Auditori de justiţie. Spor de confidenţialitate.
Legea nr. 303/2004: art.16, 19
Decizia nr. 46/2008 a Î.C.C.J.-secţiile unite
Prin Decizia nr. 46/15.12.2008 Î.C.C.J. a statuat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidenţialitate de 15% calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Or, aşa cum reiese expres din dispozitivul acestei decizii beneficiarii acestui spor sunt categoriile profesionale menţionate expres şi limitativ, printre care nu se regăsesc şi auditorii de justiţie.
Simplul fapt că bursa auditorilor pentru justiţie este corelată, prin lege, cu valoarea indemnizaţiei brute lunare prevăzute pentru judecătorii şi procurorii stagiari, nu este de natură să asimileze această bursă cu indemnizaţia menţionată, fiecare dintre aceste două categorii de venituri salariale rămânând guvernate de norme specifice.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 550/19 aprilie 2010.
Prin acţiunea de dreptul muncii înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 4668/107/2009, reclamantele: C.M şi D.O. i-a chemat în judecată pe pârâţii: I.N.M., C.S.M. şi C.A. ALBA IULIA, solicitând obligarea pârâţilor la:
-recunoaşterea şi plata sporului de confidenţialitate de 15 % din indemnizaţia brută lunară din 01.10.2006 şi până la 31.07.2008 şi dobânda legală aferentă, de la data cererii şi până la data plăţii efective;
-efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea, în fapt, a acţiunii lor, reclamantele arată că în perioada indicată au avut calitatea de auditori de justiţie la I.N.M. şi că atâta vreme cât urmare promovării examenului de absolvire a I.N.M. se consideră că au avut retroactiv calitatea de judecător se impune a li se acorda şi drepturile salariale aferente acestei funcţii, printre care şi cele conferite prin decizia nr. 46/2008 pronunţată de Î.C.C.J. prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Justifică calitatea procesuală a pârâţilor pe faptul că I.N.M. a fost cel care a asigurat plata indemnizaţie cu caracter salarial; bugetutul acestui institut este cuprins distinct potrivit Legii nr. 317/2007 în bugetul C.S.M., preşedintele C.S.M. având rolul de ordonator principal de credite, iar Curtea de apel Alba Iulia este abilitată să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă.
În privinţa dobânzii legale se apreciază că reprezintă beneficiul nerealizat de reclamante ca urmare a lipsei de folosinţă asupra sumelor de bani care li se cuvin.
În drept se invocă: Hotărârea C.S.M. nr.127/2007, art. 59 alin.2 din Legea nr.317/2004, Decizia nr. 46/2008 a Î.C.C.J., Legea nr. 303/2004, O.U.G.nr. 27/2006.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul I.N.M se solicită respingerea acţiunii, arătând că auditoriii de justiţie nu sunt menţionaţi în Decizia pronunţată de Î.C.C.J. în soluţionarea R.I.L, iar potrivit art. 17 din Legea nr. 303/2004 aceştia beneficiază de o bursă, fără adăugarea altor sporuri sau prime.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta C.A. Alba Iulia se invocă excepţia lipsei calităţii procesual pasive, arătând că în litigiile având ca obiect plată drepturi salariale are calitate procesual pasivă doar C.S.M.-ordonator principal de credite şi I.N.M.-ordonator secundar de credite.
Prin sentinţa civilă nr. 32/13.01.2010 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 4668/107/2009, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
S- admis acţiunea civilă formulată de reclamantele: C.M. şi D.L. în contradictoriu cu pârâţii: I.N.M., C.S.M. şi C.A. şi în consecinţă:
Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să recunoască şi să plătească în favoarea reclamantelor, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidenţialitate, în procent de 15% din indemnizaţia brută lunară pe perioada 01.10-2006-31.07.2008 şi dobânda aferentă, începând cu data naşterii dreptului material până la data plăţii efective;
A fost obligată pârâta C.A. Alba Iulia să efectueze cuevenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamantelor, conform prezentei.
Pentru a hotărâ, astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, precum şi interpretarea dată de Î.C.C.J. prin decizia nr.46/2008 pronunţată în cadrul unui recurs în interesul legii, legalitatea şi temeinicia acţiunii reclamantelor.
Având în vedere evoluţia economică-socială actuală cât şi soluţiile doctrinare şi jurisprudenţiale în materie, tribunalul a apreciat că în materia dreptului muncii daunele pentru neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor băneşti se pot concretiza în acordarea dobânzii legale, de la data când fiecare sumă ar fi devenit scadentă şi până la data plăţii efective.
Potrivit prev. art.6 şi 7 din Dec. Lege nr.92/1976, art.296 din Legea nr.53/2003 a fost obligată C.A. Alba Iulia în calitate de operator al carnetelor de muncă, să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 79 din Legea nr.168/1999, pârâţii: I.N.M., C.S.M. şi C.A. Alba Iulia, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantele în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul I.N.M susţine că auditorii de justiţie nu sunt menţionaţi printre categoriile profesionale enumerate de decizia nr. 46/2008 a Î.C.C.J, iar drepturile băneşti ale auditorilor de justiţie sunt reglementate de norme juridice diferite de cele care stabilesc salarizarea judecătorilor şi procurorilor.
În drept se invocă art. 304 pct 8 şi 9, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În ce priveşte recursul C.S.M. se invocă, în primul rând lipsa calităţii procesual pasive, cu motivarea că între această instituţie şi intimate nu există raporturi obligaţionale, astfel că nu se poate incumba C.S.M. sarcina plăţii acestor sume, ci I.N.M. care are calitate procesuală pasivă şi al cărui director este ordonator secundar de credite.
În al doilea rând, recurenta solicită respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că auditorii de justiţie nu sunt menţionaţi printre categoriile profesionale enumerate de dec. nr.46/2008 a Î.C.C.J. şi că aceştia sunt cursanţi ai I.N.M., dobândind calitatea de judecător numai condiţionat de faptul promovării examenului de absolvire. În acest sens se invocă Hot. Plenului C.S.M. nr. 21/17.01.2008 prin care s-a stabilit că auditorii de justiţie îşi păstrează această calitate până la momentul numirii în funcţia de judecător stagiar sau procuror stagiar.
În drept se invocă motivul de recurs prev. de art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
În ce priveşte recursul pârâtei C.A. Alba Iulia se critică sentinţa atacată ca fiind nelegală în privinţa obligării sale la plata drepturilor salariale pretinse de reclamante; instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate prin întâmpinare.
În drept sunt invocate prev. art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 în limitele statuate de art. 306 alin.(2) Cod procedură civilă, a reţinut următoarele:
Cu referire, în primul rând, la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele C.S.M. şi C.A Alba Iulia, excepţie care se impune a fi analizată cu prioritate conform cerinţelor art. 137 cod procedură civilă, în mod corect prima instanţă a stabilit calitatea procesuală pasivă a pârâtelor în acest cadru procesual.
Astfel, art. 59 alin.2 din legea nr. 317/2004 stabileşte că bugetul I.N.M. esete cuprins distinct în bugetul C.S.M., preşedintele C.S.M. are calitatea de ordonator principal de credite, iar Curtea de Apel este gestionar şi operator de date în carnetele de muncă ale magistraţilor în sensul Dec. Lege nr. 92/1976.
Cu referire la fondul cauzei, criticile recurenţilor sunt, însă fondate.
Astfel, intimatele au avut în perioada în litigiu calitatea de auditori de justiţie.
În această calitate, conform art.17 din Legea nr.303/2004 au beneficiat de o bursă care are natura şi regimul juridic al unui drept salarial şi se stabileşte pe baza indemnizaţiei brute prevăzute de lege pentru judecătorii şi procurorii stagiari, la care se vor calcula reţinerile pentru obţinerea indemnizaţie nete (…).
Aşadar, bursa primită de auditorii de justiţie are acelaşi cuantum cu indemnizaţia brută lunară prevăzută de lege pentru judecătorii şi procurorii stagiari, fără adăungarea altor sporuri sau prime (cum este şi cazul sporului de confidenţialitate de 15% pretins prin prezenta acţiune).
Rezultă că drepturile băneşti ale auditorilor de justiţie sunt reglementate de norme juridice diferite de cele ce stabilesc salarizarea judecătorilor şi procurorilor. Simplul fapt că bursa auditorilor pentru justiţie este corelată, prin lege, cu valoarea indemnizaţiei brute lunare prevăzute pentru judecătorii şi procurorii stagiari, nu este de natură să asimileze această bursă cu indemnizaţia menţionată, fiecare dintre aceste două categorii de venituri salariale rămânând guvernate de norme specifice.
Este adevărat că potrivit legii, perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror, dar această prevedere legală fiind o excepţie, este de strictă interpretare şi nu poate fi extinsă, în sensul solicitat de reclamante, respectiv considerarea bursei de auditor ca fiind, de fapt, indemnizaţie de judecător sau procuror stagiar. Asimilând bursa cu indemnizaţia şi aplicând acelaşi mod de calcul în ambele cazuri ar însemna să nu fie respectate prevederile legale imperative, relative la calcularea bursei de auditor menţionate de art. 17 alin.(2) din Legea nr. 303/2004.
În al doilea rând, instanţa de fond şi-a fundament soluţia pe Dec. nr. 46/15.12.2008 pronunţată de Î.C.C.J. -secţiile unite în soluţionarea R.I.L. potrivit căruia judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidenţialitate de 15% calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Or, aşa cum reiese expres din dispozitivul acestei decizii beneficiarii acestui spor sunt categoriile profesionale menţionate expres şi limitativ, printre care nu se regăsesc şi auditorii de justiţie.
Deci, în mod greşit prima instanţă a extins efectele deciziei şi cu privire la această categorie profesională.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările ulterioare auditorii de justiţie sunt cursanţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, durata acestor cursuri de formare profesională fiind de 2 ani, iar în perioada cursurilor, efectuează stagii de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor.
Potrivit art.19 din Legea nr. 303/2004 după încheierea cursurilor în cadrul I.N.M. auditorii de justiţie susţin examen de absolvire constând în probe teoretice şi practice…alin. (2) auditorii de justiţie care au promovat examenul prev. de alin.(1) vor fi numiţi, potrivit legii, de regulă, în funcţiile pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul I.N.M.
Din interpretarea acestor dispoziţiile legale rezultă că auditorii de justiţie vor dobândi calitatea de judecători sau procurori numai condiţionat de faptul promovării examenului de absolvire şi abia ulterior numirii, urmare a promovării acestui examen, se vor putea stabili raporturi de muncă între aceştia şi instituţiile în care îşi vor exercita funcţiile.
În acelaşi sens, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21 din 17.01.2008 s-a stabilit că „..în raport cu dispoziţiile legale în vigoare, auditorii de justiţie îşi păstrează această calitate până la momentul numirii în funcţia de judecător stagiar sau procuror stagiar prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii”.
Ca atare, în mod greşit prima instanţă a apreciat că reclamatele sunt îndreptăţite la dreptul salarial pretins, dat fiind statutul auditorilor de justiţie, atribuţiile conferite de lege acestei categorii profesionale, faptul că aceştia dobândesc calitatea de judecător, procuror numai după promovarea examenului de absolvire şi numirea lor în funcţii prin hotărârea C.S.M., precum şi scopul acordării sporului de confidenţialitate- aşa cum reiese din considerentele deciziei în interesul legii- categoriilor profesionale enumerate expres în dispozitiv.
Faţă de cele ce preced, constatând că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare greşită a legii la cazul dedus judecăţii, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.(1) coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, a admis ca fondate recursurile formulate de părâţii, a modificat sentinţa atacata în sensul respingerii ca netemeinică şi nelegală a acţiunii formulate în cauză.
