Dovada creanţei se face cu înscrisuri de orice natură, în speţă, recurenta probând creanţa pe care o deţine împotriva debitoarei cu contractul denumit „Înţelegere” încheiat între părţi, chiar daca acesta este un act aditional la un contract de asistenta juridica.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 658 din 26.03.2013)
Prin sentinţa civilă nr. 8233 din data de 24.08.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr.14293/3/2012/a4, s-a respins contestaţia privind contestatorul H & A SCA având ca obiect contestaţie la tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei SC H T C SRL întocmit de lichidatorul judiciar ZRP I SPRL ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că la data de 30.04.2010 a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 139909 între H N & A SPRL şi debitoare. În urma dizolvării acestei societăţi a luat fiinţă N & A SPRL şi H & A SCA.
La data de 14.03.2011 s-a convenit cesionarea creanţei de 140.000 lei (fără TVA) ce reprezintă onorariul de succes din contract către H & A SCA.
În aceeaşi zi s-a încheiat şi înscrisul denumit „înţelegere” prin care debitoarea şi-a exprimat acordul cu privire la cesionarea dreptului de creanţă, dar, în plus, s-a prevăzut şi majorarea onorariului de succes stipulat în contractul de asistenţă juridică nr. 139909/30.04.2010 la suma de 210.000 (plus TVA).
În urma încheierii contractului de asistenţă juridică menţionat, contestatoarea a prestat activitate juridică în favoarea debitoarei în dosarul ÎCCJ cu nr. 871/2/2009 în care a fost admis recursul debitoarei şi s-a dispus restituirea sumei de 689.981 lei către debitoare, devenind astfel activă clauza privind plata onorariului de succes, onorariu ce a fost majorat prin înscrisul intitulat „înţelegere”.
În tabelul preliminar, lichidatorul judiciar l-a înscris pe contestator cu o creanţă de 173.600 lei (cu TVA), în loc de 260.400 lei, cât s-a solicitat în declaraţia de creanţă, diferenţa în sumă de 86.800 lei, reprezentând-o tocmai majorarea onorariului de succes.
Este adevărat că potrivit art. 31 din Legea nr. 51/1995 contractul de asistenţă juridică reprezintă titlu executoriu, dar onorariul pentru asistenţa juridică trebuie stabilite, potrivit art. 128 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat înaintea de acordarea efectivă a acesteia, contractul de asistenţă juridică îmbrăcând de altfel o anumită formă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs H & A SCA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, şi, pe fond, admiterea contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor împotriva debitoarei S.C. H T C SRL, pentru următoarele motive de recurs încadrate în prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă:
Motivul reţinut de către prima instanţă de judecată privitor la respingerea contestaţiei, şi anume că modificarea onorariul de succes a intervenit ulterior prestării serviciilor de asistenţă, este lipsit de orice temei legal pentru considerentul că acest aspect nu este de natură a atrage nelegalitatea actului juridic, reprezentat de Contractul de Asistenţă juridică nr. 139909/30.04.2010 si a Actului adiţional din 14.03.2011 (denumit înţelegere], încheiat între H & A SCA si S.C. H T C SRL.
Între H & A SCA şi S.C. H T C SRL, reprezentată de H.M., a fost încheiată o înţelegere, prin care ambele părţi semnatare, în considerarea şi recunoaşterea deplină a serviciilor juridice prestate şi, mai ales, a îndeplinirii cazului de plată a onorariului de succes, prin admiterea recursului prin Decizia nr. 168/14.01.2011 a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie – Secţia Contencios Administrativ, au convenit ca suma reprezentând onorariul de succes din Contractul de asistenţă juridică nr. 139909/30.04.2010 să se majoreze la suma 210.000 lei (fără TVA), respectiv de 260.400 lei, cu TVA inclus.
Este lipsită de orice temei juridic şi chiar contradictorie soluţia instanţei de judecată de nerecunoaştere a caracterului de titlu de creanţă a înţelegerii din 14.03.2012, în condiţiile în care acest înscris îndeplineşte condiţiile de validitate ale unei contract, fiind un act adiţional al Contractului de asistenţă juridică nr. 139909/30.04.2010.
Faţă de împrejurarea că recursul S.C. H T C SRL a fost admis prin Decizia nr. 168/14.01.2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sarcina Debitoarei s-a născut obligaţia de plată a onorariului de succes în cuantumul total de 240.600 lei (tva inclus).
Ca atare, creanţa împotriva patrimoniului S.C. H T C SRL este nu numai certă, lichidă si exigibilă la data formulării cererii de înscriere la masa credală (01.06.2012), dar este şi executorie, faţă de caracterul de titlu executoriu al contractului de asistenţă juridică, conform art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995.
Intimata ZRP I SPRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea în tot a sentinţei recurate, pentru următoarele motive:
Diferenţa dintre onorariul de succes negociat şi stabilit prin contractul de asistenţă juridică nr. 139909/30.04.2010 şi onorariul de succes majorat prin documentul „înţelegere” a fost respinsă întrucât aceasta nu rezulta dintr-un titlu de creanţă şi nu prezenta caracter cert, lichid şi exigibil.
Statutul profesiei de avocat prevede la art. 128 alin. (1) faptul că „Onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele legii si ale prezentului statut […]”.
Alin. (2) prevede că „Onorariile se determină şi se prevăd în contractul de asistenţă juridică la data încheierii acestuia între avocat şi client, înainte de începerea asistentei si/sau a reprezentării clientului”, iar la alin. (4) al aceluiaşi articol se prevede că „în toate situaţiile, onorariile vor fi prevăzute în contractul de asistenţă juridică, ce urmează a fi încheiat în formă scrisă”.
Cu privire la modificarea contractului de asistenţă juridică statutul profesiei de avocat prevede la art. 123 că „Părţile pot modifica contractul de asistenţă juridică, cu respectarea dispoziţiilor legale, a prezentului statut şi, după caz, a condiţiilor prevăzute în contract […]”.
Fiind de strictă interpretare, prevederile art. 128 alin. (2) nu pot primi o altă interpretare decât cea pe care şi instanţa a avut-o în vedere la data soluţionării în fond a prezentei cauze, respectiv interdicţia stabilirii onorariilor după acordarea asistenţei juridice de către avocat.
Conform art. 128 alin. (4) în orice situaţie onorariile avocatului sunt prevăzute în contractul de asistenţă juridică ce urmează a fi încheiat în formă scrisă.
De aici rezultă că orice onorarii care urmează a fi percepute de către avocat pentru asistenţa juridică ce o va presta, trebuie prevăzute într-un înscris care să respecte forma şi condiţiile speciale ale unui contract de asistenţă juridică.
Susţinerea recurentei prin care arată că documentul „înţelegere” este un contract, respectiv un act adiţional la contractul de asistentă juridică, nu poate fi primită.
Conform art. 123 din Statut, contractele de asistenţă juridică pot fi modificate doar cu respectarea prevederilor legale şi ale statutului.
Documentul „înţelegere” nu îndeplineşte condiţiile de validitate ale unui contract de asistenţă juridică astfel încât nu poate modifica un onorariu stabilit anterior printr-un contract de asistenţă juridică valabil încheiat.
Asupra recursului:
În ce priveşte critica referitoare la soluţionarea greşită a contestaţiei recurentei pe motivul că modificarea onorariului de succes a intervenit ulterior prestării serviciilor de asistenţă, Curtea apreciază că în mod legal recurenta arată că argumentul instanţei este lipsit de temei întrucât împrejurarea descrisă mai sus nu este de natură a atrage nelegalitatea actului juridic reprezentat de contractul de Asistenţă juridică nr.139909/30.04.2010 şi a Actului adiţional din 14.03.2011, denumit „Înţelegere”, încheiat între H & A SCA şi debitoarea S.C. H T C S.R.L.
Astfel, prin Înţelegerea încheiată la 14.03.2011, părţile semnatare au convenit ca suma reprezentând onorariul de succes din contractul de asistenţă juridică nr.139909/30.04.2010 să se majoreze la suma de 210.000 lei (fară TVA), respectiv de 260.400 lei, cu TVA inclus.
Acest înscris reprezintă un act juridic civil, adică o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv de a modifica un raport juridic civil concret, şi anume contractul de asistenţă juridică nr.139909/30.04.2010.
Această înţelegere nu a fost contestată sub aspectul îndeplinirii condiţiilor actului juridic civil, potrivit art.948 Cod civil, întrunind toate componentele actului juridic civil, respectiv: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, obiectul determinat şi cauza licită.
În aceste condiţii, creanţa creditoarei – recurente, rezultată din înscrisul intitulat „Înţelegere”, este, în sensul avut în vedere de legea insolvenţei, certă, lichidă şi exigibilă, corespunzător prevederilor art.379 C.pr.civ.
Potrivit art.65 alin.2 din Legea nr.85/2006, dovada creanţei se face cu înscrisuri de orice natură, în speţă, recurenta probând creanţa pe care o deţine împotriva debitoarei cu contractul denumit „Înţelegere” încheiat între părţi.
Faţă de această împrejurare, devine irelevant că actul adiţional în cauză a fost încheiat după prestarea serviciilor de asistenţă juridică, faţă de prevederile art.130 din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data încheierii respectivei „Inţelegeri”, în raport de voinţa părţilor exprimată în sensul majorării onorariului de succes.
Pentru valorificarea creanţelor în procedura insolvenţei, nu este necesar ca creanţele să fie constatate printr-un titlu executoriu, fiind suficiente înscrisurile cu care să se dovedească existenţa şi întinderea lor, cerinţe îndeplinite în speţă, în raport de înscrisul analizat.
Curtea reţine că dispoziţiile legale invocate de intimată nu sunt aplicabile în speţă, în raport de data încheierii actului modificator al contractului de asistenţă judiciară, 14.03.2011, şi de Statutul profesiei de avocat, în vigoare la acea dată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 13 ianuarie 2005, statut ce a fost abrogat prin Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 898 din 19 decembrie 2011.
În consecinţă, pentru aceste motive, Curtea a constatat recursul fondat şi l-a admis, conform art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., a modificat sentinţa civilă atacată, în sensul că pe fond, a admis contestaţia creditoarei H & A la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. H T C S.R.L, conform art.73 din Legea nr.85/2006, în sensul că a dispus înscrierea creditoarei la masa credală a debitoarei S.C. HORNOFF TRADE CONSULT S.R.L cu suma totală de 260.400 lei, inclusiv TVA.
