Dosar nr. XXXX/193/2010 Fond funciar
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA CIVILĂ I
Şedinţa publică din 17 aprilie 2012
Decizia nr. 309 R
Pe rol, pronunţarea asupra cererii de recurs formulată de petentul recurent B. G., în contradictoriu cu intimaţi Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Curteşti, prin primar, C. V., M. A. T. A., J. R. A., C. L., Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Botoşani – prin prefect, T. V., T. C., T. D., N. C. şi R. A., împotriva sentinţei civile nr. 1888/24.03.2011 pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2010 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în şedinţa publică din 27 martie 2012, cuvântul părţilor fiind consemnat în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 02.04.2012, 09.04.2012 şi apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra cereri de recurs civil de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. XXXX/193/2007, la data de 14.03.2007 şi precizată ulterior, petentul B. G., a solicitat în contradictoriu cu Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 Curteşti – prin primar, Comisia Jud. de aplic. a Legii 18/91 Botoşani – prin Prefect, C. V., T. S., M. A., R. A., J. R. G. şi C. L.
1. să se constate, nulitatea absolută a contractului de schimb intervenit între C.A.P. Orăşeni şi G.A.Z. Zăiceşti cu privire la suprafaţa de 235,59 ha teren aflat pe raza comunelor Curteşti şi Cristeşti jud. Botoşani respectiv constatarea nulităţii absolute a procesului verbal încheiat la data de 30.06.1966, a procesului verbal din 06.02.1966 şi anexa la procesul verbal din 30.06.1966
2. obligarea Comisiei Locale Curteşti de a proceda la punerea în posesie a petentului şi de a-i elibera acestuia titlu de proprietate pentru suprafaţa 1,61 ha teren situat pe fostul amplasament – tarlaua „Dealul Târgului”, p.c. XXX/X, extravilan comuna Curteşti, jud. Botoşani.
3. constatarea nulităţii absolute parţiale următoarelor titluri de proprietate:
– titlul nr. XXXXX/09.11.1999, în sensul de a se exclude pârâtului C. V. suprafaţa de 5.560 m.p. din parcela XXX/XX;
– titlul nr. XXXXX/09.11.1999, în sensul de a se exclude pârâtului T. S. suprafaţa de 2237 m.p. în parcela XXX/XX;
– titlul nr. XXXXX/08.10.1998, în sensul de a se exclude pârâtului M. A. suprafaţa de 1553 m.p., în parcela XXX/125;
– titlul nr. XXXXX/31.03.1999, în sensul de a se exclude pârâtului R. A. suprafaţa de 1800 m.p., în parcela XXX;
– titlul de proprietate nr. XXXXX/1998, în sensul de a se exclude pârâtului J. R. G. suprafaţa de 3350 m.p., în parcela XXX;
– titlul de proprietate nr. XXXXX/1999, în sensul excluderii a 300 m.p în parcela XXX.
În motivare, petentul a arătat că terenul de 1,61 ha teren extravilan, tarla Dealul Târgului, parcela cadastrală nr. XXX/X a fost proprietatea părinţilor săi, şi că acest teren i-a fost reconstituit conform adeverinţei de proprietate nr. XXX/22.08.1991 a Comisiei Locale Curteşti. Că, fără a urma procedura prevăzută de Decretul nr. 151/1950, C.A.P. Orăşeni a întocmit sub semnătură privată la data de 30.06.1966 şi data de 06.02.1966 procesele verbal de schimb prin care preda Ministerului Agriculturii terenul în suprafaţă de 1,61 ha, (din totalul de 235,5 ha) pe raza comunei Curteşti. Pentru că schimbul s-a făcut fără autorizaţie, în opinia petentului aceste înscrisuri de schimb sunt nule absolut, şi nu reprezintă trecerea legală a terenului la stat şi înscrierea acestuia în cadastrul funciar general, cum prevede art. 35 din Legea nr. 18/1991, republicată. Mai precizează petentul că prin aceste înscrisuri s-a schimbat în mod fraudulos destinaţia terenului ajungând pe această cale ilicită la G.A.S. Zăiceşti, pentru ca ulterior în temeiul al art. 37 din Legea nr. 18/1991 şi în baza Legii nr. 15/1990 să se confere o nelegală calitate de acţionar pentru un teren care nu este proprietate de stat, în baza unei legi speciale.
A apreciat petentul că titlurile pârâţilor sunt nule, întrucât aceştia nu au adus teren in CAP sau la stat, nici ei nici autorii lor, înscrierea terenului în titlurile de proprietate menţionate, având la bază înscrisurile prin care s-a operat de schimbul între C.A.P. Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti. Se mai arată în motivare că nici pârâţii şi nici autorii lor nu figurează pe extrasul de carte funciară din 1932, astfel încât este categoric exclusă posibilitatea ca aceştia să fi fost proprietari pe acest amplasament.
Prin sentinţa civilă nr. 4124 pronunţată la data de 03.09.2007 în dosar XXXX/193/2007, Judecătoria a anulat parţial cererea cu privire la nulitatea absolută a contractului de schimb intervenit între C.A.P. Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti cu privire la suprafaţa de 235,59 ha teren aflat pe raza comunelor Curteşti şi Cristeşti jud. Botoşani, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Curteşti la punerea în posesie a petentului cu suprafaţa de 1,50 ha teren extravilan şi a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor pârâţilor şi în consecinţă a respins acţiunea petentului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petentul şi prin decizia nr. 216R/10.03.2008 a Tribunalului Botoşani s-a admis recursul acestuia şi s-a casat în totalitate sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. XXXX/193/2008 la data de 29.05.2008. Prin sentinţa nr. 4036 pronunţată la data de 07.07.2009, Judecătoria Botoşani a respins excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 6531/22.11.2005, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 3468/2.07.2007, a admis excepţia lipsei de interes a petentului în promovarea acţiunii, şi în consecinţă a respins acţiunea acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că pentru terenurile ce au făcut obiectul schimburilor din anul 1966 s-au emis titluri de proprietate altor persoane, s-au făcut înstrăinări succesive, s-au eliberat autorizaţii de construcţie, toate aceste terenuri intrând în circuitul civil. Instanţa a mai avut în vedere şi faptul că petentul nu a optat pentru a deveni acţionar, pentru a fi posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament şi nici nu a considerat necesar a face publică voinţa sa de a redobândi acest teren prin înscrierea în cartea funciară a litigiilor existente.
Prin decizia civilă nr. 440 R/14.04.2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în urma admiterii recursului declarat de petentul recurent B. G. sentinţa în cauză a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanţei de fond, Judecătoria Botoşani înregistrând-o sub nr. XXXX/193/2010.
S-a reţinut în considerentele deciziei de recurs că obiectul principal al cererii petentului este constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb între fostul C.A.P Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti şi că interesul petentului este conturat de faptul că acesta prin acţiunea sa încearcă să scoată din patrimoniul unei societăţi agricole pe acţiuni terenul său şi să-l aducă la dispoziţia Comisiei Locale, petentul făcând demersuri pentru a da eficienţă adeverinţei sale provizorie şi pentru a obţine o reconstituire reală a amplasamentului dobândit.
Faţă de această decizie de casare şi cu respectarea dispoziţiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că este învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect principal constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb intervenit între fostul C.A.P. Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti, unitate ce a fost preluată de către pârâtele SC X SA Botoşani şi S.C Y SA Botoşani, cu privire la o suprafaţă de 235,89 ha teren aflat pe raza comunei Curteşti şi Cristeşti.
Pârâtul N. C., prin întâmpinarea depusă a invocat excepţia puterii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului B. G., în ceea ce priveşte cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 101/14.01.2008, prin care pârâtul a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2237 m.p. teren înscris în titlul de proprietate emis pe numele T. S..
Asupra acestei excepţii prin încheierea de şedinţă, instanţa le-a respins reţinând în considerente că instanţa de control judiciar a stabilit că petentul justifică un interes legitim în condiţiile art. III din Legea nr. 169/1997, existenţa condiţiei interesului legitim fiind intim ataşată calităţii procesuale active ,iar puterea lucrului judecat circumscriindu-se autorităţii de lucru judecat.
Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani a înaintat documentaţia care a stat la baza schimbului de terenuri intervenit între C.A.P. Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti, în anul 1966 şi a precizat că acest schimb şi-a produs efectele juridice începând cu data efectuării acestuia astfel încât la data de 01.01.1990 aceste terenuri au fost înregistrate la S.C. X S.A. Botoşani.
Totodată, intimata a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6531/22.12.2009 şi excepţia de interes a petentului în promovarea acţiunii.
O.C.P.I Botoşani a învederat, la solicitarea instanţei că terenul din p.c. XXX ”Dealul Târgului” a devenit în anul 1966 proprietate de stat iar la data de 01.01.1990 se afla în administrarea S.C. X S.A. Botoşani, care l-a preluat de la G.A.S. Zăiceşti. Că, terenul din p.c. XXX/X în suprafaţa de 0,50 ha a fost atribuit în baza art. 25 din Legea 16/1994 numitului S. E. căruia i s-a emis titlul de proprietate nr. XXXXX/31.03.1999.
Prin sentinţa civilă nr. 1888 din 24 martie 2011, Judecătoria Botoşani, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 6531/22.11.2005 a Judecătoriei Botoşani, precum şi excepţia lipsei de interes a petentului.
A respins cererea petentului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria a reţinut în ce privesc excepţiile următoarele:
Astfel, referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat s-a reţinut de instanţa de fond că prin S.C. nr. 6531/2005, Judecătoria Botoşani, s-a pronunţat cu privire la constatarea nulităţii contractului de schimb către fostul C.A.P Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti, însă fără a se analiza valabilitatea acestui contract din perspectiva Decretului nr. 151/1950, ori în prezenta cauză se urmăreşte tocmai constatarea nulităţii absolute a acestui contract de schimb prin analiza îndeplinirii condiţiilor pentru valabilitatea acestuia.
Referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acţiuni, instanţa a reţinut că în dosar nr. 7301/2004 în care s-a pronunţat sentinţa civilă 6531/2005 a Judecătoriei Botoşani a fost invocată lipsa interesului petentului B. G., în a solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb din 1966 intervenit între fostul C.A.P. Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti, excepţie soluţionată în sensul admiterii, reţinându-se că Legea 18/1991 prevede posibilitatea pentru proprietarii deposedaţi cu ocazia operaţiunilor de comasare să opteze pentru a putea primi respectivele terenuri, în sensul de a deveni acţionari la societăţile comerciale înfiinţate în baza Lg. 15/1990 (art. 30 şi 37), însă reclamantul nu a optat în acest sens, dorind a primi teren pe alt amplasament, aspect care conduce la concluzia că nu ar obţine nici un folos juridic din anularea actului, această soluţie fiind irevocabilă prin decizia nr. 1009/14.12.2006 a Tribunalului Botoşani, care a menţinut această soluţie.
A mai reţinut instanţa referitor la această excepţie că instanţele anterioare pronunţându-se cu privire la interesul petentului, au reţinut că terenul în litigiu a fost atribuit unor terţe persoane care au optat pentru a deveni acţionari, în timp ce petentul nu a uzat de o asemenea opţiune după ce i s-a eliberat adeverinţa provizorie de proprietate. Că, într-adevăr se constată că petentul a formulat prima cerere de punere în posesie pe vechiul amplasament din ”Dealul Târgului” abia la data de 29 august 2002, însă având în vedere dispoziţiile art. 315 Cod procedură civilă şi cele statuate de Tribunalul Botoşani, prin decizia de casare, această excepţie este neîntemeiată.
În ce priveşte fondul cauzei, Judecătoria a reţinut referitor la cererea de constatare a nulităţii a schimbului intervenit între C.A.P. Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti, că potrivit art. 5 din Decretul nr. 51/1950 schimburile de terenuri sunt obligatorii pentru toţi proprietarii ale căror terenuri sunt supuse comasării, iar potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 59/1974, privind fondul funciar, în urma schimbului de terenuri efectuate în cadrul operaţiunilor de comasare, fiecare teren dobândeşte situaţia juridică a terenului pe care l-a evaluat cu respectarea drepturilor reale, acest caz de subrogare cu titlu particular fiind menţinut prin art. 12 alin. 4 Legea nr. 54/1998 privind circulaţia judiciară a terenului (lege care abrogă art. 72 din Legea 18/1991, republicată), potrivit căruia „prin schimburile efectuate, fiecare teren dobândeşte situaţia juridică a terenului înlocuit cu respectarea drepturilor şi sarcinilor anterior şi legal constituite”. Prin urmare, terenurile primite de o organizaţie socialistă în temeiul unei operaţii de comasare efectuate pe baza Decretului nr. 151/1950 au primit acelaşi regim juridic pe care l-au avut terenurile pe care acea organizaţie le-a cedat în schimbul celor primite.
Prima instanţă a înlăturat susţinerile petentului referitor la faptul că nefiind autorizat în anul 1966, schimbul de terenuri între C.A.P. Orăşeni şi G.A.S. Zăiceşti este nul absolut, întrucât Decretul 151/1950 ridică la rangul de condiţii de fond autorizaţia administrativă şi forma autentică (art. 11 şi art. 8) numai în ceea ce priveşte actele juridice de înstrăinare, pentru schimburile de trenuri fiind suficientă numai aprobarea de către Sfatul Popular Judeţean ( art. 4) – cerinţă îndeplinită în cauză.
A mai reţinut instanţa referitor la fundamentul instituirii unor condiţii de formă, că în toate orânduirile, legiuitorul a urmărit să asigure prin aceasta, seriozitatea voinţei şi respectul regulilor de fond. Sancţiunea nulităţii actului pentru nerespectarea condiţiilor de formă este expresă doar în anumite cazuri ( art. 886 Cod civil) şi implicită în celelalte cazuri. Pentru contractele care aveau ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor, Codul civil nu a impus condiţii speciale de formă, condiţia formei autentice fiind impusă de reglementările adoptate în perioada comunistă (Legea 19/1968, Legea 58/1974, Legea 59/1974) şi ulterior prin Legea 18/1991 şi Legea 54/1998. Cu privire la schimburile de terenuri, Legea 18/1991 (anterior modificării prin Legea nr. 169/1996 a menţinut cerinţa suplimentară a necesităţii obţinerii autorizaţiei administrative prealabile (numai în cazul schimbului de terenuri atunci când unul dintre coschimbaşi este o persoană juridică ce are în administrare terenuri şi asupra căruia statul deţine majoritatea acţiunilor) Cum această reglementare nu retroactivează, efectele sale nu pot atinge actele de schimb încheiate în anul 1966.
Prin urmare, raportându-se la reglementările din epoca schimbului de terenuri de pe raza comunelor Curteşti şi Cristeşti jud. Botoşani, instanţa constată că procesul verbal încheiat la data de 30 iunie 1966 între C.A.P. Orăşeni şi G.A.Z. Zăiceşti respectă rigorile Decretului 151/1950.
S-a mai reţinut că Legea 18/1991 a prevăzut în favoarea proprietarilor deposedaţi un drept de opţiune, în sensul că, la cerere aceştia puteau deveni acţionari la societăţile comunale înfiinţate în temeiul Legii 15/1990.
În calitate de moştenitor al defunctului B. D., petentul a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 3,40 ha, din care pentru suprafaţa de 0,5 ha a fost emis titlul de proprietate nr. XXXXXX/2002 iar pentru suprafaţa de 2,90 ha, acesta fiind înscris în anexa 3 Orăşeni Deal poziţia XXX. Prin decizia nr. 151/27.01.2005 a Curţii de Apel Suceava, a fost respinsă irevocabil cererea de punere în posesie pe vechiul amplasament situat în tarlaua „Dealul Târgului”, însă potrivit art. 16.al.1 din Legea nr.18/1991, acesta poate fi pus în posesie pe sole aflate la dispoziţia Comisiei Locale Curteşti. Petentul a refuzat amplasamentul propus de autoritatea competentă „fiind consecvent în demersul său de a conserva în fostul patrimoniu a C.A.P. terenul litigios în scopul de a-l obţine pe calea reconstituirii” (aşa cum reţine Tribunalul Botoşani prin decizia 440R/14.04.2010)
A mai reţinut faptul că petentul nu a uzat de beneficiul acordat de art. 30 din Legea 18/1991, însă, valorificându-şi vocaţia la reconstituirea dreptului de proprietate, solicită atribuirea fostului amplasament stăpânit de autorii săi, prevalându-se de procedura prevăzută prin art. 11 din Legea 18/1991, ignorând faptul că amplasamentul vizat nu este liber din punct de vedere juridic şi convertind propria pasivitate într-un drept iluzoriu. În acest context trebuie subliniat că recunoaşterea de către legiuitor a accesului la justiţie ( prin art. 21 din Constituţie ) nu echivalează cu recunoaşterea posibilităţii nemărginite de a folosi orice mijloc procesual prin eludarea condiţiilor impuse de lege.
Referitor la cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. XXXXX/09.11.1999, a titlului de proprietate nr. XXXXX/09.11.1999, a titlului de proprietate nr. XXXXX/08.10.1998, a titlului de proprietate nr. XXXXX/31.03.1999, a titlului de proprietate nr. XXXXX/1998, şi a titlului de proprietate nr. XXXXX/1999, instanţa a reţinut că prin modificările aduse reglementărilor anterioare în materia Fondului funciar, legiuitorul a conturat într-un mod riguros regimul juridic al nulităţii absolute a actelor de reconstituire. Astfel, prin Titlul V al Legii nr. 247/2005 a fost modificat conţinutul art. III al.1 lit.a din Legea 169/1997 fiind introdusă dispoziţia potrivit căreia sancţiunea nulităţii absolute nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte amplasamente, dacă la data intrării în vigoare a legii aceste amplasamente erau atribuite legal altor persoane conform Legii 18/1991. (art. III al.2 ind.2). De asemenea, prin Titlul VI al Legii nr. 247/2005, au fost modificate dispoziţiile art.2 din Legea 1/2000 în sensul că, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, consacrând astfel valabilitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate care au fost emise cu respectarea prevederilor Legii 18/1991 pentru care a fost eliberat titlul de proprietate.
Pronunţându-se asupra unor situaţii similare supuse analizei sale, Curtea europeană a Drepturilor Omului a reţinut în hotărârea dată în cauza Toşcută şi alţii c. României făcută publică în data de 25 noiembrie 2008, că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului aliniat al art. 1 din Protocolul nr. 1 şi prin urmare este permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi păstrează un just echilibru între interesul general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului. În cazul în care anularea titlurilor de proprietate este justificată exclusiv de fapte imputabile autorităţilor şi fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubire echitabilă sau un teren echivalent, Curtea arată că, această situaţie constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială şi exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului. În cauza Jones c. României, din data de 3 februarie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, consecventă practicii sale jurisprudenţiale, a arătat că atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaşte dreptul de proprietate, nu se poate reţine nicio culpă, anularea acestui act, fără a se oferi o despăgubire echitabilă beneficiarului, pe motiv că autorităţile administrative au descoperit ulterior emiterii actului că nu erau îndeplinite cerinţele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificată. În accepţiunea Curţii, atunci când autorităţile încalcă obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor anterior emiterii actului, motivaţia în sensul că ulterior s-ar fi constatat că nu erau îndeplinite cerinţele legale, nu constituie o motivaţie pertinentă şi suficientă, pentru anularea actului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivare se arată că prima instanţă în soluţionarea primului capăt de cerere privind constatarea nulităţii absolute a schimbului de terenuri nu a avut în vedere dispoziţiile art. 12 coroborat cu art. 3 alin. 3 Cap. I şi art. 8 alin. 1, art. 10 alin. 1 din Decretul nr. 151/1950 unde se specifică că schimburile sau comasările se fac numai cu autorizaţia prealabilă a Ministerului Agriculturii.
Că, nu s-a luat în considerare că prin S.C. nr. 6872/2003 o instanţă superioară a constatat nulitatea absolută a schimbului de terenuri intervenită între C.A.P. Curteşti şi S.C. X S.A. Botoşani şi o altă instanţă prin S.C. nr. 3468/2007 a constatat nulitatea absolută asupra deciziei de acţionar nr. XXXX din 03.06.1999 pe numele R. G. C. cât şi asupra titlului de proprietate nr. XXXXX/9.11.1999 ( emis pe numele T. S., aceste persoane având calitate de părţi în dosarul său deşi nu au fost citate).
Că, deşi a constestat atât calitatea de acţionari ai pârâţilor cât şi a deciziilor de acţionar prima instanţă nu a ţinut cont.
Analizând recursul declarat în raport de criticile invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile în materii Tribunalul constată recursul ca fiind nefondat pentru cele ce succed:
Astfel, reţine Tribunalul că potrivit art. 5 din Decretul 151/1950 schimburile de terenuri se va face la suprafeţe egale iar alin. 2 prevede că ”schimburile aprobate sunt obligatorii pentru toţii proprietarii ale căror terenuri sunt supuse comasării”.
Art. 7 din Decretul 151/1990 prevede că ”actele de schimb vor fi formulate potrivit contractelor tip ce vor fi alcătuite de Ministerul Agriculturii. Ele vor fii obligatorii pentru părţile interesate chiar atunci când vor fi semnate de către una din acestea. În acest caz, ele vor fi opozabile terţilor, dacă vor fi prevăzute cu menţiunea Sfaturilor Populare comunale, în raza cărora se află loturile supuse schimbului, că schimbul a fost aprobat potrivit decretului de faţă”, deci din interpretare acestui articol riese că numai în cazul în care nu este semnat una dintre părţi, pentru opozabilitatea schimbul trebuie să fie prevăzut cu menţiunea Sfaturilor Populare.
În ceea ce privesc dispoziţiile art. 8 şi 11 din Decret dispoziţii invocate de petentul recurent, Tribunalul constată că prima instanţă în mod corect a reţinut că este necesară autorizaţia Ministerului Agriculturii, numai că în ceea ce privesc actele juridice de înstrăinare ,pentru schimburile de terenuri fiind suficient, astfel cum s-a arătat şi în precedent, numai aprobarea din partea Sfatului Popular Judeţean cerinţă îndeplinită în cauză şi în consecinţă procesul-verbal încheiat la data de 30 iunie 1966 între C.A.P Orăşeni şi G.A.S Zăiceşti, respectă condiţiilor impuse de legea aplicabilă la momentul respectiv.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere cu privire la punerea în posesie pe vechiul amplasament, Tribunalul reţine că potrivit art. 30 din Legea nr. 18/1991, cooperativele agricole de producţie puteau constitui pe cale de asociere cooperaţii economice cooperatiste care dobândeau asupra bunurilor pe care unităţile competente le aduceau ca aport la fondul social un drept de folosinţă, asemănător cu dreptul de administrare directă. Aceste asociaţii aveau posibilitatea de a se organiza în societăţi comerciale pe acţiuni în termen de 90 de zile şi în cazul reorganizării dobândesc ope legis dreptul de proprietate asupra terenului şi a altor bunuri, care au constituit aport social al unităţilor componente (art. 30 alin. 2).
În cazul în care aceste terenuri au devenit proprietatea societăţilor comerciale pe acţiuni atunci foştii membrii cooperatori şi alte persoane îndreptăţite, care au fost proprietarii acestor terenuri înainte de a fi preluate de cooperative, pot deveni acţionari la aceste societăţi comerciale, iar dacă nu doresc să devină acţionari, atunci se va realiza reconstituirea dreptului de proprietate asupra altor terenuri, care au aparţinut cooperativelor agricole de producţie în condiţiile alin. 14 şi 15 din lege, din terenurile care nu au fost aduse de cooperativa agricolă de producţie în asociaţii.
Prin urmare faţă de cele de preced, Legea 18/1991, astfel cum a reţinut şi prima instanţă ,a prevăzut în favoarea foştilor proprietari deposedaţi un drept de opţiune în sensul că la cerere, aceştia puteau deveni acţionari la societăţile comerciale înfiinţate potrivit Legii 15/1990, însă în speţă petentul nu a uzat de beneficiul acordat de art. 30 din Legea 18/1991 stând în pasivitate.
Mai mult se constată că prin Decizia nr. 151/2005 a Curţii de Apel Suceava, s-a respins irevocabilă cererea de punere în posesie pe vechiul amplasament situat pe tarlaua ” Dealul Târgului”, tocmai în baza aceloraşi considerente, amplasamentul vizat nefiind liber din punct de vedere juridic.
În ceea ce priveşte cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate emise intimaţilor persoanelor fizice, Tribunalul reţine că, prima instanţă a dat o justă interpretare dispoziţiilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 reţinându-se corect valabilitatea titlurilor de proprietate, în considerarea şi a dispoziţiilor 2 din Legea 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 274/2005.
Pentru aceste considerente,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. G., în contradictoriu cu intimaţi Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Curteşti, prin primar, C. V., M. A. T. A., J. R. A., C. L., Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Botoşani – prin prefect, T. V., T. C., T. D., N. C. şi R. A., împotriva sentinţei civile nr. 1888/24.03.2011 a Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 17.04.2012.
Preşedinte, Judecători, Grefier,
