Contracte
Dispoziţiile art. III alin. ultim din contract îi permit recurentei deducerea sumelor datorate de prestator beneficiarului din sumele pe care beneficiarul le datorează prestatorului în baza contractului, astfel că aceasta i-a achitat intimatului diferenţa dintre rata I pentru proiectul PUZ şi suma reprezentând penalităţile de întârziere.
Dispoziţiile art. III alin. ultim din contract îi permit recurentei deducerea sumelor datorate de prestator beneficiarului din sumele pe care beneficiarul le datorează prestatorului în baza contractului, astfel că aceasta i-a achitat intimatului diferenţa dintre rata I pentru proiectul PUZ şi suma reprezentând penalităţile de întârziere.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 277/1 iulie 2010, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 1509 din 17 martie 2010, pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Biroul Individual de Arhitectura LI împotriva pârâtei SC CIA SA Bistriţa, ca fiind întemeiată şi, în consecinţă a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.425,65 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală nr. 101/12.11.2008 şi la plata către reclamantă a sumei de 894 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs pârâta.
Examinând sentinţa primei instanţe prin prisma motivelor de recurs, precum şi din oficiu potrivit disp.art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi relevate:
Contractul încheiat între părţi la data de 8 august 2008 şi intitulat „Contract de proiectare” are natura juridică a unui contract de antrepriză, fiindu-i incidente disp. art. 1413 alin.5, art. 1470 pct. 3 şi urm. din Codul civil şi nu disp. art. 1294 şi art. 1361 Cod civil, care reglementează vânzarea-cumpărarea, astfel cum eronat a reţinut instanţa de fond.
Interpretând obligaţiile contractuale asumate de părţi, prima instanţă a apreciat greşit că intimatul şi-a asumat o singură prestaţie, respectiv elaborarea proiectului de arhitectură pentru lucrarea „PUZ – Clădire cu destinaţii de spaţii comerciale, birouri şi apartamente în regim hotelier – Bistriţa, str. …”, şi că termenul de predare a lucrării s-a stabilit la maxim 90 de zile de la predarea de către recurentă a certificatului de urbanism.
Prin contractul încheiat între recurentă, în calitate de beneficiar şi intimat, în calitate de prestator, acesta din urmă s-a obligat să elaboreze planul urbanistic zonal pentru obiectivul imobil în regim de înălţime S+P+10E situat în Bistriţa, str. …, şi toate documentaţiile necesare obţinerii avizelor, acordurilor, autorizaţiilor necesare aprobării acestuia, precum şi „proiectul de arhitectură” şi documentaţiile necesare obţinerii autorizaţiei de construire, având caracteristicile minime stabilite în tema de proiectare ce face parte integrantă din contract. S-a prevăzut că regimul de înălţime este de esenţa contractului. Au fost avute în vedere de părţi două proiecte distincte şi succesive, proiectul de arhitectură şi documentaţiile necesare obţinerii autorizaţiei de construire putându-se efectua şi justificându-şi existenţa numai după aprobarea Planului urbanistic zonal (art. 32 alin. 3 din Legea nr. 350/2001 – „După aprobarea Planului urbanistic zonal se poate întocmi documentaţia tehnică în vederea obţinerii autorizaţiei de construire”).
Preţul pentru Planul urbanistic zonal şi toate documentaţiile necesare s-a stabilit la suma de 10.000 euro, din care urma să se achite un avans de 35% în termen de 7 zile de la semnarea contractului, rata I de 35% din valoare – la data predării lucrării în forma finală, iar 30% din valoare – în termen de 10 zile lucrătoare de la data aprobării PUZ în consiliul local. Pentru cealaltă prestaţie asumată de intimat, respectiv pentru proiectul de arhitectură, s-a stabilit un preţ total de 16.980 euro, care urma să fie achitat în trei tranşe (art. III din contract).
Termenele de execuţie a prestaţiilor au fost stabilite diferit, având în vedere cele două obligaţii esenţiale. Intimatul s-a obligat să predea planul urbanistic zonal şi documentaţiile solicitate de avizator până cel târziu la data de 30 septembrie 2008, iar proiectul pentru autorizarea executării construcţiilor referitor la arhitectură, conform legii şi cu verificările obligatorii, precum şi documentaţiile în vederea obţinerii avizelor menţionate în certificatul de urbanism în termen de maxim 90 de zile de la data predării de către beneficiar a certificatului de urbanism (art. VI din contract).
Contrar susţinerilor intimatului, recurenta nu şi-a asumat obligaţia obţinerii certificatului de urbanism anterior întocmirii planului urbanistic zonal. Această obligaţie nu rezultă nici din prevederile contractuale şi nici din vreo dispoziţie legală, certificatul de urbanism eliberându-se la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoaşterea datelor şi a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil (art. 29 alin. 3 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, modificată), calitatea de persoană interesată putând-o avea deci, chiar şi intimatul care a angajat lucrarea de elaborare a planului urbanistic zonal.
Termenul de predare a PUZ- ului şi a documentaţiilor necesare pentru avizarea acestuia a fost stabilit până cel târziu la data de 30 septembrie 2008, fără să fie condiţionat de predarea de către beneficiar a certificatului de urbanism. Numai pentru proiectul vizând autorizarea executării construcţiilor referitor la arhitectură s-a prevăzut un termen de executare care începea să curgă de la data predării de către beneficiar a certificatului de urbanism.
Cum convenţiile încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale au putere de lege între părţile contractante potrivit art. 969 Cod civil, tribunalul reţine că recurentei nu-i incumbă nici o obligaţie privind predarea certificatului de urbanism prestatorului, obligaţie de îndeplinirea căreia să depindă termenul de finalizare a Planului urbanistic zonal.
Cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism a fost formulată de reprezentantul recurentei cu aproape două luni anterior încheierii contractului de proiectare, respectiv la data de 17 iunie 2008, acesta fiind probabil motivul pentru care nu s-a prevăzut nimic în contract cu privire la certificatul de urbanism necesar întocmirii planului urbanistic zonal şi pentru care recurenta a fost de acord cu modificarea termenului iniţial de predare a lucrării. Acest termen a fost stabilit în final la 8 zile de la data obţinerii certificatului de urbanism.
Contrar susţinerilor recurentei, certificatul de urbanism era necesar pentru întocmirea planului urbanistic zonal, prevederile art. 32 din Legea nr. 350/2001 modificată, fiind în sensul că, în cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condiţiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiţii o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism fie să respingă cererea în mod justificat; fie să solicite elaborarea unui plan urbanistic zonal numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de structura specializată condusă de arhitectul-şef şi aprobat de primarul localităţii, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti.
În conţinutul certificatului de urbanism nr. 2967 din 28.10.2008 eliberat de Primăria Municipiului Bistriţa, vizând imobilul teren situat în Bistriţa str. Gării, înscris în c.f. nr. 628, nr. top.3893, s-a menţionat că amplasarea unei clădiri cu destinaţia de spaţii comerciale, birouri şi apartamente în regim hotelier se va studia printr-un plan urbanistic zonal, plan ce se va întocmi în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, etc.
În certificatul de urbanism solicitat chiar de recurentă s-a menţionat scopul eliberării acestuia, şi anume, întocmire plan urbanistic zonal, menţiunea vizând scopul eliberării fiind obligatorie conform dispoziţiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 350/2001 modificată.
În concluzie, prima etapă a contractului viza întocmirea şi predarea de către intimat a planului urbanistic zonal până la data de 30 septembrie 2008.
La data de 27 septembrie 2008 intimatul i-a solicitat recurentei comunicarea certificatului de urbanism cu motivarea că nu poate finaliza proiectul şi că data predării acestuia (menţionată chiar de intimat în cuprinsul corespondenţei electronice ca fiind 30 septembrie 2008) nu poate fi respectată, solicitând pentru completarea PUZ-ului un termen de 6 zile de la obţinerea certificatului de urbanism, menţionându-se că termenul este necesar pentru completarea şi redactarea modificărilor ce survin din lipsa datelor solicitate (corespondenţa electronică). Este evident că părţile s-au înţeles în sensul ca proiectantul să elaboreze P.U.Z.-ul fără să aştepte eliberarea certificatului de urbanism de Primăria Municipiului Bistriţa, urmând ca ulterior, după emiterea certificatului, să finalizeze proiectul.
Ulterior, intimatul a solicitat amânarea cu încă două zile a termenului de predare, motivând că are alte lucrări, recurenta fiind de acord cu prelungirea termenului iniţial stabilit cu 8 zile calendaristice de la data predării certificatului de urbanism.
Părţile sunt de acord că data predării certificatului de urbanism a fost 29 octombrie 2008.
Tribunalul reţine, raportat la starea de fapt expusă mai sus, că intimata trebuia să predea proiectul PUZ până cel târziu la data de 6 noiembrie 2008. Acest proiect a fost predat reprezentantului recurentei la data de 12 noiembrie 2008, cu o întârziere de 6 zile, astfel că, în mod corect. recurenta a calculat penalităţi de întârziere de 2% din valoarea totală a contractului, conform disp. art. VII alin.2 din contract. La data de 19 noiembrie 2008, recurenta a emis intimatei factura nr. 225 pentru valoarea de 12.439,18 lei, echivalent a 3.237,60 euro (539,6 euro X 6 zile), cu titlu de penalităţi de întârziere.
Susţinerile intimatului vizând calculul termenului de predare a proiectului pe zile lucrătoare nu au niciun suport, atâta timp cât nu s-a menţionat expres acest aspect în cuprinsul corespondenţei electronice, intimatul neavând încheiat un contract de muncă cu recurenta în care să se stabilească programul de lucru. Antreprenorul, spre deosebire de salariat, se bucură de independenţă juridică în ceea ce priveşte modul de executare a lucrării în conformitate cu comanda primită de la client. Acesta îşi organizează munca după aprecierea sa şi o efectuează pe propriul său risc, având libertatea de a executa lucrările chiar şi în zilele de sâmbătă şi duminică.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept reţinute anterior, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct. 9, art. 304 1 şi art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurentă şi în consecinţă va modifica sentinţa civilă nr. 1509/2010 în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamant.
În temeiul art. 274 raportat la art. 298 şi art. 316 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a reclamantului-intimat, tribunalul îl va obliga pe acesta să plătească pârâtei-recurente, cheltuieli de judecată la fond în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocaţial şi cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 3.463 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (458 lei), timbrul judiciar (5 lei) şi onorariul avocaţial (3.000 lei).
