1) – Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2008 din 21.01.2008, reclamanta SC T.E. SRL cu sediul în comuna X, judeţul Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC V.I. SRL, cu sediul în comuna G.L., judeţul Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 51.500 lei reprezentând beneficiu nerealizat la perioada 24.01.2006 – 27.06.2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că principalul său obiect de activitate îl constituie transportul de persoane cu autovehicule destinate transportului în comun, între acestea regăsindu-se şi un microbuz Iveco, înmatriculat sub nr. X, achiziţionat în sistem leasing. La data de 24.01.2006, în timp ce se efectua o cursă cu autovehiculul menţionat, acesta a fost lovit din spate de un autocamion Iveco nr. X ce aparţinea pârâtei, vinovat de producerea accidentului făcându-se prepusul ei: C.I., astfel cum rezultă din documentaţia dosarului de urmărire penală nr. X/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Autovehiculul său, suferind avarii majore, a intrat în reparaţii în perioada 24.01.2006 – 27.06.2006 la SC C.R. SRL – Service Iveco 5 Ploieşti, agreeată de Allianz Ţiriac Asigurări SA – Sucursala Ploieşti, prejudiciul suferit datorită nefolosirii bunului însumând 51.500 lei, astfel cum l-a determinat punctual.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 998 şi ale art. 1000 alin.3 din Codul Civil.
Pârâta a formulat întâmpinare în condiţiile art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, invocând pe cale de excepţie lipsa calităţii sale procesual pasive, întrucât în raport de prevederile art. 43 alin.1 şi ale art. 54 al.in.1 şi 2 din Legea nr. 136/1995, precum şi ale art. 29 din Ordinul nr. 3108/2004 părţile care pot stabili paguba sunt asiguratul, persoana păgubită şi asigurătorul, iar ea nu se regăseşte între aceste persoane. Pe fond, a învederat că reclamanta trebuia să se îndrepte cu acţiunea în despăgubire împotriva asigurătorului, respectiv SC Asigurare – Reasigurare Omniasig SA Bucureşti, emitent al poliţei de asigurare obligatorie de răspundere auto seria X nr. X din 16.12.2005 valabilă în perioada 1.01.2006 – 31.12.2006, în baza contractului de leasing nr. X/2006 încheiat cu SC Afin România SA (filele 55-59 dosar).
În aplicarea prevederilor art. 60 – 63 din Codul de procedură civilă, pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a asigurătorului SC Asigurare – Reasigurare Omniasig SA, solicitând ca în cazul în care ar cădea în pretenţii, aceasta să fie obligată să plătească reclamantei despăgubirile acordate (filele 64 – 65 dosar).
2) – Prin sentinţa nr. X/2008 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâtă şi s-au admis în parte atât cererea principală cât şi cererea de chemare în garanţie, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 31.312 lei reprezentând beneficiu nerealizat la perioada 24.01.2006 – 27.06.2006 şi suma de 2.018 lei cheltuieli de judecată, iar chemata în garanţie să plătească pârâtei sumele respective de 31.312 lei şi 2.018 lei datorate reclamantei.
Respingând excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei, instanţa fondului a avut în vedere că în raport de dispoziţiile art. 1000 alin.3 din Codul civil, pârâtei, în calitate de comitent, îi revine obligaţia de a repara prejudiciul cauzat de prepusul său prin fapta ilicită comisă.
Pe fond, instanţa a reţinut în fapt şi în drept:
La data de 24.01.2006, autovehiculul X, achiziţionat şi utilizat în sistem leasing de pârâta SC V..I. SRL, condus de angajatul său C..I. a fost implicat într-un accident de circulaţie ce s-a produs în localitatea S., judeţul Buzău, acroşând autoturismul Y aflat în administrarea reclamantei.
Urmare accidentului produs din culpa angajatului pârâtei, autoturismul reclamantei a suferit avarii consistente, societatea fiind lipsită şi de beneficiul nerealizat pe perioada efectuării reparaţiilor: 24.01.2006 – 27.06.2006, evaluat la suma de 31.312 lei conform expertizei contabile administrată în cauză.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1000 alin.3 din Codul civil, instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite atât condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte persoana prepusului pârâtei (respectiv: existenţa faptei ilicite şi a prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciul produs reclamantei şi vinovăţia prepusului), dar şi a celorlalte condiţii privind existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei de către prepus în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că autovehiculul utilizat de pârâtă în baza contractului de leasing nr. X/2005, înmatriculat sub nr. X, condus de angajatul acesteia, era asigurat la SC Asigurare – Reasigurare Omniasig SA conform poliţei de asigurare obligatorie de răspundere auto seria X nr. X/2005, valabilă pentru perioada 1.01.2006 – 31.12.2006, astfel că pricinii îi sunt incidente dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 136/1995.
3)- Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâta SC V.I. SRL şi chemata în garanţie SC Omniasig Vienna Insurance Group Bucureşti, în termen legal, conform art.301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.
În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat în esenţă că suma de bani acordată de instanţă reclamantei cu titlu de beneficiu nerealizat nu este susţinută prin date contabile şi financiare.
Eventualul prejudiciu cauzat prin nefolosirea bunului se poate referi la profit şi nicidecum la venitul net, aşa cum se specifică în cuprinsul raportului de expertiză. Aceasta înseamnă că, în condiţii normale de exploatare a întregului parc auto, societatea a înregistrat în anul 2005 un profit anual de 3.439 lei pe fiecare mijloc de transport, înregistrând însă în primul semestru al anului 2006 o pierdere în sumă de 63.572 lei.
În situaţiile financiare ale reclamantei se regăsesc grave aprecieri asupra termenilor de venit net şi profit, neexistând înregistrate deprecieri ale activelor şi nici contul 281. Mai mult, raportul de expertiză nu a fost verificat de auditorul CECCAR Prahova, conform normelor elaborate de această autoritate şi însuşite de Ministerul Justiţiei.
În expunerea motivelor de recurs, chemata în garanţie a invocat, în esenţă, că litigiul a fost soluţionat pe fond la termenul de judecată din 4.09.2008 fără să fie citată de către instanţă.
Hotărârea a fost pronunţată şi cu aplicarea greşită a legii, întrucât, în raport de prevederile ar 19 din Normele de aplicare a Legii nr. 136/1995, proprietarul autovehiculului X este SC Afin România SA, faţă de care are obligaţii asumate în baza poliţei încheiate, astfel că pârâta nu o poate chema în garanţie.
Pe de altă parte, şi reclamanta este utilizator al autovehiculului Y proprietar fiind aceeaşi SC Afin Romania SA, astfel că nu se poate demonstra calitatea de terţ prejudiciat, iar despăgubirea nu mai poate fi făcută în baza asigurării RCA.
Oricum, în situaţia în care s-ar fi dovedit calitatea de terţă persoană prejudiciată, conform art. 31 din normele invocate, reclamanta putea solicita despăgubiri numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijlocul de transport respectiv şi nu pentru o perioadă de 6 luni.
Conform verificărilor efectuate, poliţa RCA seria X nr. X a fost stornată pentru neplată, astfel că la data producerii evenimentului rutier: 24.01.2006, aceasta nu era valabilă, motiv pentru care nu poate fi obligată la plăţi reparatorii.
4) – Prin decizia nr. X/2008 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosar nr. X/X/2008, s-au admis ca întemeiate ambele recursuri, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:
Deşi, în raport de cererea de chemare în garanţie depusă la filele 30-31 dosar, la termenul de judecată din 21.02.2008, instanţa fondului a dispus în mod corect şi motivat introducerea în proces în această calitate a SC Omniasig Vienna Insurance Group SA (fila 43), citând-o pentru termenele acordate la 13.03.2008, 10.04.2008, 08.05.2008, 05.06.2008 şi 14.08.2008, societatea respectivă nu a fost citată pentru ultimul termen din 4.09.2008, când pricina a fost soluţionată pe fond.
În contextul expus, s-au încălcat dispoziţiile art. 85 din Codul de procedură civilă, prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 105 alin.2 din acelaşi cod.
În rejudecare, instanţa fondului va proceda fie la refacerea expertizei contabile, fie la administrarea unei noi expertize contabile, luându-se în considerare la stabilirea obiectivelor toate motivele de critică formulate de recurente, astfel cum au fost expuse punctual în cererile de recurs.
De asemenea, pe parcursul cercetării judecătoreşti, vor fi examinate toate susţinerile şi apărările părţilor în proces, în vederea lămuririi raporturilor juridice deduse judecăţii.
5) – Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2009 din 6.02.2009, chemata în garanţie SC Omniasig SA invocând excepţia lipsei calităţii procesuale, iar pârâta SC V.I. SRL solicitând chemarea în garanţie a celor doi conducători auto : C.I. şi P.V.
Prin sentinţa nr. X/2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins excepţia excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei S.C. V.I. S.R.L., invocată de aceasta prin întâmpinare ; s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. T.E. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. V..I. S.R.L.; s-a dispus obligarea pârâtei S.C. V.I. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. T.E. S.R.L. a sumei de 31.312 lei, reprezentând beneficiu nerealizat de către reclamantă, prin imposibilitatea folosirii microbuzului, pentru transportul de călători, cu nr. Y, în perioada 24.01.2006-27.06.2006 ; s-a dispus obligarea pârâtei S.C. V..I. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. T.E. S.R.L. a sumei de 1728 lei, cheltuieli de judecată ; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a chematei în garanţie S.C. „Asigurare Reasigurare OMNIASIG” S.A. – Sucursala Bucureşti, invocată de către aceasta ; s-a admis în parte, cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta S.C. V.I. S.R.L. în contradictoriu cu chemata în garanţie S.C. „Asigurare Reasigurare OMNIASIG” S.A. – Sucursala Bucureşti ; s-a obligat chemata în garanţie S.C. „Asigurare Reasigurare OMNIASIG” S.A. – Sucursala Bucureşti la plata către pârâta S.C. V.I. S.R.L. a sumei de 31.312 lei ; s-a dispus obligarea chematei în garanţie S.C. „Asigurare Reasigurare OMNIASIG” S.A. – Sucursala Bucureşti la plata către pârâta S.C. V.I. S.R.L. a sumei de 1728 lei, cheltuieli de judecată ; s-a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie a pârâţilor C..I. şi P.V., invocată din oficiu ; s-a anulat ca netimbrată, cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta S.C. V.I. S.R.L. în contradictoriu cu chemaţii în garanţie C.I., şi P.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut:
5.1.) – Referitor la situaţia în fapt dedusă judecăţii :
La data de 24.01.2006, autovehiculul X utilizat de societatea pârâtă S.C. V.I. S.R.L., proprietatea S.C. „Afin România” S.A., condus de angajatul pârâtei C.I., chemat în garanţie, se deplasa pe raza localităţii S., judeţul Buzău, şi a acroşat autoturismul Y, utilizat de societatea reclamantă S.C. T.E. S.R.L., condus în aceeaşi direcţie de mers de chematul în garanţie P.V., angajat al acesteia, care, la momentul accidentului, era oprit pe partea dreaptă a drumului, pentru a da posibilitatea călătorilor să coboare.
În urma accidentului, autovehiculul Y, utilizat de către societatea reclamantă, a avut mai multe avarii, iar reparaţia autovehiculului s-a finalizat la data de 27.06,2006, astfel că, în perioada 24.01.2006-27.06.2006 reclamanta nu a putut utiliza acest autovehicul.
Instanţa a constatat că, în persoana prepusului societăţii pârâte, C..I., sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie, reglementate de art. 998 din Codul civil. Din dinamica producerii accidentului, a rezultat că vinovat de producerea acestuia a fost C.I., prepusul societăţii S.C. V..I. S.R.L., care prin fapta sa ilicită a produs prejudicii societăţii reclamante.
Prejudiciul produs reclamantei a constat însă nu numai în pagubele materiale produse autovehiculului folosit de societatea pârâtă, ci şi în beneficiul nerealizat, ca urmare a imposibilităţii folosirii autovehiculului în perioada dintre data producerii accidentului şi data reparării acestuia. Este cert că în această perioadă reclamanta a suferit un prejudiciu, având în vedere obiectul său de activitate, constând în efectuarea transportului de persoane.
Din raportul de expertiză, astfel cum a fost refăcut, după casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, de către expertul F.S., a rezultat că prejudiciul cert adus reclamantei, prin fapta angajatului pârâtei, este în sumă de 31.312 lei.
5.2.) – Referitor la calitatea procesuală a petentei :
Potrivit art. 1000 alin. 3 din Codul civil, comitenţii sunt răspunzători de faptele prepuşilor lor în funcţiile ce le-au încredinţat. Pe lângă condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale existente în ceea ce priveşte persoana prepusului pârâtei, respectiv existenţa faptei ilicite şi a prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs reclamantei, vinovăţia prepusului pârâtei, pentru a putea fi angajată răspunderea delictuală a comitentului pentru fapta ilicită a prepusului, mai trebuie îndeplinite două condiţii: existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei de către prepuşi în funcţiile ce le-au fost încredinţate. Fapta ilicită a fost săvârşită de către C.I., angajat al pârâtei, în timp ce acesta conducea autovehiculul folosit de către pârâtă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Instanţa a constat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii pârâtei pentru fapta prepusului său, prevăzute de art. 1000 alin. 3 Cod civil , reţinând că există şi obligaţia acesteia de a repara prejudiciile produse terţilor prin faptele ilicite ale prepuşilor.
În raport de considerentele expuse, în temeiul art. 109 din Codul de procedură civilă, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile art. 1000 alin. 3 din Codul civil, a admis în parte, acţiunea , obligând pârâta S.C. V.I. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. T.E. S.R.L. suma de 31.312 lei, cu titlu de beneficiu nerealizat de societate, ca urmare a neutilizării autovehiculului.
5.3.) – Referitor la cererea de chemare în garanţie a asigurătorului S.C. „Asigurare Reasigurare Ominiasig” S.A. – lipsa calităţii procesuale pasive:
Instanţa a reţinut că autovehiculul X utilizat în baza contractului de leasing nr. X/2005 de societatea pârâtă S.C. V.I. S.R.L., condus de angajatul pârâtei C.I., era asigurat la S.C. „Asigurare Reasigurare Omniasig” S.A., conform poliţei de asigurare obligatorie de răspundere auto seria X nr. X/2005, valabilă pentru perioada 01.01.2006-31.12.2006, respectiv la data producerii accidentului. Nu s-a făcut dovada în cauză, cu înscrisuri, care să fi fost depuse la dosar în original sau în copii conforme cu originalul, că s-ar fi procedat la stornarea poliţei, pentru neplată.
Potrivit art. 49 din Legea 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. Astfel, nu se poate aprecia că asigurătorul nu răspunde faţă de pârâtă, motiv pentru care, în temeiul art. 109 din Codul de procedură civilă, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, pârâta S.C. V.I. S.R.L. a fost obligată către reclamantă la plata contravalorii prejudiciului produs prin fapta prepusului pârâtei, constând în beneficiul nerealizat de către reclamantă, prin imposibilitatea utilizării autovehiculului avariat din culpa prepusului pârâtei, în perioada dintre data producerii accidentului şi data reparării autovehiculului, respectiv, 24.01.2006-27.06.2006. Prin urmare, în baza art. 49 din Legea 136/1995, cu aplicarea art. 60 din Codul de procedură civilă, instanţa a admis, în parte, cererea de chemare în garanţie, obligând chematul în garanţie la plata către pârâtă a contravalorii prejudiciului, pe care pârâta a fost obligată să-l plătească reclamantei, în sumă de 31.312 lei, reprezentând beneficiul nerealizat de societate, ca urmare a neutilizării autovehiculului, precum şi la cheltuieli de judecată în cuantum de 1728 lei.
5.4.) – Referitor la cererea de chemare în garanţie a conducătorilor auto C.I. şi P.V. excepţia netimbrării cererii:
După înregistrarea cererii de chemare în garanţie şi a celor doi conducători de vehicule, instanţa a adus la cunoştinţa pârâtei S.C. V.I. S.R.L. obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru de 2277,20 lei şi de a aplica timbre judiciare de 5 lei, sub sancţiunea anulării cererii.
Cererea de chemare în garanţie, conform art. 61 din Codul de procedură civilă, trebuie să respecte condiţiile de formă pentru cererea de chemare în judecată, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 146/1997, se taxează după regulile aplicabile acţiunii sau cererii principale. În raport de obiectul cererii de chemare în garanţie, respectiv obligarea conducătorilor auto la plata către pârâta căzută în pretenţii a despăgubirilor, instanţa apreciază că, şi pentru această cerere, pârâta trebuia să achite, în funcţie de valoarea obiectului cererii principale, taxa judiciară de timbru şi timbre judiciare.
Cum pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, până la termenul de judecată fixat, 29.06.2009, instanţa, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie anulând-o, fără să o mai cerceteze pe fondul pretenţiilor.
6.) – Împotriva sentinţei a declarat recurs chemata în garanţie SC Omniasig Vienna Insurance Group SA – Sucursala Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor de recurs, s-a invocat în esenţă că autovehiculul X , utilizat de pârâta SC V.I. SRL , aflat în proprietatea SC Afin România SA, condus de chematul în garanţie C.I., era asigurat RCA la SC Uniqa Asigurări SA, poliţa de asigurare fiind valabilă la perioada 11.08.2005-11.08.2006.
În sprijinul cererii de recurs, s-a depus la dosar poliţa de asigurare privind autoturismul implicat în accident (fila 32 dosar).
Prin decizia nr. X/2010 s-a admis ca întemeiat recursul declarat de chemata în garanţie SC Omniasig Vienna Insurance Group S.A., s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe
În acest sens s-a avut în vedere :
Respingând excepţia invocată de chemata în garanţie SC Omniasig Vienna Insurance Group SA privind lipsa calităţii sale procesuale, instanţa fondului a avut în vedere poliţa de asigurare obligatorie de răspundere auto seria X nr. X/2005, valabilă pentru perioada 1.01.2006- 31.12.2006, în condiţiile în care accidentul s-a produs la data de 16.12.2005 (fila 15 dosar 283/200/2008).
S-a apreciat la momentul pronunţării soluţiei, că în cauză nu s-a făcut dovada cu înscrisuri, care să fi fost depuse la dosar în original sau în copii conforme cu originalul, de natură să confirme stornarea poliţei, pentru neplată, chemata în garanţie manifestând pasivitate sub aspectul administrării de probe în acest sens.
Confruntată, însă, cu instituirea obligaţiei de plată, în sarcina sa, pentru suma de 31.312 lei cu titlu de despăgubiri, chemata în garanţie a întreprins demersuri în vederea clarificării raporturilor juridice deduse judecăţii, obţinând prin intermediul finanţatorului SC Afin România SA informaţii sub aspectul asigurării autoturismului utilizat de societatea reclamantă.
Pe fondul expus, la fila 32 dosar recurs s-a depus ca înscris nou : poliţa de asigurare obligatorie de răspundere auto privind autoturismul cu serie şasiu X, valabilă la perioada 11.08.2005-11.08.2006, emisă de asiguratorul SC Uniqa SA- Sucursala Ploieşti ( fosta SC Unita SA), împrejurare ce conduce neechivoc la concluzia că poliţa de asigurare emisă de SC Omniasig SA, depusă la fila 15 dosar sub nr. X/X/2008, avută în vedere de instanţă, a fost stornată pentru neplată.
În contextul expus, tribunalul constată că SC Omniasig Vienna Insurance Group SA nu are calitate procesuală în cauză, motiv pentru care în baza art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
1
