CHEMARE IN JUDECATA- CERERE
Data publicare portal: 09.03.2011
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 03.06.2010, sub nr. 5932/311/2010 reclamanta Asociatia de Proprietari a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta in contradictoriu cu pârâta MRsa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 2.917,07 lei din care 2004,91 lei contravaloarea cotelor de întreţinere aferente perioadei august 2007- aprilie 2010, respectiv 912,16 lei penalităţi de întârziere aferente.
In fapt, a aratat, în esenţă, că, pârâta, deşi este membră a asociatiei de proprietari şi a beneficiat de serviciile prestate nu au achitat contravaloare acestora acumuland in perioada august 2007- aprilie 2010 un debit de 2004,91 lei, din care 2004,91 lei reprezentand cheltuieli de intretinere si 912,16 lei penalitati de intarziere. A mai aratat reclamanta ca desi, pârta a fost somată, nu a inteles sa-si achite datoriile fata de asociatie.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe prevederile art. 31 din Ordinul MLPAT nr. 139/1997 şi Legea nr. 114/1996.
A solicitta judecarea cauzei şi în lipsă, în condiţiile art. 242 C.p.c.
In dovedire, a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse, în fotocopie, următoarele acte: somaţie( f.3), liste de plată( f. 4,35-58), adeverinţă( f. 5), situaţia de plată( f.6-11), procese verbal privind penalităţile( f.12-26).
Cererea este scutită de plata taxei judciare de timbru şi a timbrului judiciar în temeiul disp. Art. 15 din Legea nr. 146/1997 rap. la Legea nr. 230/2007 şi OG nr. 32/1995.
Deşi, legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula evntuale apărări.
Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat, instanţa reţine următoarelele:
Pârâta este membră a Asociaţiei de proprietari din Slatina, jud. Olt şi, deşi a beneficiat de serviciile prestate nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de plată a cotei de contribuţie care i-a revenit în cadrul cheltuielilor asociaţiei de proprietari începând cu luna august 2007 si pana in aprilie 2010, acumulând un debit de 2004,91 lei, rezultat din cumularea sumelor de bani ce reprezintă obligaţia de plată a cheltuielilor de întreţinere aferente fiecărei luni cuprinse în perioada anterior mentionata, astfel cum rezultă din analiza coroborată a somaţie( f.3) cu liste de plată( f. 4,35-58) şi situaţia de plată( f.6-11).
Astfel cum rezultă din somaţia de la fila 3, pârâta, deşi, a fost notificată să achite debitul, nu a înţeles să-şi îndeplinească această obligaţie.
În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, asociatia de proprietari are dreptul de a actiona in justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, iar conform art. 3 lit. i si art. 47 din acelasi act normativ, cheltuieli ale asociatiei de proprietari sunt cheltuielile sau obligatiile financiare ale asociatiei care sunt legate de explaotarea, reparatia ori intretinerea proprietatii comune, precum si cheltuielile cu serviciile de care beneficiaza proprietarii si care nu sunt facturate individual catre proprietatile individuale.
De asemenea, potrivit art. 48 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, cheltuielile efectuate de asociatiile de proprietari pentru plata unor servicii de utilitati publice sau de alta natura, legate de propriatatile individuale din condominiu si care nu se factureaza individual pe fiecare dintre acestea, se repartiseaza dupa acelasi criteriu care a stat la baza emiterii facturii, in conformitate cu contractul incheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Potrivit art. 49 alin. 2 din aceeaşi lege, termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
In ceea ce priveste conditiile de exercitare a actiunii civile, instanta constata ca in speta acestea sunt indeplinite, dreptul pretins de reclamanta fiind recunoscut si ocrotit de dispozitiile Legii 230/2007 si a fost exercitat in limitele sale externe, cu buna-credinta.
In ceea ce priveste cerinta ca dreptul subiectiv pretins sa fie actual, instanta constata ca potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, , asociatia de proprietari are dreptul de a actiona in justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
In speta, de la data scadentei chetuielilor de intretinere ce revin paratei pentru perioada august 2007-aprilie 2010, au trecut mai mult de 90 de zile pana la momentul introducerii actiunii. Ca atare, dreptul pretins de reclamanta cu privire la cheltuielile de intretinere ce revin paratei pe perioada mentionata este actual.
În raport de cele expuse, instanţa constată că, pretenţiile reclamantei privind contravaloarea cotelor de întreţinere aferente perioadei sus menţionată sunt întemeiate.
Relativ la penalităţile de întârziere, în drept reţine că, potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 230/2007 ”asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.
(2) Termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
(3) Sumele rezultate din aplicarea penalităţilor de întârziere vor face obiectul fondului de penalităţi al asociaţiei de proprietari şi se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociaţiei de proprietari de către terţi şi pentru cheltuieli cu reparaţiile asupra proprietăţii comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.”
Astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor verbale ale Adunării Generale a Asociaţiei pe anii 2008 şi 2010( f.17-26) pentru neplata în termen a contravalorii cotelor de întreţinere se percep penalităţi de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere.
Relativ al penalităţile de întârziere aferente debitului pentru anii 2007 şi 2009 instanţa reţine că, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unor hotărâri ale Adunării Generale în care să se stabilească cuantumul acestora, deşi avea această obligaţie în condiţiile art. 1169 Cod civil potrivit căruia „ cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească” şi art. 129 alin.1 C.p.c. „ părţile au îndatorirea (…) să-şi probeze pretenţiile şi apărările”.
Susţinerea acesteia că, adunarea generală a avut loc din doi în doi ani iar procesele verbale ce stabilesc penalităţile de întârziere pentru anul 2006 este valabil şi pentru anul 2007 iar cel din anul 2008 este valabil şi în nul 2008, potrivit adeverinţei de la fila 5, nu poate fi reţinută de instanţă, întrucât, din analiza coroborată a disp. art. 23 alin.1 din Legea nr. 230/2007 conform căruia” după adunarea generală de constituire a asociaţiei de proprietari va avea loc cel puţin o dată pe an, în primul trimestru, o adunare generală a proprietarilor membri ai asociaţiei”, art. art. 26 conform căruia” dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociaţiei de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceştia pot ataca în justiţie respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia”, art. 27 lit. b şi c din acelaşi act normativ şi art. 14 alin.2 din HG nr. 1855/2007 potrivit căruia” adunarea generală ordinară are loc cel puţin o dată pe an, în primul trimestru”şi 15 lit. b şi c din HG nr. 1588/2007 conform căruia „adunarea generală a asociaţiei de proprietari are următoarele atribuţii: adoptă, modifică sau revocă hotărâri; adoptă şi modifică bugetul de venituri şi cheltuieli”, rezultă că şedinţele adunării generale trebuie să se desfăşoare cel puţin o dată pe an, aspect ce conduce, indirect, dar indubitabil, în raport de textele sus menţionate, la concluzia că şi cuantumul penalităţilor de întârziere se stabileşte tot anual.
Cuantumul penalităţilor de întârziere stabilit printr-o hotărâre a adunării generale într-un an ar fi valabil şi în celălalt sub condiţia întrunirii, în mod legal, a adunării generale şi în acest din urmă an, menţionându-se că se păstrează acelaşi cuantum al penalităţilor, ori, în litigiul dedus judecăţii, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei astfel de hotărâri, deşi avea această obligaţie în condiţiile art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin.1 teza finală C.p.c.
Fata de cele expuse având în vedere şi faptul că pârâta nu au facut dovada indeplinirii obligatiilor fata de reclamanta pentru serviciile prestate de furnizor va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere aferente debitului pentru anii 2008 şi 2010, respectiv 463,48 lei( penalităţi de întârziere).
În privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la palat cheltuielilor de judecată, instanţa reţinând culpa procesuală a acesteia în promovarea cererii, în raport de disp. Art. 274 C.p.c., va dispune obligarea pârâtei la palat către reclamntă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată( onorarariu de avocat 200 lei- chitanţă nr. 320/02.06.2010).
Cauza se afla in calea de atac.
