M. s.a. – toti prin Sindicatul Liber ARSVOM –împotriva sentintei civile nr.871 din data de 7 mai 2010, pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr.14347/118/2009, în contradictoriu cu intimata pârâta ARSVOM.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:
Conform referatului nr.3723/17.11.2009 întocmit de Biroul Resurse umane din cadrul institutiei pârâte, se aduce la cunostinta conducerii ca în temeiul disp.art.10 din Legea nr.329/2009, se impune diminuarea cheltuielilor de personal, prin masurile prevazute de acest act normativ. În urma rezolutiei data de conducatorul unitatii pârâte, Biroul Resurse Umane a emis nota nr.3751/17.11.2009 prin care se constata care sunt modalitatile de implementare a dispozitiilor din Legea nr.329/2009. Prin aceasta nota, se solicita emiterea cât mai urgenta a unei decizii, pentru a putea fi consultati si informati liderul de sindicat si salariatii.
La data de 17.11.2009 organizatia sindicala mentionata a emis o adresa catre conducerea Agentiei, prin care se solicita comunicarea masurilor stabilite referitor la aplicarea Legea nr.329/2009, pentru a se formula un punct de vedere.
La data de 18.11.2009, conducerea Agentiei raspunde la aceasta adresa si comunica Decizia nr.3758/18.11.2009, prin care se decide ca în luna noiembrie 2009 se acorda personalului 3 zile libere fara plata, în luna decembrie 2009 se acorda 4 zile libere fara plata. La art.4 din aceasta decizie se stabileste ca pentru personalul îmbarcat pe navele din dotare, datorita asigurarii permanentei impuse de lege si a deficitului de personal, la calculul salariului se diminueaza orele lucrate cu 15,5%, urmând ca orele diminuate sa fie compensate la o data de comun acord.
Ulterior, la data de 23.11.2009, angajatorul emite mai multe decizii, catre o parte dintre reclamanti, prin care se aduc la cunostinta acestora dispozitiile din Decizia nr.3758/18.11.2009, referitoare la modalitatea de aplicare a Legii nr. 329/2009.
La dosar a fost depusa o adresa emisa de Sindicatului liber ARSVOM Constanta, catre membrii de sindicat, prin care se sugera acestora sa nu îsi exprime acordul scris cu privire la reducerea timpului de lucru sau acordarea de zile libere fara plata, pâna la adoptarea unei hotarâri în cadrul Adunarii generale a membrilor de sindicat din data de 20.11.2009.
Conform art.10 din Legea nr.329/2009:
1) În vederea încadrarii în constrângerile bugetare determinate de situatia de criza economica, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, indiferent de modul de finantare, au obligatia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre urmatoarele masuri:
a) sa acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fara plata pentru o perioada de pâna la 10 zile lucratoare;
b) sa reduca programul de lucru;
c) sa dispuna o masura ce combina alternativele prevazute la lit. a) si b);
d) alta masura cu efect echivalent.
2) Cu respectarea prevederilor alin. (1), autoritatile si institutiile publice au obligatia de a-si organiza activitatea astfel încât sa asigure continuitatea serviciilor de interes public.
3) Modalitatea de aplicare a masurilor prevazute la alin. (1) se stabileste cu acordul salariatului, dupa consultarea organizatiilor sindicale sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor.
4) În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a optiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numarul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducatorul institutiei publice, astfel încât sa nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o luna, iar diminuarea salariului sa nu depaseasca nivelul prevazut la alin. (1).
5) Angajatorul nu poate acorda zilele libere prevazute la alin. (1) în zilele de sarbatoare legala.
6) Zilele libere sau, dupa caz, reducerea programului de lucru prevazute la alin. (1) si la alin. (3)-(5) nu afecteaza durata concediului de odihna anual si sunt asimilate unei perioade de activitate, inclusiv în specialitate, efectiva. Salariatul beneficiaza în aceasta perioada de toate drepturile cuvenite, potrivit legii, altele decât cele salariale.
Analizând situatia de fapt retinuta, prin raportate la dispozitiile legale invocate, instanta constata ca actiunea reclamantilor nu este fondata. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca institutia pârâta a emis decizia nr.3758/2009 referitoare la modalitatea de aplicare a masurilor prevazute de Legea nr.329/2009, în mod corect.
ARSVOM Constanta este o institutie bugetara publica, iar conducerea institutiei a emis decizia nr.3758/2009 prin care se urmareste diminuarea cheltuielile de personal, îndeplinindu-si în acest fel obligatia prevazuta prin dispozitiile art.10 din Legea nr.329/2009. Aceasta decizie a fost emisa în mod legal, iar dispozitiile au fost luate prin respectarea obligatiei de a se organiza activitatea, astfel încât sa se asigure continuitatea serviciilor de interes public.
Pârâta, în calitate de angajator, a încercat sa procedeze la consultarea organizatiei sindicale a salariatilor cu privire la modalitatea de aplicare a masurilor prevazute la art.10 alin. (1) din Legea nr.329/2009. Având în vedere pozitia salariatilor si a organizatiei sindicale reprezentative a acestora, în sensul ca nu si-au exprimat într-un termen scurt si rezonabil optiunea cu privire la modalitatea de aplicare a acestor dispozitii legale imperative, se constata ca pârâta a actionat în conformitate cu disp.art.10 alin 4 din acest act normativ.
Recurentii reclamanti A.M. s.a. – toti prin Sindicatul Liber ARSVOM au declarat la data de 26.07.2010 recurs împotriva sentintei civile nr.871/07.05.2010, pe care o considera nelegala si netemeinica.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat în esenta urmatoarele:
Asa cum au aratat reclamantii, în a doua jumatate a lunii noiembrie, pârâta a afisat un anunt prin care personalului societatii i se aducea la cunostinta ca vor fi supusi programului de reducere a cheltuielilor cu 15,5% potrivit Legii 329/2009.În acest sens Sindicatul Liber A.R.S.V.O.M. Constanta, în calitate de reprezentant legal al membrilor înscrisi, la data de 17.11.2009 s-a adresat conducerii societatii pârâte cu notificare, prin care îi cerea acesteia sa comunice masurile luate în vederea implementarii dispozitiilor legii 329/2009. La data de 18.11,2009, pârâta a comunicat catre sindicat raspunsul la notificare precum si Decizia nr. 3758 din 18.11.2009 prin care practic se impunea în luna în curs, desi trecuse mai bine de jumatate din ea si salariatii muncisera fara sa cunoasca ca au dreptul de a opta pentru 3 zile libere, diminuarea salariilor cu 15,5%.
Ulterior, începând cu data de 23.11.2009, au fost comunicate catre o parte din reclamanti (potrivit tabelului anexa la actiune) câte o decizie având acelasi nr. 3726, dar diferind ziua. Celorlalti reclamanti nu le-a fost comunicata decizia dar pârâta le-a redus drepturile salariale, fapt pentru care salariatii prin sindicat au solicitat o serie de înscrisuri care sa justifice masura luata, programul de implementare si dovada masurilor luate pentru asigurarea continuitatii activitatii, solicitare la care nu s-a raspuns nici pâna în prezent. Astfel, reclamantii se afla în situatia în care dupa o luna de munca în care toti reclamantii s-au prezentat la serviciu, nu au fost înstiintati cu privire la posibilitatea de a-si da acordul cu privire la luarea a 3 zile libere, ca la sfârsitul lunii salariile sa le fie micsorate în baza unei decizii cu efect retroactiv.
Decizia de implementare a dispozitiilor Legii 329/2009 are numarul 3758 din 18.11.2009, pe când Deciziile care au fost aduse la cunostinta au un numar mai mic, însa au fost emise la o data ulterioara, respectiv nr. 3726 si au început sa fie emise începând cu data de 23.11.2009.
Toate deciziile comunicate reclamantilor au acelasi nr. 3726, desi fiecare are un contract individual de munca, fapt ce impune comunicarea pentru fiecare în parte a unei decizii cu un alt numar.
Nu s-a facut dovada comunicarii catre reclamanti a dreptului de optiune si nici consultarea sindicatului potrivit art. 10 alin. 3 din Legea 329/2009.
În cazul de fata nu avem nici înstiintarea salariatului cu privire la posibilitatea de a-si da acordul, nici optiunea manifestata de acesta întru-un termen pe baza unui program stabilit de pârâta, ci efectiv, printr-un abuz au fost emise decizii sau mai mult, nu au fost emise decizii ci efectiv s-a aplicat o reducere salariala cu 15,5%. Acest lucru contravine dispozitiilor art. 10 alin. 4 din Legea 329/2009.
Nu a fost comunicat un plan cu privire la implementarea dispozitiilor legale pentru ca reclamantii sa-si manifeste optiunea, desi pârâta avea aceasta obligatie potrivit dispozitiilor art. 39 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Deciziile emise au un caracter retroactiv ce contravin dispozitiilor legale, astfel ca desi au fost comunicate începând cu data de 23.11.2009, unora dintre reclamanti iar altora nu li s-a comunicat, totusi drepturile salariale le-au fost diminuate pentru toata luna noiembrie. Nu tuturor angajatilor le-a fost comunicata decizia în luna noiembrie si cu toate acestea au fost supusi masurilor dispuse prin aceasta decizie.
Pârâta, fara sa justifice modalitatea de aplicare a reducerii asupra drepturilor salariale, în mod abuziv a micsorat salariul de baza, drept câstigat de reclamanti potrivit OG nr.10/2008, motiv pentru care apreciaza ca printr-o decizie a angajatorului nu se poate schimba o lege, fapt ce conduce la nulitatea deciziei atacate potrivit dispozitiilor art. 38 din Codul muncii.
În mod gresit, instanta de judecata a solutionat cauza fara a se avea în vedere ca desi s-a solicitat depunerea documentatiei si a planului de asigurare a continuitatii activitatii, pârâta prin nota de sedinta depusa a recunoscut ca nu a avut asa ceva.
Desi au solicitat pârâtei sa depuna la dosar dovada înstiintarii fiecarui angajat, potrivit dispozitiilor CCM si art. 39 alin. 1 lit. a din Codul muncii, tabelul cu optiunile acestora, data la care au fost înstiintati, pârâta s-a multumit doar la a depune în scris faptul ca asa ceva nu detin, desi avea obligativitatea înregistrarii si întocmirii unor astfel de înscrisuri care sa ateste îndeplinirea procedurii prealabile emiterii unilaterale a deciziei contestate si implicit respectarea drepturilor angajatului de a fi înstiintat si de a putea formula contestatie înainte de a fi supus masurii. Rezulta fara echivoc caracterul abuziv al masurii dispuse de pârâta, care este în totala discordanta cu drepturile recunoscute de legiuitor, Constitutie si CEDO.
Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
ARSVOM Constanta este institutie publica bugetara, iar sursele de finantare se constituie din subventii acordate de la bugetul de stat si din venituri proprii realizate de unitate.
Potrivit dispozitiilor art. 10 al.1 din Legea nr.329/2009: „în vederea încadrarii în constrângerile bugetare determinate de situatia de criza economica, în perioada octombrie – decembrie 2009, conducatorii autoritatilor publice, indiferent de modul de finantare, au obligatia de a diminua cheltuielile de personal în medie de 15,5% lunar, prin aplicarea uneia din urmatoarele masuri:
e)sa acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fara plata pentru o perioada de pâna la 10 zile lucratoare;
f)sa reduca programul de lucru;
g)sa dispuna o masura ce combina alternativele prevazute la lit.a) si b);
h)alta masura cu efect echivalent;
Pentru implementarea prevederilor legale invocate mai sus, biroul recurse umane din cadrul institutiei a adus la cunostinta conducerii unitatii, prin referatul nr.3723/17.11.2009, despre masurile prevazute de actul normativ.
La data de 18.11.2009 este emisa decizia nr.3758/18.11.2009, înaintata sindicatului prin adresa nr.3761/18.11.2009 spre consultare.
Ca urmare a primirii acestei decizii liderul de sindicat a emis un convocator catre toti membrii de sindicat.
Printr-o nota scrisa adresata membrilor de sindicat, liderul de sindicat sugera tuturor membrilor sai sa nu-si exprime acordul cu privire la decizia emisa de conducatorul institutiei.
În consecinta, din înscrisurile depuse la dosar, rezulta ca modalitatea de aplicare a masurilor prevazute la art. 10 al.1 din Legea 329/2009 a avut loc cu consultarea sindicatului.
În lipsa acordului salariatilor conducatorul institutiei a stabilit intervalul si numarul de zile libere precum si reducerea programului în deplin acord cu prevederile art. 10 al.4 din acelasi act normativ.
Ulterior, la data de 23.11.2009 conducatorul institutiei a emis câte o decizie pe numele fiecarui salariat prin care a stabilit ca pentru luna noiembrie 2009 se acorda 3 zile libere fara plata iar pentru luna decembrie 2009 4 zile libere fara plata, daca este posibil în totalitate sau esalonat la solicitarea salariatului, astfel încât sa nu se perturbe desfasurarea în bune conditii a activitatii.
Faptul ca deciziile comunicate salariatilor au acelasi numar nu atrage nulitatea acestora atât timp cât prin acestea s-a dispus aceeasi masura comuna pentru toti salariatii , nu au avut caracter individual si au fost emise pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 10 din legea 329/2009, prevederi cu caracter imperativ.
Decizia a fost comunicata salariatilor, acestia aflând de existenta ei, de la avizierul institutiei, iar o parte dintre salariati au semnat personal deciziile cu ocazia comunicarii lor.
O parte dintre salariati care nu au primit deciziile au fost în concediu de odihna si nu au fost supusi masurii potrivit art. 10 al.6 din acelasi act normativ.
De altfel, data comunicarii deciziei nu are nici o relevanta deoarece nu este conditionata de împlinirea unui termen ca în cazul emiterii deciziilor de modificare sau de încetare a contractului individual de munca, în vederea contestarii ei.
Aceste decizii au fost emise pentru punerea în aplicare a unei legi speciale pe care toti bugetarii au fost obligati sa o aplice.
Punerea în aplicare a masurilor prevazute de art.10 din legea 329/2009 nu a afectat desfasurarea normala a activitatii institutiei, astfel încât nu a fost necesar întocmirea unui plan special de asigurare a continuitatii activitatii.
Nu se poate aprecia ca a avut loc o diminuare abuziva a drepturilor salariale prevazute de O.G. 10/2008, atât timp cât chiar legiuitorul a prevazut diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5% lunar, temporar si rezonabil în vederea încadrarii în constrângerile bugetare determinate de situatia de criza economica.
Faptul ca decizia nr.3726/23.11.2009 are un numar anterior deciziei: 3758/18.11.2009, nu are nici o relevanta, fiind evident ca este vorba de o simpla eroare materiala, având în vedere data emiterii lor.
Prin decizia nr.1414/04.11.2009, Curtea Constitutionala a constat ca legea 329/2009 este constitutionala.
În motivarea acestei decizii s-a retinut prin raportare la prevederile art. 53 din Constitutie care stabilesc conditiile restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ca restrângerea exercitiului dreptului la munca al personalului autoritatilor si institutiilor publice pe care acestea o reglementeaza, îndeplineste conditiile impuse de textul constitutional.
Astfel, masura de restrângere este prevazuta de lege, vizeaza exercitiul dreptului iar nu substanta acestuia, este determinata de o situatie de criza financiara mondiala care ar putea afecta, în lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii, si implicit, securitatea nationala.
Masura restrictiva instituita se aplica nediscriminatoriu destinatarilor sai, angajati ai autoritatilor si institutiilor publice, este temporara(priveste lunile octombrie – decembrie 2009), rezonabila si proportionala cu situatia care a determinat-o, încadrarea în constrângerile bugetare impuse de un fenomen de criza economica.
Existenta crizei economice rezulta din chiar preambulul OUG nr.82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de întelegere dintre Comunitatea Europeana si România semnat la Bucuresti si la Bruxelles la 23.06.2009 si a Acordului de împrumut în suma de pâna la 5.000.000.000 euro dintre România în calitate de împrumutat si Comuniunea Europeana în calitate de împrumutator.
Ratificarea acestui Memorandum a avut loc, având în vedere angajamentul Guvernului de a continua reformele economice si financiare în vederea mentinerii stabilitatii economice în contextul crizei financiare globale actuale si de a preveni aparitia de blocaje care ar putea afecta echilibrele macroeconomice.
În aplicarea acestui Memorandum prin care s-au stabilit directivele generale pentru înlaturarea crizei economice, Guvernul român poate lua masurile pe care le considera adecvate si necesare pentru corectarea dezechilibrului financiar si rationalizarea cheltuielilor publice.
Una dintre aceste masuri ale Guvernului s-a concretizat în dispozitiile art. 10 din legea 329/2009, iar Curtea Constitutionala a statuat, asa cum am mai aratat mai sus, prin Decizia nr.1414/04.11.2009, ca aceste prevederi sunt constitutionale, decizie care este obligatorie pentru instante potrivit art. 13 al.3 din Legea nr.47/1992.
În finalul motivelor de recurs recurentii au aratat ca masura dispusa de pârâta este în totala discordanta cu drepturile recunoscute de legiuitor, Constitutie si CEDO, fara sa indice care anume prevederi din Constitutie sau Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului sunt încalcate.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.
