Uzucapiune. Joncţiune posesii.
Pe data de 19.03.2008, pe rolul acestei instanţe, sub nr. 2715/236/2008, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii V.G. şi V. M. în contradictoriu cu paraţii M.G. – prin primar şi Statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin care solicita să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Giurgiu, şos. Bălănoaiei, nr. 117, jud. Giurgiu, compus din teren în suprafaţă de 900 mp. şi casă de locuit formată din 5 camere, dependinţe şi anexe gospodăreşti.
In fapt, reclamanţii au arătat că în anul 1965 numitul V. M., autorul lor, a intrat în stăpânirea unui loc de casă în suprafaţă de 900 mp. situat în Giurgiu, şos. Bălănoaiei, nr. 117, jud. Giurgiu pe care a construit împreună cu soţia sa V.R., o casă de locuit cu 5 camere, dependinţe şi anexe gospodăreşti.
Mai arată reclamanţii că V.M. a decedat la data de 19.12.1997 iar mama lor V. R. a decedat la data de 31.08.2004, ei fiind unici moştenitori ai acestora în calitate de fii, aceştia au posedat acest imobil în mod continuu, neîntrerupt şi sub nume de proprietari, fiind înscrişi în evidenţele primăriei mun. Giurgiu ca plătitori de impozit, iar după decesul acestora imobilul a rămas în posesia lor, fiind cunoscuţi în comunitatea locală ca proprietari ai imobilului.
Precizează reclamanţii că în toată această perioadă nicio persoană nu le-a tulburat în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate iar terenul pe care îl posedă este îngrădit pe toate laturile, nefiind modificate niciodată vecinătăţile acestuia.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1847 şi urm. C.civ.
Reclamanţii au înţeles să se folosească de probele cu interogatoriu, înscrisuri, martori şi expertiza tehnica .
Prin adresa nr. 13183/20.05.2008 Primăria mun. Giurgiu a comunicat instanţei că din evidenţele sale rezultă că imobilul în litigiu nu a făcut obiectul vreunei exproprieri şi nu a fost donat statului,iar în evidenţele Direcţiei Economice imobilul figurează înregistrat pe numele lui V.M.
În cauză a depus întâmpinare Statul Român care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în baza art. 119 şi art. 121 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, iar prin încheierea din 26.05.2008 instanţa a dispus unirea acestei excepţii cu fondul cauzei.
Din depoziţiile martorilor S.C. şi I.I. audiaţi în cauza rezulta că părinţii reclamanţilor au cumpărat în 1965 o suprafaţă de circa 900 mp. teren pe şos. Bălănoaiei, pe care au construit o casă având 5 camere şi dependinţe, unde au locuit până la decesul lor, după care imobilul a fost folosit de reclamantul V.G., nefiind tulburaţi de cineva şi fiind cunoscuţi drept proprietari.
In cauza a fost efectuata expertiza tehnica în specialitatea topografie de către expertul P.D. desemnat prin tragere la sorţi, potrivit dispoziţiilor art. 202 C.p.civ., prin raportul întocmit, concluzionându-se că imobilul este situat în Giurgiu, şos. Bălănoaiei, nr. 117, jud. Giurgiu, constând în casă de locuit având 4 camere, bucătărie, hol, verandă şi anexe gospodăreşti (magazie, grajd) şi teren în suprafaţă de 939 mp..
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea după depunerea raportului de expertiză în sensul să solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 939 mp., cum s-a constatat la expertiză.
Analizând materialul probatoriu administrat in cauza, instanţa retine că în anul 1965 autorii reclamanţilor, pe nume V.M. şi V.R. au intrat în posesia terenului în litigiu, pe care au edificat o construcţie casă de locuit cu anexe şi dependinţe stăpânind acest imobil în mod neîntrerupt, public, fiind cunoscuţi drept proprietari până la decesul lor în 1997, respectiv 2004, după care imobilul a rămas în posesia reclamanţilor, moştenitorii lor în calitate de fii.
În privinţa excepţiei invocate de pârâtul Statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor instanţa urmează să o admită ca fiind întemeiată, fiind incidente dispoziţiile art. 119 şi atr. 121 alin. 1 din Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, calitate procesuală activă având numai Municipiul Giurgiu, în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul în litigiu.
Rezulta astfel că în cauză sunt întrunite condiţiile juridice ale prescripţiei achizitive îndelungate, privită ca mod original de dobândire a proprietăţii; autorii reclamanţilor şi apoi reclamanţii au stăpânit imobilul în litigiu o perioada mai mare de 30 ani, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 1860 C.civ. referitoare la joncţiunea posesiilor, exercitându-se o posesie utilă în sensul prevăzut de art. 1846-1854 C.civ., în mod continuu, neîntrerupt, public, neechivoc şi sub nume de proprietar, iar pe terenul respective au edificate construcţiile casă de locuit şi anexe .
Având în vedere cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 255 si art. 111C.p.civ., art. 1890, art. 1846-1854, art. 1860 C.civ. instanţa a admis acţiunea formulată,astfel cum a fost precizată, ca fiind întemeiată, a omologat raportul de expertiză tehnică, iar în consecinţă a constatat dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului în litigiu, astfel cum a fost individualizat, dobândit prin prescripţia îndelungata de 30 ani.
