Constata ca sub nr. 1/95/2012 s-a înregistrat în data de 21 martie 2012, ca urmare a stramutarii cauzei de la Tribunalul G., contestatia în anulare împotriva deciziei 1/28.X.2011 pronuntata de aceasta din urma instanta în dosarul nr. 4/3/2009.
Contestatorii R. N., R. A. si P. D. au solicitat în contradictoriu cu Comisia Judeteana G. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Locala a Comunei A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Directia Silvica G. anularea în întregime a deciziei atacate, iar instanta investita cu contestatia în anulare, rejudecând calea de atac, sa dispuna respingerea recursului Comisiei Locale A. ca neîntemeiat si admiterea recursului formulat de contestatori.
În fata Tribunalului Sibiu au fost citati în calitate de intimati atât persoanele indicate cu aceasta calitate în cuprinsul contestatiei în anulare dar si P. M. V., P. I. si C. V. ce au avut aceasta calitate în fata instantei de recurs.
În motivarea contestatiei se arata ca hotarârea atacata nu a dat raspunsul la trei dintre motivele invocate de recurenti si îsi însuseste punctul de vedere al instantei de recurs ce a pronuntat decizia civila 2/16.XI.2009 a Tribunalului G., cu toate ca probele pe care se face fundamentarea deciziei nu exista la dosar, nefiind prezentate de Comisia locala, reprezentând doar simple afirmatii ale acesteia.
Contestatorii arata ca solutia instantei de recurs se întemeiaza pe o greseala materiala astfel :
În mod gresit instanta de recurs motiveaza faptul ca recurentii contestatori nu mai sunt îndreptatiti sa li se reconstituie decât 1,25 ha teren agricol în punctul „ B. ” ( fata de suprafata solicitata de 4,4247 ha în punctul „ V. ” si 7,9693 ha în punctul „ B. ”), pe motiv ca autoarea acestora a înstrainat terenul agricol altor persoane si ca dreptul de proprietate a fost reconstituit în favoarea acestora. Se solicita instantei sa observe ca la dosar nu exista extrase din registrul agricol al asa zisilor cumparatori, nici dovada înscrierilor acestora la CAP, nici dovada înstrainarilor si nici dovada reconstituirii dreptului de proprietate de Comisia locala pentru acestia.
Desi existau la dosar probe în favoarea reconstituirii dreptului de proprietate pe numele contestatorilor de azi, totusi instanta de recurs numai din eroare nu le-a observat, aceste probe fiind evidente.
Se mai arata de asemenea în motivarea contestatiei ca instanta de recurs a omis sa analizeze trei motive de recurs întemeiate pe dispozitiile art. 304 pct.7,8 si 9 si art. 304 ind.1 C. p. c., astfel:
Gresita diminuare cu suprafata de 3,2489 ha teren agricol din suprafata de reconstituit de 14,1767 ha din punctul „ V. ” si gresita diminuare cu suprafata de 1,25 ha teren agricol din suprafata de reconstituit de 15 ha din punctul „ B. ”, judecatori limitându-se la preluarea considerentelor din decizia civila nr. 2/16.11.2009 a Tribunalului G.
În mod gresit instanta de recurs a considerat ca vechiul amplasament stabilit de catre experti si cel stabilit de catre Comisia Locala sunt ocupate si ca nu exista teren disponibil nici agricol nici forestier. Aceste suprafete exista si în contradictie cu ceea ce declara Comisia Locala se poate reconstitui suprafata de 3,9671 ha teren agricol ( adresa nr. 5877/2010 din 11.01.2011 a Comisiei Locale A. aflata la fila 200 din ultimul dosar de fond ).
Instanta de fond ia în considerare vechiul amplasament stabilit de Comisia Locala si categoria de folosinta a terenului fara nici o proba depusa de aceasta si calculeaza gresit suprafetele ce li se cuvin contestatorilor.
De asemenea, instanta de recurs ia în calcul un amplasament în detrimentul altuia stabilit inclusiv prin farta aflata în expertiza efectuata de cei trei experti, fara a sustine decizia pe motive tehnice si probatorii, cel putin de aceiasi valoare si tarie cu cele aratate în continutul expertizei ceea ce este de natura a altera corectitudinea hotarârii ce pleaca de la o premisa falsa.
În drept contestatia în anulare este motivata pe dispozitiile art. 318 C.p.c.
Asupra contestatiei în anulare de fata instanta retine urmatoarele :
Astfel cum rezulta din dispozitiile art.318 al.1 Cod de procedura civila admisibilitatea contestatiei în anulare speciala este posibila în doua situatii: când instanta respingând recursul ori admitându-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare precum si atunci când dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale.
Contestatia în anulare de fata se întemeiaza pe ambele teze cuprinse în dispozitia legala mai sus aratata.
În legatura cu cel dintâi motiv de contestatie privind greseala materiala pe care a savârsit-o instanta de recurs, Tribunalul observa ca pentru admisibilitatea contestatiei în anulare speciale, dispozitiile legale mai sus aratate au în vedere erori materiale evidente, în legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului.
Dispozitiile articolului 318 Cod de procedura civila sunt norme procedurale de stricta interpretare, situatie în care notiunea de greseala materiala nu poate fi interpretata extensiv, astfel încât pe aceasta cale nu pot fi valorificate greseli de judecata, de apreciere a probelor, ori de interpretare a faptelor ori a unor dispozitii legale.
Din cuprinsul contestatiei în anulare se observa însa, ca se solicita de catre contestatori ca instanta sa observe ca concluziile instantei de recurs atunci când diminueaza suprafetele pentru care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pe numele contestatorilor nu sunt sustinute de probele existente la dosar. Un astfel de rationament ar conduce instanta la o reapreciere a probelor care nu tine de aspectul formal al judecarii recursului, ci de chiar fondul lui, situatie în care s-ar ajunge la interpretarea extensiva a dispozitiilor art. 318 al.1 teza I din Cod de procedura civila si prin aceasta s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce evident potrivit acestei dispozitii nu este permis.
De aceea contestatia în anulare întemeiata pe motivul erorii materiale, în legatura cu gresita diminuare a suprafetelor reconstituita contestatorilor de 1,25 ha teren agricol în punctul „B.” fata de suprafata solicitata de 4,4247 ha în punctul „ V. ” si 7,9693 ha în punctul „B.”, nu poate fi primita.
În ce priveste motivul de contestatie în anulare potrivit caruia instanta de recurs a omis sa cerceteze trei dintre motivele de recurs instanta retine urmatoarele:
Pentru a fi admisibila calea de atac extraordinara de fata este necesar ca instanta de recurs sa nu fi examinat din omisiune un motiv de recurs, motiv ce nu poate fi asimilat în acceptiunea dispozitiilor art. 318 alin (1) teza a II a Cod de procedura civila cu argumentul de fapt sau de drept invocat de parte.
Atunci când instanta de recurs apreciaza asupra calculului eronat al suprafetei de reconstituit si a gresitei diminuari a suprafetei reconstituite cu suprafata de 3,2489 ha teren agricol din suprafata de reconstituit de 14,1767 ha din punctul „V.” si gresita diminuare cu suprafata de 1,25 ha teren agricol din suprafata de reconstituit de 15 ha din punctul „ B.” grupeaza argumentele invocate în ambele recursuri retinând ca sustinerile Comisiei Locale A. sunt întemeiate, ca reclamantii nu sunt îndreptatiti la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul agricol din punctele aratate, pe de o parte deoarece reclamantii în calitate de mostenitori ai autoarei P. A. nu au facut dovada continuitatii dreptului de proprietate pentru terenul arabil, prin actele depuse la dosar dovedind dreptul de proprietate doar pâna în anul 1948, fara sa se faca dovada ca la momentul cooperativizarii intervenite în anul 1962 terenurile au fost preluate de la autoarea lor, iar pe de alta parte, asa cum s-a retinut si prin decizia 2/2009 a Tribunalului G., autoarea reclamantilor a înstrainat terenul agricol pe care-l avea pe raza comunei A. cu exceptia suprafetei de 1,25 ha teren agricol din punctul „B.”, terenurile figurând în registrul agricol al cumparatorilor, înscriindu-se cu ele în C.A.P., iar dupa aparitia Legii 18/1991 dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora.
Instanta de recurs retine de asemenea, ca desi s-a solicitat recurentilor de atunci, contestatorilor de azi sa depuna la dosar copie dupa registrul agricol pentru toate terenurile detinute de autoarea lor pe raza comunei Aninoasa, acestia nu s-au conformat celor dispuse si în aceasta maniera nu au facut proba ca li s-ar cuveni terenuri în plus fata de cele acordate prin decizia atacata si reconstituite anterior judecatii pe numele acestora.
În acest mod instanta de recurs analizeaza grupat criticile din recursul formulat de catre Comisia Locala A. si de catre recurentii R. N. si R. A. si ajunge la concluzia ca în raport de argumentele mai sus aratate dar si în raport de dezlegarile date prin decizia civila 2/2009 pronuntata de Tribunalul G. sustinerile celei dintâi recurente, cu privire la întinderea reconstituirii dreptului de proprietate sunt întemeiate, iar cele ale recurentilor R. sunt nefondate.
Asadar nu se poate sustine ca instanta de recurs nu a analizat motivul privind calculul eronat al suprafetelor si gresita diminuare a ei.
Argumentele invocate de parti, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care-l sprijina, astfel încât instanta nu era chemata sa analizeze fiecare argument în parte ci doar motivul privind întinderea suprafetelor pentru care se poate dispune reconstituirea, ceea ce de altfel a si facut.
Atunci când instanta de recurs analizeaza critica referitoare la amplasamentul terenurilor pentru care dispune reconstituirea, retine ca doar Comisia Locala este în masura sa precizeze daca terenurile sunt libere sau nu. Retine de asemenea si ca desi O.C.P.I. Gorj comunica faptul ca nu sunt identificate titluri de proprietate pentru terenurile în litigiu, aceasta împrejurare nu este de natura sa duca la concluzia ca amplasamentele sunt libere.
Se observa asadar ca instanta de recurs a analizat motivul referitor la amplasamentul terenurilor, respectiv daca acestea sunt ocupate. În atare conditii, nici pentru acest motiv contestatia în anulare nu poate fi admisa, cu atât mai mult cu cât în aceasta cale extraordinara de atac nu este posibila cenzurarea legalitatii concluziilor la care instanta de recurs a ajuns pentru ca si într-o astfel de situatie s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce evident nu este posibil în conditiile art. 318 Cod de procedura civila.
Motivul formulat de catre contestatori prin care solicita ca Tribunalului sa observe ca instanta de recurs ia în considerare vechiul amplasament stabilit de Comisia Locala si categoria de folosinta a terenului fara a avea în vedere concluziile expertizei presupune de asemenea, o analiza a probelor avute în vedere de aceasta, invocând în acest mod o greseala de judecata si nu o omisiune ori o greseala materiala în acceptiunea dispozitiei legale mai sus invocate.
Fata de cele mai sus aratate si cum nu s-au gasit motive care sa duca la admiterea contestatiei în anulare de fata, aceasta a fost respinsa.
