Drept procesual civil.Exercitarea rolului activ de către instantă.
Într-adevăr, cele retinute în considerente de către prima instantă referitor la capacitatea procesuală de folosintă a institutiei primăriei sunt corecte, însă înainte de solutionarea acestei exceptii, instanta de fond trebuia să aibă în vedere şi prevederile art.129 alin.5) Cod procedură civilă referitoare la exercitarea rolului activ de către instantă.
O problemă de drept de felul celei la care se referă aceste dispozitii legale este şi cea legată de părtile din proces. Părtile în procesul civil sunt persoane care îndeplinesc conditiile generale pentru exercitarea actiunii civile şi între care se leagă raportul juridic dedus judecătii.Este necesar ca instanta să pună în discutie un astfel de aspect, dar sub forma unor simple ipoteze de natură să ducă la dezlegarea pricinii, fără să se răsfrângă drepturile procesuale ale părtilor ce decurg din principiul disponibilitătii.
O problemă de drept de felul celei la care se referă aceste dispozitii legale este şi cea legată de părtile din proces. Părtile în procesul civil sunt persoane care îndeplinesc conditiile generale pentru exercitarea actiunii civile şi între care se leagă raportul juridic dedus judecătii.Este necesar ca instanta să pună în discutie un astfel de aspect, dar sub forma unor simple ipoteze de natură să ducă la dezlegarea pricinii, fără să se răsfrângă drepturile procesuale ale părtilor ce decurg din principiul disponibilitătii.
Astfel, rolul activ în procesul civil al instantei trebuie să dea eficientă intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite să concureze la solutionarea cauzelor în mod legal şi de asemenea trebuie să se îmbine cu obligatia părtilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu bună-credintă, rol ce este necesar pentru asigurarea calitătii şi celeritătii actului de justitie, fără a deveni un mijloc de promovare a conduitei procesuale arbitrale a părtilor.
Astfel, rolul activ în procesul civil al instantei trebuie să dea eficientă intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite să concureze la solutionarea cauzelor în mod legal şi de asemenea trebuie să se îmbine cu obligatia părtilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu bună-credintă, rol ce este necesar pentru asigurarea calitătii şi celeritătii actului de justitie, fără a deveni un mijloc de promovare a conduitei procesuale arbitrale a părtilor.
Decizia nr. 903 din 01 Iulie 2010 a Tribunalului Vâlcea-Sectia comercială si contencios administrativ fiscal
Prin sentinta nr.3467/8.12.2009 Judecătoria Drăgăşani admis exceptia lipsei capacitătii procesuale civile a intimatei Primăria Municipiului Drăgăşani şi a respins contestatia la executare formulată de contestatorul PC în contradictoriu cu intimatele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DRĂGĂŞANI şi C.N.P.A.S VÂLCEA.
Pentru a hotărî astfel, prima instantă a retinut în considerente că la data de 30.09.2009 contestatorul PC a formulat în contradictoriu pe intimatele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DRĂGĂŞANI şi C.N.P.A.S VÂLCEA, contestatie la executare împotriva înfiintării popririi pe pensia sa, solicitând sistarea popririi înfiintată de Primăria mun. Drăgăşani – Serviciul Impozite şi Taxe Locale prin adresa nr.aaaa din 9 septembrie 2009 pe pensia sa, pe care o primeşte de la CNPAS Vâlcea.
Intimata Primăria Municipiului Drăgăşani a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei capacitătii procesuale pasive a sa, arătând că potrivit Legii nr.215/2001 primăria nu are personalitate juridică şi deci capacitate procesuală, ci doar Municipiul Drăgăşani, ca unitate administrativ-teritorială. În privinta fondului contestatiei, a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate exceptia lipsei capacitătii procesuale a intimatei Primăria Municipiului Drăgăşani, invocată de aceasta, instanta de fond a retinut următoarele:
Primăria, în general, nu are personalitate juridică şi, ca atare, nu poate fi chemată în judecată; ea reprezintă o structură functională cu activitate permanentă potrivit dispozitiilor Legii nr.215/2001 a administratiei publice locale.
Art. 20 din Legea nr.215/2001 statuează prin norme imperative că „oraşele, comunele, municipiile şi judetele sunt unităti administrativ-teritoriale”, iar art. 21 din acelaşi act normativ statuează că „unitătile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină…”.
Potrivit art. 21 alin 2 din Legea nr.215/2001 „în justitie, unitătile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judetean”.
Prin urmare, în speta de fată, intimata Primăria Municipiului Drăgăşani nu are capacitate procesuală, ci o asemenea capacitate o are „Municipiul Drăgăşani, reprezentat prin Primar”.
Fată de aceste considerente, instanta a apreciat că exceptia lipsei capacitătii procesuale a intimatei Primăria Municipiului Drăgăşani este întemeiată, motiv pentru care a admis-o.
Împotriva sentintei a formulat recurs contestatorul care a arătat că în mod greşit prima instantă a retinut exceptia lipsei capacitătii de folosintă a primăriei, atâta timp cât adresa de înfiintare a popririi este emisă de această institutie, conditii în care contestatorul a formulat cererea în contradictoriu cu institutia care a emis actul a cărui anulare se solicită în instantă.
În continuare, recurentul a aprecia că în cazul în care este vorba despre o greşeală aceasta nu îi poate fi imputată acestuia, astfel că pârâta nu poate invoca propria culpă.
Recursul nu a fost motivat în drept, iar intimata nu a depus întâmpinare.
Fată de criticile din recurs raportate la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul a retinut următoarele:
În spetă ne aflăm în prezenta unei contestatii la executare silită prin poprire, poprire înfiintată prin adresa nr.aaaa/9.09.2009 în al cărei antet este mentionată institutia Primăria municipiului Drăgăşani.
Într-adevăr, cele retinute în considerente de către prima instantă referitor la capacitatea procesuală de folosintă a institutiei primăriei sunt corecte, însă înainte de solutionarea acestei exceptii, instanta de fond trebuia să aibă în vedere şi prevederile art.129 alin.5) Cod procedură civilă referitoare la exercitarea rolului activ de către instantă, prevederi conform cărora” Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronuntării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părtile se împotrivesc.”
Prin urmare, având în vedere că prima instantă a solutionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, potrivit dispozitiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, sentinta atacată va fi casată şi cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instantă, instantă care va trebui să pună în vedere contestatorului stabilirea corectă a cadrului procesual, în raport de cele arătate mai sus.
