Procedura insolventei. Contestarea caracterului cert al creantei creditoarei – art. 73 din Legea nr. 85/2006
– Legea nr.85/2006, art.73, art.138
Contestarea caracterului cert al creantei creditoarei se putea realiza de recurentul pârât, fost administrator al societatii debitoare, în cadrul contestatiei la creanta, potrivit art. 73 din Legea nr. 85/2006. Invocarea caracterului incert al creantei de catre acesta în faza recursului declarat împotriva sentintei de antrenare a raspunderii sale, dupa întocmirea si definitivarea tabelului definitiv al creditorilor, nu este de natura sa înlature raspunderea sa în conditiile întrunirii dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA COMERCIALA nr. 508 R din 29.03.2010)
Prin sentinta comerciala nr.5777/18.11.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala a fost admisa cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de lichidatorul judiciar L.-L. si R. S.P.R.L. împotriva pârâtului M. P..S-a dispus obligarea pârâtului M. P. la plata pasivului societatii debitoare în suma de 28.851,02 lei. S-a dispus de asemenea, ca în baza art.142 C.p.c. executarea silita sa se efectueze conform Codului de procedura civila. În baza art.131 din legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii de insolventa împotriva societatii debitoare S.C. S. (S. de C., P., I., O. N. si S.) S.R.L. în contradictoriu cu creditorii S.C. C S.R.L., A. F. P. Sector 4. În baza art.135 din lege, s-a dispus ca sentinta de închidere a procedurii va fi notificata D.G.F.P.M.B. pentru efectuarea mentiunii. S-a dispus radierea societatii debitoare de la O.R.C.B. S-a dispus de asemenea plata catre lichidatorul judiciar L. – L. si R. S.P.R.L. a sumei de 2.546,19 lei reprezentând remuneratie/cheltuieli de procedura din fondul special de lichidare prevazut de art.4 alin. 4 din legea 85/2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca, prin cererea înregistrata la Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala sub nr.37141/3/2008 creditoarea S.C. C. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii prevazute de Legea 85/2006 împotriva debitoarei S.C. S.de C., P., I., O. N. si S. (S.) S.R.L. pentru o creanta în suma de 27.592,02 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca în baza unor relatii comerciale derulate cu societatea debitoare a livrat acesteia marfa pentru care au fost emise facturi fiscale în valoare de 27.592,02 lei, înscrise în fisa client si acceptate la plata.
În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar facturile fiscale, relatii O.R.C.B. Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de 39 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin sentinta comerciala nr.1229/04.03.2009 s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa simplificata împotriva debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar.
La data de 28.07.2009 lichidatorul judiciar L. L. si R. S.P.R.L. a formulat cerere de atragere a raspunderii împotriva administratorului societatii debitoare M. P. întemeiata pe dispozitiile art.138 lit. c si d din Legea 85/2006.În motivarea cererii lichidatorul judiciar a aratat ca pârâtul a facut sa dispara unele documente contabile, nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea 82/1991 rep., cu menirea de a scoate de sub controlul creditorilor importante valori materiale si banesti având în vedere ca la data de 31.12.2007 societatea avea lichiditati în suma totala de 288.053 lei, fara ca administratorul statutar sa fi dispus plata obligatiilor nascute din raporturi comerciale, fara a fi identificate activele imobilizate care la data de 31.12.2007 erau în valoare de 17.958 lei. Societatea a efectuat acte si fapte de comert dupa data înregistrarii hotarârii asociatilor de dizolvare, în bilanturile aferente anului 2007 fiind înregistrate importante valori, fapt de natura sa dovedeasca ca pârâtul a dispus continuarea activitatii societatii în interes personal. Nu s-a cunoscut modul de utilizare a sumelor aflate la dispozitia administratorului societatii, dar datele din bilanturile contabile contrazic sustinerile pârâtului ca societatea nu detine bunuri în patrimoniu si conduce la concluzia ca pârâtul a valorificat bunurile debitoarei în folos propriu sau a dispus transmiterea acestora spre uzul/proprietatea unor terti, fapt în sine generator de venituri.
În drept au fost invocate dispozitiile art.138 lit. a, c si d din Legea 85/2006.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca din relatiile emise de Oficiul Registrului Comertului Bucuresti, rezulta ca pârâtul M. P. a avut functia de administrator în cadrul societatii debitoare S.C. S. de C., P., In., O. N. si S.(S.) S.R.L.
Din analiza principalilor indicatori financiari reflectati în bilanturile contabile aferente perioadei 31.12.2005-31.12.2007 rezulta ca în anul 2005 societatea se afla într-o vadita stare de insolventa, datoriile fiind de 17.528 lei în timp ce disponibilitatile banesti erau de 426 lei. Începând cu anul 2006 datoriile societatii au crescut la 31.885 lei în timp ce disponibilitatile în casa si banca au fost de 53.330 lei, iar creantele neîncasate au ajuns la 38.702 lei. În anul 2007 veniturile au fost de 698.441 lei, activitatea s-a încheiat cu profit de 266.485 lei, în timp ce datoriile au crescut la valoarea de 79.544, respectiv 40% fata de anul precedent. În acelasi timp disponibilul în casa si banca era de 288.053 lei, respectiv de 3,6 ori peste nivelul datoriilor, fapt de natura sa arate ca starea de solvabilitate a societatii era foarte buna. La data de 31.12.2006 cifra de afaceri a societatii era de 290.562 lei, în anul 2007 ajungea la 598.441 lei, veniturile aferente anului 2006 fiind de 290.580 lei, iar cheltuielile de 207.112 lei. În anul 2007 veniturile realizate se cifrau la suma de 598.444 lei, iar cheltuielile erau de 278.765 lei. În anul 2007 asociatii au hotarât dizolvarea si lichidarea societatii.
Evolutia contului de active arata ca în anul 2007 societatea înregistra sume în casa si conturi la banci în valoare de 288.053 lei, cu un profit declarat de 267.485 lei.
S-a invocat de catre lichidatorul judiciar savârsirea de catre pârâtul administrator al societatii, M. P., a faptei de a nu tine contabilitatea conform prevederilor legale, prevazuta de art.138 lit. d, motivat de împrejurarea nedepunerii documentelor financiar-contabile.
Este adevarat ca prin nedepunerea actelor prevazute de art.28 din legea 85-2006, în special a celor contabile, se poate deduce ca administratorul nu a tinut contabilitatea societatii conform legii 82/1991 rep., însa potrivit art.149 din aceeasi lege, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale codului de procedura civila, în masura compatibilitatii lor.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul netinerii contabilitatii. În conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa în încetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat încetarea de plati a societatii debitoare, însa în cauza nu s-a dovedit acest fapt determinant despre care se vorbeste în art.138 din lege cu privire la ajungerea debitoarei în încetare de plati, adica legatura de cauzalitate între fapta administratorului si starea de insolventa a societatii.
Sarcina probei incumba celui care face o afirmatie în fata judecatii, iar invocarea art.138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazând doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi în acest sens. Lichidatorul judiciar nu a aratat în concret care dispozitii din legea contabilitatii au fost încalcate, prin prisma carora se poate retine, raportat la probele administrate în cauza, savârsirea faptelor prevazute la art.138 lit. d din lege în sarcina pârâtului.
Analizând existenta celorlalte fapte la care lichidatorul judiciar face referire, instanta a retinut incidenta faptelor prevazute la art.138 lit. a si c din legea 85/2006.
Astfel, în anul 2007 societatea înregistra sume în casa si conturi la banci în valoare de 288.053 lei, în crestere considerabila fata de anul precedent când valoarea acestora era de 53.330 lei si cu un profit declarat de 267.485 lei, de asemenea în crestere fata de anul precedent.
Instanta a retinut ca, desi societatea debitoare figureaza în evidente cu sumele mentionate, nu au fost identificate faptic în conturile societatii. Pârâtul a fost asociat în cadrul societatii debitoare – si administrator – functie în care s-a ocupat de toata activitatea societatii debitoare, actele emise purtând semnatura acestuia.
În conditiile în care pârâtul nu a depus acte din care sa rezulte modalitatea de folosire/iesire din patrimoniul societatii a sumelor înregistrate în evidentele contabile, instanta a retinut în sarcina acestuia savârsirea faptei prevazuta de art.138 lit. a din legea 85/2006 aceea de a folosi bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, prin aceasta determinându-se ajungerea societatii în încetare de plati, de natura sa atraga raspunderea administratorului conform art.138 din legea 85/2006. Încasarea în numerar de catre administrator a sumelor luate din societate si nedecontate denota utilizarea acestor sume în interes propriu, de natura sa atraga raspunderea administratorului conform art.138 lit. a din lege.
Fata de situatia economica a societatii, în conditiile în care în anul 2007 asociatii au hotarât dizolvarea si lichidarea societatii, desi societatea înregistra un profit în anul 2006 de 69.793 lei (si de 267.485 lei în 2007), efectuându-se acte si fapte de comert dupa data înregistrarii hotarârii asociatilor de dizolvare, instanta a apreciat ca sunt incidente în cauza si dispozitiile art. 138 lit. c din lege, în sensul ca pârâtul a dispus continuarea unei activitati în folos propriu, care ducea în mod vadit persoana juridica la încetare de plati.
Având în vedere prevederile art.138 din Legea 85/2006 conform carora tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societatii debitoare ajunsa în încetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat încetarea de plati a societatii debitoare, instanta a apreciat ca ajungerea societatii în stare de faliment se datoreaza pârâtului – administrator, care a folosit bunurile societatii în folos propriu si a dispus continuarea unei activitati în folos propriu care ducea societatea la încetare de plati.
Din probele administrate în cauza, raportat la considerentele expuse, instanta a retinut în sarcina pârâtului savârsirea faptelor prevazute la art.138 lit. a si c din legea 85/2006, urmând sa îl oblige la suportarea pasivului retinut în tabelul definitiv al creantelor în suma de 28.851,02 lei.
Fata de inexistenta unor bunuri în patrimoniul debitoarei, conform raspunsurilor la adresele emise de catre D. I. si T. L. sector 4, în temeiul dispozitiilor art.131 din Legea 85/2006, procedura de faliment împotriva debitoarei S.C. S. de C., P., I., O. N. si S. (S.) S.R.L. urmeaza a fi închisa.
Potrivit art. 131 din lege, în orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic va da o sentinta de închidere a procedurii daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, sentinta prin care se va dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Nu exista motive pentru mentinerea pe rol a unei proceduri fara a mai fi alte demersuri de efectuat si cereri de solutionat.
S-a dispus în conformitate cu art.131 din Legea 85/2006 radierea societatii debitoare de la Oficiul Registrului Comertului Bucuresti si notificarea închiderii procedurii conform art.135 din Legea 85/2006.
Împotriva sentintei comerciale nr.5777/18.11.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala a declarat recurs recurentul M. P. Acesta a sustinut ca nu s-a tinut cont de facturile emise de S.C. C. S.R.L., pe care le considera false, întrucât: nu contin datele firmei S. corecte; numarul de înregistrare în registrul comertului nu este al debitoarei; angajatii care au primit marfa nu sunt angajatii debitoarei, datele acestora de pe facturi nu corespund cu cele din actele lor de identitate; din factura reiese ca marfa nu a fost lasata si ramâne în proprietatea furnizorului pâna la achitarea integrala a acesteia; nu sunt semnate de primirea marfii un numar de 8 facturi din 9; nu exista vreun contract sau document semnat între cele doua societati.
Analizând recursul a carui motivare vizeaza dispozitiile art. 3041 C.pr.civ., se constata ca nu este fondat.
Prin cererea de recurs recurentul critica existenta creantei S.C. C. S.R.L.
Însa cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei creditoarei S.C. C. S.R.L. s-a stabilit în mod definitiv si irevocabil atât prin sentinta comerciala nr. 1229/04.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala prin care s-a admis cererea creditoarei S.C. C. S.R.L. si s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificata a debitorului S.C. S. de C., P., I., O. N. si S. S.R.L., cât si prin întocmirea tabelului definitiv al creantelor societatii debitoare.
Contestarea caracterului cert al creantei creditoarei S.C. C. S.R.L. se putea realiza chiar de catre recurentul-pârât în cadrul contestatiei la creanta potrivit art. 73 din Legea nr. 85/2006. Acest text de lege dispune ca: “debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creante”.
Cum recurentul-pârât, în calitate de persoana interesata avea calea contestatiei la creanta S.C. C. S.R.L., dar nu a exercitat-o, invocarea caracterului incert al creantei acestei creditoare în aceasta faza a procedurii insolventei nu este de natura sa înlature raspunderea sa în temeiul art. 138 lit. a si c stabilita prin sentinta atacata cu prezentul recurs.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., a fost respins recursul ca nefondat.
1
