În condiţiile în care inadmisibilitatea acţiunii nu se susţine din perspectiva neîndeplinirii procedurii prealabile conform art. 205 şi urm. din Codul de procedură fiscală în raport de titlul de creanţă, ci prin prisma faptului că pe calea contestaţiei împotriva titlului executoriu nu mai pot fi formulate apărări de fond, fiind invocate în acest sens dispoziţiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ. şi art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, instanţa nu poate invoca din oficiu neîndeplinirea procedurii prealabile, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
Decizia 3539/ 02.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 58/91/2013, reclamanta S.C. S.R.L. F, în contradictoriu cu pârâtul AFM, a solicitat suspendarea titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, care a fost emisă conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012 şi anularea şi desfiinţarea totală a acestor acte.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. …/09.11.2012 cu rea credinţă, că a calculat o sumă vădit mai mare decât ar fi trebuit, încălcând dispoziţiile art. 67 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus actele la care a făcut referire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură fiscală, Codului fiscal, Codului de procedură civilă, Constituţia României, Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu, fără indicarea vreunui articol din aceste acte normative.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat pe cale de excepţie, necompetenţa materială a Tribunalului Vrancea.
În motivarea excepţiei s-a arătat că, potrivit prevederilor art. 400 Cod procedură civilă, contestaţia se introduce la instanţa de executare respectiv, la judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, solicitând trimiterea cauzei la Judecătoria Focşani.
Tot pe cale de excepţie, s-a invocat tardivitatea cererii, motivat de nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei.
S-a arătat că, în cauză, acţiunea a fost înregistrată la data de 04.01.2013, în timp ce actele de executare au fost cunoscute de la data de 17.12.2012.
S-a susţinut că, în cauză, ori este vorba despre o contestaţie la executare formulată potrivit prevederilor art.173 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, situaţie în care acţiunea a fost tardiv introdusă ori nu este o contestaţie împotriva actelor de executare.
Referitor la capătul de cerere privind anularea şi desfiinţarea totală a titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, dosar întocmit conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, s-a invocat inadmisibilitatea acestui capăt de cerere.
S-a arătat că, în situaţia în care s-ar tinde la anularea obligaţiei fiscale, instanţa de contencios administrativ s-ar putea pronunţa numai în situaţia în care, în prealabil, reclamanta ar fi utilizat calea recursului graţios prevăzut de art. 399 cod procedură civilă, în condiţiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală privind contestaţia administrativă.
Pe fondul cauzei s-a arătat că baza de impunere pentru calcularea obligaţiilor de plată către bugetul AFM a fost stabilită legal, pe baza informaţiilor primite de la ANAF – ANV, cu adresa nr. …/18.06.2012.
Cu privire la cererea de suspendare s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 1431/2013 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială a instanţei, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepţia de tardivitate a contestaţiei la executare, ca fiind fără obiect.
A fost respinsă cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 58/91/2013, formulată de reclamanta S.C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AFM ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea reclamantului S.C. S.R.L. F, în contradictoriu cu pârâtul AFM, privind suspendarea titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012 şi a Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost citată cu menţiunea de a preciza obiectul cererii, pentru verificarea competenţei materiale a instanţei, fără a-şi preciza acţiunea.
În aceste condiţii, verificându-şi din oficiu competenţa de soluţionare a cauzei, conform dispoziţiilor art. 159 ind. 1 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că, din cuprinsul cererii reclamantului, astfel cum a fost formulată, se înţelege că acesta a solicitat şi anularea Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, prin care au fost stabilite obligaţii de plată către bugetul Fondului pentru mediu în sumă totală de 478.198 lei, din care obligaţia fiscală principală de 221.188,12 lei, 223.831,33 lei dobânzi şi 33.178,22 lei penalităţi de întârziere.
În aceste condiţii, tribunalul a constatat că este competent material în soluţionarea prezentei cauze, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a respins excepţia de necompetenţă materială a instanţei.
Cu privire la excepţia de tardivitate a cererii, tribunalul a constatat că alegaţiile pârâtei au în vedere numai ipoteza în care acţiunea reclamantei ar fi fost calificată ca fiind o contestaţie la executare, astfel încât, având în vedere calificarea dată de instanţă cererii, în lipsa unei precizări a acţiunii de către reclamantă, excepţia nu are obiect.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a cererii, în lipsa contestării Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012 la organul emitent al actului administrativ fiscal, tribunalul a reţinut următoarele:
Din prevederile art. 188 alin. (2) ale Codului de procedură fiscală, conform cărora „deciziile emise în soluţionare contestaţiei pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă”, rezultă că instanţa nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
În speţă, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamantul S.C. S.R.L. F ar fi urmat procedura administrativă prevăzută de Codul de procedură fiscală astfel încât, în condiţiile date, cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012 nu este admisibilă.
Cu privire la cererea de suspendare a titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, care a fost emisă conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, în lipsa precizării cererii reclamantei, solicitată de către instanţă prin citarea cu această menţiune, tribunalul a calificat cererea ca fiind o cerere formulată conform prevederilor art.14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizând cererea formulată, în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul a reţinut următoarele:
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii.
Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efecte asupra celor vizaţi.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/20004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanţei competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunţarea instanţei de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, cererea de suspendare putând fi formulată şi printr-o acţiune separată, pana la soluţionarea acţiunii în fond.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de Legea nr.554/2004.
În considerarea celor de mai sus, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 în cauză respingând cererea reclamantului S.C. S.R.L. F, în contradictoriu cu pârâtul AFM, privind suspendarea titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, care a fost impusă conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC DC SRL, cu sediul în C, judeţul V, criticând-o sub aspectul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale.
În motivele de recurs a reiterat aspectele invocate în cererea de chemare în judecată şi a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate.
Legal citată, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Prin cererea în contencios administrativ, reclamanta S.C. S.R.L. F a solicitat suspendarea titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, care a fost emisă conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012 şi anularea şi desfiinţarea totală a acestui titlu executoriu.
Redactarea cererii, oarecum deficitară, nu a împiedicat însă instanţa de fond să califice în mod corect obiectul cererii, respectiv anulare şi suspendare act administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr…/09.11.2012, prin care au fost stabilite obligaţii de plată către bugetul Fondului pentru mediu în sumă totală de 478.198 lei, din care obligaţia fiscală principală de 221.188,12 lei, 223.831,33 lei dobânzi şi 33.178,22 lei penalităţi de întârziere.
S-a avut în vedere că motivele din contestaţia la executare vizează nu atât actele de executare, ci tocmai titlul de creanţă respectiv stabilirea de obligaţii de plată suplimentare.
Raportat la această calificare dată cererii reclamantei, instanţa de fond a apreciat că instanţa nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
În speţă, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamantul S.C. S.R.L. F ar fi urmat procedura administrativă prevăzută de Codul de procedură fiscală astfel încât, în condiţiile date, cererea de anulare a Deciziei de impunere nr…/09.11.2012 nu este admisibilă.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 3 C.proc.civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
Verificând întâmpinarea depusă de pârât, se constată că toate apărările acestuia, respectiv excepţia de necompetenţă materială a instanţei, de tardivitate a cererii şi de inadmisibilitate a cererii sunt formulate ca şi când reclamanta ar fi formulat o contestaţie la executare şi nu o contestaţie la actul administrativ fiscal (titlu de creanţă).
Astfel, inadmisibilitatea acţiunii nu se susţine din perspectiva neîndeplinirii procedurii prealabile în condiţiile art. 205 şi urm. din Codul de procedură fiscală în raport de titlul de creanţă (Decizia de impunere nr. …/09.11.2012), ci prin prisma faptului că pe calea contestaţiei împotriva titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012 nu mai pot fi formulate apărări de fond, fiind invocate în acest sens dispoziţiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ. şi art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală.
S-a solicitat instanţei să se aibă în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a solicita anularea titlului executoriu, întrucât formele de executare au fost emise legal, iar pentru contestarea titlului de creanţă în baza căruia a fost emis titlul executoriu fiscal era prevăzută o altă procedură prevăzută de lege (art. 205 şi urm. din Codul de procedură fiscală).
În consecinţă, în mod greşit a reţinut instanţa, din oficiu, că în cauză nu a fost parcursă etapa contestaţiei administrative prealabile împotriva Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, din moment ce excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât s-a referit la un alt aspect, astfel că, în conformitate cu art. 304 ind. 1 şi art. 312 alin. 3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentinţa atacată şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţa, pentru ca aceasta să se pronunţe pe fondul cauzei cu privire la temeinicia sau netemeinicia sumelor stabilite ca datorate prin decizia de impunere contestată.
