Prin Sentinta civila nr.6747 din data de 07.11.2008 pronuntat5a de Judecatoria Sibiu a fost admisa actiunea formulata si precizata de reclamanta G. A.V. în contradictoriu cu Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar si pe cale de consecinta s-a constatat dupa comasarea si dezmembrarea de nr. topo ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra imobilului înscris în CF 1958 Sibiu, nr. top 5932/1/2, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF 1058 Sibiu, nr. top nou 5932/1/2 cu titlu de uzucapiune.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond constata ca în cauza sunt incidente prevederile Legii nr.241/1947 de punere în aplicare a Decretului nr.115/1938 în sensul ca legea aplicabila este Codul civil. Instanta de fond constata ca în perioada cuprinsa între 15.09.1943-data intrarii în vigoare a Legii 389/1942 si data de 12.97.1947 –data când s-a pus în aplicare prin intermediul Legii nr.241/1947 D-L nr.115/1938 în Ardeal au fost aplicabile prevederile Codului civil referitoare la uzucapiune.
Împotriva Sentintei civile nr.6747 din data de 07.11.2008 pronuntata de Judecatoria Sibiu, pârâtul Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar a declarat recurs prin care solicita în baza art.304, pct.9 si 312 C.pr.civ. modificarea în partea a sentintei recurate si pe cale de consecinta respingerea actiunii reclamantei ca fiind netemeinica si nelegala.
Critica sentintei recurate se întemeiaza pe urmatoarele consideratii:
Instanta de fond nu a luat în considerare Decizia nr.86/10.12.2007 pronuntata de ÎCCJ în dos.55/2007 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al României prin care se stabileste ca potrivitart.329, alin.3 C.pr.civ. în situatia prescriptiilor achizitive începute sub imperiul L nr.115/1938 si împlinite dupa intrarea în vigoare a Legii nr.7/1996 actiunile în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi respectiv de dispozitiile DL nr.115/1938.
În continuare, pârâtul recurent arata ca art.27 si art.28 din DL nr.115/1938 statueaza doar doua cazuri în care dreptul de proprietate se poate dobândi prin uzucapiune în regim de carte funciara. Recurentul considera ca prin adoptarea Legii nr.7/1996 pâna la finalizarea lucrarilor de cadastrare a ternului, în continuare sunt incidente prevederile D-L nr.115/1938.
Recurentul arata ca la data curgerii termenului de prescriptie, 1945, sunt aplicabile prevederile legii sub imperiul careia prescriptia a început potrivit ar.6, alin.2 din Legea nr.241/1947, instanta de fond în mod eronat a considerat ca sunt incidente prevederile C. civ. Recurentul arata ca art.48 din Legea nr.241/1947 exclude aplicarea legislatiei române în tot ceea ce priveste drepturile reale imobiliare înscrise în CF daca sunt contrare legii pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare. Fata de argumentele prezentate, în esenta, pârâtul recurent solicita admiterea recursului, modificarea în partea a sentintei recurate si pe cale de consecinta respingerea actiunii reclamantei ca fiind netemeinica si nelegala.
Reclamanta intimata nu a depus întâmpinare dar pozitia reprezentantului acesteia fata de recursul declarat a fost consemnat în Încheierea din data de 26 februarie 2009.
Examinând recursul prin prisma criticilor pârâtului recurent dar si din oficiu prin prisma prevederilor art.304 si 304, ind.1 C.pr.civ. instanta de control judiciar constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Antecesoarea reclamantei intimate pe nume D.A. a fost împroprietarita în baza Decretului Lege pentru Înfaptuirea Reformei Agrare nr.187/1945 cu lotul nr.375 de 1 jugar, teren aflat în loc. Sibiu, fiind asadar proprietara acestui teren. Posesia pentru a fi susceptibila de a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune consta în stapânirea de fapt a unui bun imobil de catre un posesor neproprietar, or, antecesoarea era proprietara acestui teren. Asa fiind, reclamanta nu este îndreptatita sa considere ca prin jonctiunea posesiilor poate dobândi dreptul de proprietate deoarece posesia antecesoarei este o posesie specifica dreptului de proprietate ca atribut al acestui drept si nu în calitate de posesor neproprietar.
În ipoteza în care am accepta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite conditiile prevazute de art.27 si art.28 din Decretul – Lege nr.115/1938 care stabilesc ca dreptul de proprietate asupra imobilelor pot fi dobândit prin uzucapiune doar în doua cazuri si anume când s-a înscris în cartea funciara fara o cauza legitima, un drept de proprietate, iar titularul a posedat imobilul de buna-credinta, potrivit legii timp de 10 ani si cea de-a doua situatie, când cineva a posedat un bun nemiscator în conditiile legii, timp de 20 de ani, dupa moartea proprietarului înscris în cartea funciara, cerinte neîndeplinite de reclamanta.
Mai mult, situatia terenurilor dobândite prin împroprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfaptuirea reformei agrare, este reglementata expres prin Legea nr. 1/2000, articolul 36 al acestui act normativ stipulând ca persoanelor fizice carora li s-a stabilit dreptul de proprietate în baza acestei legi, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau carora atribuirea le-a fost anulata, li se vor acorda terenurile respective, agricole si forestiere, în limita suprafetelor disponibile, sau despagubiri.
Prin urmare, asupra acestor terenuri nu s-a exercitat o posesie care sa fie apta pentru împlinirea uzucapiunii, persoanele fie exercitând dreptul de proprietate în situatia în care au folosit efectiv terenul le-a fost acordat, drept transmisibil prin efectul succesiunii legale, fie având vocatie – personal sau prin succesori, la reconstituirea dreptului în conditiile legilor speciale de reconstituire.
De asemenea, la data decesului antecesoarei reclamantei, anul 1973, în Ardeal erau aplicabile în materia posesiei prevederile Decretul – Lege nr.115/1938, context în care nici sub acest aspect, posesia reclamantei nu poate fi invocata ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, nefiind îndeplinite cerintele acestui act normativ.
Fata de considerentele de drept mai sus prezentate, instanta de control judiciar a constatat ca recursul este fondat, drept pentru care acesta a fost admis în baza art.312 C.pr.civ. si pe cale de consecinta sentinta recurata a fost modificata în tot în sensul respingerii actiunii civile formulata de reclamanta ca fiind neîntemeiata.
Instanta de control judiciar a luat act ca pârâtul nu solicita cheltuieli de judecata.
