O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, O.G. nr. 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Aspecte legate de salarizarea poliţiştilor care au calitatea de funcţionari publici cu statut special şi cărora li se aplică norme legale speciale privind salarizarea, respectiv prevederile O.G. nr. 38/2003.
O.G. nr. 8/2007, priveşte salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi parchetelor, astfel că este vorba despre două sisteme distincte, cu statute proprii de organizare şi funcţionare, cu sistem propriu de salarizare.
Principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării este aplicabil situaţiilor egale sau omoloage, şi nu în cazul în care legiuitorul a instituit un regim juridic diferenţiat pe criterii obiective.
Prin sentinţa nr. 623 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Mureş, Secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de petentul T. M., în contradictoriu cu S. R., prin M. F. P., M. A. şi I., I. G. de P. al R. şi I. de P. al J. M. şi C. N. pentru C. D. şi în consecinţă:
– a obligat pârâţii, în solidar, la înlăturarea pentru viitor a discriminării la care a fost supus ca urmare a neacordării unui salariu de bază egal al funcţionarilor publici – experţi criminalişti din cadrul Institutului Naţional de expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, discriminare ce nu poate fi înlăturată decât prin acordarea aceluiaşi coeficient de multiplicare şi folosirea aceleiaşi valori de referinţă sectorială pentru calcularea salariului de bază petentului în calitate de reclamant, începând cu data de 24 ianuarie 2007;
– a obligat pârâţii, în solidar, la calcularea şi la plata sumelor reprezentând reactualizarea drepturilor băneşti solicitate începând cu data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la data executării efective a hotărârii;
– a obligat pârâţii I. G. al P. R. şi I. de P. al J. M. să emită decizie şi să înscrie în cartea de muncă a reclamantului menţiunile corespunzătoare acordării drepturilor băneşti;
– a obligat pârâtul M. F. P. la alocarea fondului necesar plăţii despăgubirilor şi cheltuieli salariale solicitate de petent.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că petentul este încadrat în cadrul M. A. şi I. din data de 4 noiembrie 1993, ca funcţionar public de execuţie, iar din data de 1 august 2007 ocupă funcţia de ofiţer specialist, expert criminalist la Serviciul Criminalistic – Compartimentul Expertize şi Constatări tehnico-ştiinţifice. Din data de 1 februarie 2005 posedă brevetul nr. 332, prin care a obţinut creditarea de Expert Criminalist Oficial.
Petentul consideră că faţă de categoria de funcţionari publici a căror salarizare este reglementat conform prevederilor O.G. nr. 8/2007, este discriminat, întrucât desfăşoară aceleaşi funcţii publice şi activităţi oficiale, pe care le presupune expertul criminalistic oficial din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi a laboratoarelor de expertiză criminalistică. Printre atribuţii, petentul execută şi sarcini impuse de către această instituţie, deci practic desfăşoară activităţi identice cu celelalte categorii de funcţii publice.
Prima instanţă a concluzionat deci, că cererea petentului este fondată, admiţând-o, acesta demonstrând starea de discriminare, între folosirea coeficienţilor de ierarhizare potrivit Legii nr. 360/2002 şi cele din O.G. nr. 8/2007 nu există vreo diferenţiere terminologică de aplicabilitate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs D. G. a F. P. Mureş, IPGR şi MIRA, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
D. G. a F. P. Mureş, prin cererea de recurs formulată, în numele M. F. P., invocă, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M. F. P., întrucât între reclamant şi minister nu există nici un raport juridic, ori calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic. Apreciază, aşadar, că în această cauză calitatea procesuală pasivă nu poate avea decât autoritatea administrativă angajatoare, întrucât plata drepturilor de natură salarială cade în sarcina angajatorului.
Pe fondul cauzei se arată că dispoziţiile cuprinse în O.G. nr. 8/2007, care reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, nu sunt aplicabile reclamantului, în condiţiile în care este angajat al M. A. şi I., beneficiind de drepturile salariale prevăzute de OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 53/2003. Invocă în acest sens şi decizia Curţii Constituţionale nr. 818/2008.
IGPR, prin cererea de recurs formulată solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantului, invocând în principal lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât reclamantul este angajatul I. P. J. M., iar inspectoratele de poliţie judeţene au personalitate juridică, conducătorul acestora fiind ordonator terţiar de credite.
Pe fond se arată că reclamantul funcţionează ca poliţist în cadrul IPJ Mureş, că îi sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, beneficiind de toate drepturile prevăzute în acest act normativ, dar şi celelalte creşteri salariale de care au beneficiat poliţiştii. Drepturile salariale solicitate de către reclamant sunt prevăzute de O.G. nr. 8/2007, act normativ care reglementează salarizarea personalului auxiliar în cadrul instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei.
Dispoziţiile cuprinse în art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, temei juridic invocat de reclamant în susţinerea acţiunii, nu este aplicabil în speţă şi în acest sens s-a pronunţat în mod constant atât Consiliul Naţional pentru combaterea discriminării cât şi Curtea Constituţională, printr-o serie de decizii în care au statuat că principiul egalităţii în drept şi al nediscriminării este aplicabil situaţiilor egale sau analoage şi nu în cazul în care legiuitorul a instituit un tratament juridic diferenţiat pe criterii obiective.
MIRA, prin cererea de recurs formulată solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantului, invocând în principal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe motiv că reclamantul îndeplineşte funcţia de poliţist în cadrul IPJ Mureş, instituţie care are personalitate juridică, şeful acesteia având calitatea de ordonator terţiar de credite.
Pe fond, se arată că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în O.G. nr. 8/2007, el a beneficiat de drepturile salariale prevăzute de O.G. nr. 38/2003, iar de discriminarea de care face vorbire reclamantul prin acţiunea dedusă judecăţii, nu poate fi vorba, atâta timp cât îşi desfăşoară activitatea în alte condiţii decât personalul prevăzut de O.G. nr. 8/2007, şi este reglementat un alt tratament juridic în ceea ce priveşte salarizarea.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care încalcă flagrant legea şi principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât puterea judecătorească substituindu-se puterii legiuitoare a extins aria de aplicare a unui act normativ şi la alte categorii de personal, neavute în vedere de către legiuitor.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant are calitatea de funcţionar public, cu statut special şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul IPJ Mureş. În raport de calitatea pe care o are, salarizarea lui s-a făcut în baza O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Prin acţiunea dedusă judecăţii se solicită acordarea drepturilor salariale prevăzute de O.G. nr. 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, pe motiv că are calitatea de expert criminalist, oficial atestat, cu brevetul 332 din 1 februarie 2005, că are studii juridice şi că îşi desfăşoară activitatea la Serviciul criminalistic – Compartimentul expertize şi constatări tehnico-ştiinţifice din cadrul IPJ Mureş, obiectul de activitate fiind întocmirea de expertize criminalistice şi rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice criminalistice, desfăşurând o activitate identică cu experţii criminalişti din cadrul Ministerului Justiţiei, apreciază că se impune să aibă o salarizare identică cu aceştia.
O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, la Cap.IV reglementează salarizarea personalului de specialitate criminalistică şi a personalului care ocupă funcţii de auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize criminalistice şi al Laboratoarelor de expertize criminalistice.
Verificând dacă reclamantul face parte din corpul funcţionarilor publici cărora le sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în O.G. nr.8/2007, instanţa constată că reclamantul are calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul IPJ Mureş, beneficiind de drepturile prevăzute de O.G. nr. 38/2003. Suntem, aşadar în prezenta a două sisteme distincte, cu statute proprii de organizare şi funcţionare, cu legi proprii de salarizare şi criterii specifice de stabilirea salariilor , cu bugete proprii stabilite în raport de sistemul propriu de salarizare aprobată prin legile bugetare anuale, diferenţierea de salarizare între angajaţii celor două ministere fiind făcută aşadar prin lege în raport de importanţa fiecărui minister, a scopului propriu, acestea fiind criterii obiective şi nu discriminatorii, aşa cum pretinde reclamantul .
Principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării este aplicabil situaţiilor egale sau analoage şi nu în cazul în care legiuitorul a instituit un tratament juridic diferenţiat pe criterii obiective.
În speţă, diferenţierea salarială între cele două categorii de funcţionari, a fost făcută prin lege, instanţa de judecată neavând posibilitatea de a institui ea însăşi o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziţii prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept raportat la persoana care s-a adresat instanţei şi nici nu poate să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 820/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008.
În condiţiile în care prin probele administrate în cauză s-a demonstrat că reclamantul nu face parte din categoriile de personal cărora le sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în O.G. nr. 8/2007, că reclamantului îi este aplicabil un alt tratament juridic din punct de vedere al salarizării, raportat la obiectul şi importanţa activităţii desfăşurate, instanţa de control apreciază recursurile pârâţilor întemeiate, urmând a le admite şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. din acelaşi cod, va modifica integral hotărârea primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
