Ministerul Finanţelor Publice are calitatea procesuală în cererea de chemare în garanţie formulată în litigiul privind raporturile de muncă atâta vreme cât obligaţiile de plată a drepturilor băneşti privesc sume alocate la bugetul statului.


Ministerul Finanţelor Publice are calitatea procesuală în cererea de chemare în garanţie formulată în litigiul privind raporturile de muncă atâta vreme cât obligaţiile de plată a drepturilor băneşti privesc sume alocate la bugetul statului.

Prin sentinţa civilă nr. 703/LM din 01.10.2010, pronunţată de Tribunalul Giurgiu a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul S.Î. Giurgiu, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, împotriva pârâţilor Şcoala cu clasele I – VIII V.D., Inspectoratul Şcolar Judeţean Giurgiu şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice din România şi a fost obligată pârâta Şcoala cu clasele I – VIII V.D. să plătească membrilor sindicatului reclamant, personal didactic în învăţământul preuniversitar, diferenţa dintre ajutorul anual deja plătit şi echivalentul în lei a sumei de 100 Euro, calculat la cursul de schimb al B.N.R. din ziua plăţii efective, aferente anului 2009.

Prin aceeaşi sentinţă, au fost obligaţi pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Giurgiu şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aloce sumele necesare pârâtei Şcoala cu clasele I – VIII V.D. în vederea plăţii drepturilor băneşti către membrii sindicatului reclamant.

Tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie invocată de chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice din România, că este nefondată, deoarece garantul a invocat o inadmisibilitate a chemării sale în garanţie pentru motivaţia că o asemenea cerere incidentală nu este compatibilă cu natura conflictului de muncă dedus judecăţii, întrucât nu există obligaţii de garanţie între cele două ministere, pârât şi garant.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că membrii sindicatului reclamant sunt cadre didactice în învăţământul preuniversitar în cadrul Şcolii cu clasele I – VIII V.D.

În această calitate, au depus la angajator cereri pentru acordarea în anul 2009 a ajutorului financiar în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, iar până la momentul formulării cererii introductive de instanţă, membrii sindicatului reclamant au primit doar o parte din ajutorul menţionat, respectiv suma de 130 lei pentru anul 2009, rămânând de achitat diferenţa în lei până la valoarea de 100 Euro.

Pârâtele nu au prezentat nicio justificare pentru neplata întregului ajutor cuvenit membrilor sindicatului reclamant, deşi prevederile art. 1 şi următoarele din Legea nr. 315/2006, consacrau în sarcina lor această obligaţie legală, lăsând să se înţeleagă, implicit, dar neechivoc, că faptul neplăţii dreptului s-ar datora contextului economic actual şi al restricţiilor bugetare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termen legal, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Prin decizia civilă nr. 3264 din 20.05.2011 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII a Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul formulat de recurentul – pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că, admite cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.

Curtea a avut în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 315/2006, ajutorul financiar solicitat de personalul din învăţământul preuniversitar, se asigură de la bugetul de stat.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor publice, acesta are atribuţii privind elaborarea pe bază de metodologii proprii, menţinând în permanenţă un echilibru bugetar corespunzător, a proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat şi raportului asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectului  legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, iar în conformitate cu pct. 12 al aceluiaşi text legal, Ministerul Finanţelor Publice aprobă, în condiţiile legale, deschiderea de credite bugetare.

Or, în condiţiile în care sumele necesare acordării ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006, se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, este evident că, în final, obligaţia de a vira aceste sume în bugetul acestui minister, revine Ministerului Finanţelor Publice.