Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, la data de 26.08.2008, reclamantii I.M. si I.M. au chemat în judecata pârâtii M.M.H. si M.D., solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispune rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, autentificat la nr. 4502/13.12.2007, la BNP S.C.
În motivare, au aratat ca, la data de 13.12.2008, au încheiat un contract de întretinere cu pârâtii, cu care aveau o relatie de prietenie, ajutându-i la cresterea fiicei acestora, însa dupa încheierea contractului, acestia nu si-au mai îndeplinit obligatiile asumate. Au mai aratat ca în contract a fost trecuta o suma de bani ca pret al vânzarii apartamentului, lucru total neadevarat întrucât nu au primit nici un ban. De asemenea, au efectuat îmbunatatiri la apartament din banii proprii. În prezent, sunt nevoiti sa apeleze la vecini sa îi ajute la cumpararea alimentelor, fiind în imposibilitate datorita vârstei.
La data de 05.11.2008, pârâtii au depus la dosar întimpinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
Prin sentinta civila nr.6129 din 08.04.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost admisa actiunea formulata de reclamantii I.M. si I.M., dispunându-se rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, autentificat la nr.4502/13.12.2007, de BNP S.C.
Au fost obligati pârâtii, catre stat, la plata sumei de 3544,1 lei taxa de timbru.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca, prin contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, autentificat sub nr.4502/13.12.2007, reclamantii au înstrainat pârâtilor apartamentul situat în Craiova si ca relatiile dintre parti au fost foarte bune, atât timp cât reclamantii nu au solicitat de la pârâti niciun sprijin material; situatia ca aduceau produsele necesare pentru mâncare, fapt recunoscut si de reclamanti, nu este de natura sa duca la concluzia ca îi ajutau pe reclamanti, câta vreme acestia aveau în îngrijire copilul minor al pârâtilor, iar reclamanta gatea si pentru familia pârâtilor; neîntelegerea, ce a finalizat cu prezenta actiune, a pornit de la suma de 500.000 lei Rol, pe care reclamanta a cerut-o pârâtei, însa nu pentru a o folosi în scop personal, ci pentru apartamentul ce a facut obiectul contractului.
S-a retinut ca pârâtii nu au înteles natura contractului încheiat cu reclamantii si cu atât mai putin obligatiile ce le reveneau si nu le-au acordat întretinere, ci au efectuat unele contraprestatii în schimbul serviciului facut de acestia, constând în îngrijirea fetitei.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel pârâtii M.D. si M.M.H., criticând-o pentru urmatoarele motive:
Instanta s-a subrogat partilor, încalcând în mod grav principiul disponibilitatii, întrucât a creat alte motive de rezolutiune decât cele indicate de parti, având în vedere raspunsurile intimatilor la interogatoriu; au fost analizate în mod gresit probele dosarului, întrucât din probe nu rezulta motive de rezolutiune a contractului, ci faptul ca apelantii si-au îndeplinit obligatiile asumate.
Intimatii-reclamanti au avut în permanenta asigurata asistenta medicala, precum si disponibil de hrana si mâncare proaspata, asa cum rezulta din proba testimoniala, respectiv depozitiile martorilor T. C., F. si A..
Prin decizia civila nr. 711 din 18.11.2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul declarat de pârâtii M.M.H., M.D., împotriva sentintei civile 6129 din 08.04.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, în dosarul nr. 17004/215/2008, în contradictoriu cu intimatii reclamanti I.M., I.M.
A fost schimbata în tot sentinta civila, în sensul ca s-a respins actiunea formulata de reclamantii I.M. si I.M., luându-se act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, s-a constatat ca prima instanta s-a pronuntat pe aspecte de fapt si de drept cu care nu a fost învestita si ca nu s-a preocupat sa dea o rezolvare juridica adecvata tipului de actiune promovata de reclamanti, în sensul ca nu a cercetat cauza prin prisma art. 1020 Cod Civil.
Astfel, în speta se impune a se analiza daca pârâtii si-au îndeplinit sau nu obligatiile asumate fata de reclamanti în contract fara ca obiectul analizei judiciare sa fie constituit de scopul mediat al încheierii contractului, atât analiza facuta, cât si motivarea fiind straine de natura pricinii ; de altfel, chiar fata de probele dosarului, în mod neîntemeiat instanta a retinut ca ” se presta serviciu contra serviciu”, si ca pârâtii nu au înteles natura contractului încheiat cu reclamantii.
Simplul fapt ca reclamantii au avut grija de fiica pârâtilor, nu are semnificatia atribuita de prima instanta, ci denota o relatie interumana de încredere si apreciere reciproca, ce a stat si la baza relatiei contractuale .
Proba testimoniala administrata în dosarul judecatoriei atesta faptul ca pârâtii si-au îndeplinit obligatia de întretinere asumata fata de reclamanti si ca au efectuat prestatiile specifice, ce dau continut acestei obligatii.
Tribunalul a mai constatat ca incidentul legat de suma de bani ceruta de asociatia de proprietari pentru acoperisul blocului, nu este relevant în economia spetei, întrucât existenta acestuia nu reprezinta un refuz al pârâtilor de a-si îndeplini obligatiile contractuale.
Aceste aspecte relevate de proba testimoniala trebuie coroborate si cu raspunsurile date la interogatoriu, raspunsuri care nu au logica si nu pot sa stea la baza unor motive reale de rezolutiune a contractului.
În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii I.M., I.M. – decedat si mostenitoarele B.I., A.C., criticând-o pentru nelegalitate deoarece în mod nelegal s-a retinut ca nu exista obligatia apelantilor de a timbra în calea de atac a apelului, invocându-se scutirea de taxa judiciara de timbru care a privit pe reclamanti; a fost aplicata gresit legea deoarece instanta a interpretat doar probele administrate de pârâti nu si cele administrate de reclamanti, tinând cont de faptul ca obligatia de întretinere este o obligatie de zi cu zi, având un caracter esential în sensul dispoz. art. 1079 pct. 3 Cod civil si fata de art. 970 alin.1 Cod civil coroborat cu art. 981 Cod civil, obligatia de întretinere trebuie sa se execute pe toata durata derularii contractului; trebuia sa se tina cont ca întretinerea ce trebuia executata de catre pârâti privea toate aspectele aratate în alin.5 din contract.
În timpul procesului, a decedat recurentul reclamant I.M., la data de 2.07.2010, motiv pentru care au fost introdusi în cauza mostenitorii acestuia, B.I., A.C., în calitate de descendente, alaturi de I.M., în calitate de sotie supravietuitoare.
Pârâtii intimati au formulat întâmpinare, sustinând ca solutia pronuntata de instanta de apel este temeinica si legala, iar reclamantii recurenti au depus la dosar mai multe acte medicale si de achitare a unor datorii catre stat.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere urmatoarele considerente:
Contractul a carui rezolutiune s-a solicitat de catre reclamantii recurenti I.M. si M. este un contract de vânzare cumparare cu clauza de întretinere, având în vedere ca, asa cum rezulta din continutul acestuia, pretul de vânzare al apartamentului a fost de 32.500 EURO, încasat în întregime de cumparator la data autentificarii contractului, la care se adauga obligatia de întretinere, asa cum este identificata în alin.5 al contractului, respectiv: achitarea cheltuielilor legate de consumul de apa, energie electrica, gaze, achitarea impozitului anual pe cladiri, asigurarea transportului la medicul de familie, clinica spital, piata, cumpararea medicamentelor prescrise de mediul de familie, achitarea cheltuielilor legate de obiceiurile crestin-ortodoxe ale înmormântarii, toate acestea în limita decentei, pâna la data decesului ultimului dintre vânzatori, iar la deces obligatia de înmormântare potrivit datinilor si obiceiurilor.
Fata de continutul contractului, autentificat sub nr. 4502/13.12.2007 – BNP S.C., în raport de obligatia principala asumata de întretinator, se constata ca intentia reala a partilor a fost aceea de a încheia un act de vânzare – cumparare cu clauza de întretinere, si nu un contract de întretinere, având în vedere ca pretul a fost stabilit în bani si achitat integral, dupa cum rezulta din act, la momentul încheierii acestuia.
În aceasta situatie, se constata ca obligatia de întretinere nu se refera la obligatia generala ce caracterizeaza contractul de întretinere, respectiv: asigurarea menajului, asigurarea alimentelor si a mâncarii pregatite, asigurarea conditiilor de igiena si sanatate, etc., care este o obligatie complexa ce priveste tot necesarul traiului zilnic, ci aceasta obligatie este concretizata, asa cum s-a aratat mai sus, si chiar prin sustinerea recurentilor în motivarea recursului, în alin.5 al contractului, urmând ca instanta sa verifice daca a fost executata de catre întretinator fiecare din obligatiile asumate în contract.
Raportat la continutul obligatiei de întretinere rezultata din contractul de vânzare – cumparare cu clauza de întretinere, instanta de apel în mod corect a retinut ca pârâtii si-au executat respectivele obligatii. Astfel, chiar din interogatoriile luate reclamantilor rezulta ca erau aduse alimente de catre pârâtii în domiciliul reclamantilor, care se consumau de acestia împreuna, s-au efectuat transporturi la spitale, au administrat medicamente, pârâta fiind cadru medical. Mai mult, la întrebarea nr. 37, la interogatoriul luat recurentei, aceasta a aratat ca motivele reale pentru care vrea sa desfiinteze contractul sunt legate de credinta actuala a pârâtilor, care îi determina sa se manifeste cu raceala fata de reclamanti si de un motiv derizoriu legat de refuzul de a i se înmâna un obiect casnic de catre pârâti.
Asa cum a rezultat din continutul obligatiei de întretinere, pârâtii nu aveau obligatia de a asigura în cadrul acesteia procurarea de alimente si pregatirea acestora, ci legat de acest aspect, numai sa asigure transportul la piata. De altfel, recurentii reclamanti au aratat pe parcursul interogatoriului ca aveau venituri însemnate, nu se aflau în nevoie si, fata de aceasta situatie si de cuantumul pretului specificat în contract, ca fiind încasat, se constata ca din aceste motive, obligatia de întretinere este strict determinata în alin.5, referindu-se, în general, la asigurarea transportului în diferite locuri, deci acele activitati care erau mai greu de îndeplinit de catre reclamanti.
În recurs, s-au depus de recurentii reclamanti mai multe acte pentru a dovedi ca pârâtii nu si-au îndeplinit obligatiile de achitare a impozitului si a celorlalte cheltuieli, asa cum îsi asumasera obligatia prin contract, dar din studierea acestor acte se observa ca sunt datate începând cu luna august 2008, luna în care recurentii reclamanti au introdus actiunea în rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare, or, s-a demonstrat în cauza refuzul reclamantilor de a mai permite pârâtilor sa-si execute obligatiile asumate, situatie în care nu se poate invoca propria culpa pentru a imputa neexecutarea obligatiei de catre celelalte parti.
În ceea ce priveste plata unor reparatii pe care trebuia sa le suporte reclamantii, în calitate de locatari, se constata ca acestea au fost achitate, cu toate ca în adresa nr. 695/24.11.2009, se sustine ca nu a fost achitata cota parte din valoarea acelor reparatii de catre pârâti pentru apartamentul lor si de catre reclamanti pentru apartamentul lor, deoarece, din adresa nr. 302/02.07.2009, eliberata de aceeasi asociatie, se evidentiaza ca sume încasate din c/valoarea acelor reparatii suma de 300 lei corespunzatoare apartamentului 15, apartamentul aflat în folosinta reclamantilor si care a facut obiectul contractului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, cota parte nefiind achitata pentru apartamentul nr.13, folosit de pârâtii intimati.
Pentru a fi atrasa rezolutiunea unui contract, conform art. 1021 Cod civil, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ mai multe conditii: sa existe o neexecutare totala sau partiala a obligatiilor uneia dintre parti, aceasta neexecutare sa fie imputabila debitorului obligatiei respective, debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus în întârziere cu exceptia cazurilor în care el ar fi fost de drept în întârziere si pronuntarea rezolutiunii de catre instanta judecatoreasca, operarea de drept fiind limitata la cazurile în care contractul ar cuprinde un pact comisoriu expres de gradul II sau III.
Pentru a se examina daca conditiile rezolutiunii sunt îndeplinite, conform art. 1021 Cod civil si mai ales daca s-a executat obligatia a carei neexecutare s-a invocat, a fost necesara examinarea contradictorie a probatoriului administrat raportat la actul încheiat.
Având în vedere conditiile expuse mai sus si considerentele detaliate, se constata ca nu sunt îndeplinite conditiile rezolutiunii contractului de vânzare – cumparare cu clauza de întretinere sub aspectul neexecutarii obligatiei asumate, astfel încât solutia adoptata de instanta de apel este temeinica si legala.
Este întemeiata critica legata de faptul ca în mod gresit instanta de apel a considerat ca prin scutirea de plata a taxei de timbru în fata instantei de fond a reclamantilor, sunt scutiti de plata taxei de timbru în calea de atac a apelului pârâtii apelanti, dar aceasta eroare nu este de natura a atrage modificarea deciziei pronuntata în apel, având în vedere dispozitiile art. 20 alin.5 din Lg. 146/1997, cu modificarile ulterioare.
Potrivit acestor dispozitii legale, în situatia în care instanta judecatoreasca învestita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca în fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotarârii constituind titlu executoriu. Executarea silita a hotarârii se va efectua prin organele de executare ale unitatilor teritoriale subordonate Ministerului Finantelor Publice în a caror raza teritoriala îsi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita a creantelor bugetare.
Punând în aplicare aceste dispozitii legale, urmeaza ca instanta sa dispuna darea în debit a intimatilor pârâti M.M.H. si M.D. cu suma de 2151 lei, reprezentând 50% din taxa judiciara aferenta apelului si 5 lei timbru judiciar.
Urmeaza ca, aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ., sa se respinga ca nefondat recursul, luându-se act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
5
