SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE- SUCCESIUNI.
Drept de succesiune.
Testamente.
Revocare
Modalitati.
Efecte.
Potrivit prevederilor art. 920 Cod civil, revocarea expresa a unui testament se poate face printr-un alt testament sau printr-un înscris revocator, care nu cuprinde si legate, respectiv un înscris care nu îndeplineste pe deplin cerintele prevazute de art. 802 Cod civil, pentru a fi socotit testament.
Spre deosebire de revocarea expresa, revocarea tacita poate rezulta din incompatibilitatea sau contrarietatea dispozitiilor a doua testamente succesive, în conformitate cu prevederile art. 921 Cod civil, fie din înstrainarea bunului ce face obiectul legatului, potrivit art. 923 din acelasi cod.
În cazul în care primul testament a fost revocat tacit prin întocmirea celorlalte testamente, care au avut ca efect acelasi legat universal, acordat în mod succesiv altor persoane, revocarea tacita initiala a ramas nemodificata, lipsind elemente de natura a demonstra ca ulterior a avut loc pretinsa retractare a revocarii.
(Decizia civila nr.1405/R/11 decembrie 2007)
(dosar nr.2176/271/2006)
Prin sentinta civila nr. 8505 18 decembrie 2006 a Judecatoriei Oradea, a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamanta B.V. împotriva pârâtilor E.R.C. si G.B.I .
S-a admis în parte actiunea reconventionala formulata de pârâtul-reclamant reconventional G.B.I. – împotriva reclamantei pârâta reconventionala B.V..
S-a dispus anularea dispozitiilor certificatului de legatar 95/22.11.2005 emis de BNP M.D.S. – prin care se constata calitatea de legatar cu titlu particular al pârâtului G.B.I. asupra imobilului – reprezentând apartamentul nr. 14, situat în Oradea, str. Vasile Alecsandri, nr. 21, înscris în CF 16985 Oradea, nr. top. 2015/XIV proprietatea defunctei S.E.M.A. – mentinând calitatea de legatar cu titlu universal al pârâtei E.R.C..
S-a dispus rectificarea CF individual 16985 Oradea, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului G.B.I., întabulat sub B 3.
Au fost respinse restul pretentiilor reclamantei B.V., care a fost obligata sa plateasca reclamantului reconventional G.I. suma de 12.177 RON, reprezentând pasiv succesoral – suma ce urmeaza a fi reactualizata în raport cu rata inflatiei aplicabila la data platii – cu dobânda legala calculata la 02.06.2006.
Instanta a obligat-o pe reclamanta sa plateasca în favoarea pârâtei E.R.C. suma de 500 RON, cheltuieli de judecata, iar pârâtul G.B.I. a fost obligat sa plateasca reclamantei 225 RON cheltuieli de judecata.
În motivarea hotarârii, instanta a aratat ca, prin testament autentic, defuncta S.E.M.A. a instituit-o ca legatar cu titlu universal pe pârâta E.R.C. si printr-un alt testament, tot autentic, legatar particular pe pârâtul G.B.I.
Ulterior, testamentul facut în favoarea acestuia din urma a fost revocat prin act autentic si în aceeasi zi, în fata aceluiasi notar – defuncta si-a testat întreaga avere mobila si imobila în favoarea reclamantei – instituind-o pe aceasta legatar universal.
Dupa deces s-a întocmit certificatul de legatar nr. 95/22.11.2005, în baza caruia cei doi pârâti s-au întabulat în cartea funciara.
Dat fiind ca testamentul facut în favoarea pârâtului, a fost revocat, emiterea în favoarea acestuia a certificatului de legatar si întabularea în cartea funciara trebuie anulate, acesta nemaiavând vocatie succesorala.
Sustinerile pârâtului, în sensul ca el a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului înscris în CF nr. 16985 Oradea în baza unei conventii încheiate cu defuncta – împrumutându-i acesteia o suma de bani pentru a cumpara imobilul în care locuieste, s-a apreciat ca nu îi da acesteia un drept de proprietate asupra lui, ci doar un drept de creanta.
În ceea ce priveste testamentul cu titlu universal întocmit în favoarea pârâtei de rândul 1, instanta de fond a apreciat ca acesta nu a fost revocat prin testament universal întocmit în favoarea reclamantei, putând fi executat concomitent, în conformitate cu prevederile art. 921 cod civil.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel atât pârâtul G.B.I. cât si reclamanta B.V .
Prin decizia civila nr. 668/A din 26 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2176/271/2006, s-au respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelantii G.B.I. si B.V., în contradictoriu cu intimata E.R.C. împotriva sentintei civile 8505 din 18 decembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea, care a fost pastrata în totalitate.
Partile apelante B.V. si G.B.I. au fost obligate sa plateasca partii intimate suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecata în apel.
Pentru a pronunta în acest mod, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele considerente:
Din dispozitiile codului civil rezulta ca, în privinta revocarii legatelor s-a adoptat o conceptie simpla, lipsita de rigiditate – alaturi de revocarea expresa permitându-se si revocarea tacita, în cazul redactarii unui nou testament care contine dispozitii incompatibile cu cel dintâi(art. 921 cod civil) în cazul înstrainarii obiectului legatului de catre testator înainte de deschiderea mostenirii(art. 923 cod civil). La aceste doua cazuri de revocare tacita prevazute de cod, practica judiciara si doctrina au adaugat un al treilea si anume: acela al distrugerii voluntare a testamentului de catre testator.
În afara de aceste cazuri, revocarea tacita nu se poate prezuma pentru ca, revocarea fiind un act formal (solemn) nu poate fi facuta decât în formele exprese sau tacite prevazute de lege.
Conform art. 921 Cod civil, testamentul posterior care nu revoca pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta – decât numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului.
Cu alte cuvinte, tribunalul a apreciat ca, codul civil permite coexistenta dispozitiilor din doua testamente succesive în masura în care nu sunt compatibile, adica nesusceptibile de a fi executate împreuna.
Fata de cele de mai sus, s-a constatat ca în mod corect a apreciat prima instanta ca în cazul de fata nu exista incompatibilitate si nici contrarietate între dispozitiile testamentului cu titlu universal întocmit în favoarea pârâtei E.R.C.Oradea si cele ale testamentului întocmit în favoarea reclamantei, cele doua legate putând fi executate concomitent.
Asa se explica si faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 888 Cod civil, testatorul poate sa lase mai multi legatari universali, în speta, legatarul universal având vocatie la întreaga mostenire, dar va culege efectiv numai o parte din mostenire, respectiv numai bunurile mobile – bunurile imobile urmând a fi alese de legatarul cu titlu universal.
Din actul autentic întocmit la 12.09.2005 – rezulta revocarea expresa a testamentului facut în favoarea pârâtului G.B.I., acesta neputând invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu prin conventie, neexistând existenta unui act scris în acest sens, iar faptul ca a împrumutat-o pe defuncta cu o suma de bani, îi da doar un drept de creanta, el neputând deveni în aceasta modalitate proprietar.
Apreciind, fata de considerentele mai sus expuse ca prima instanta a pronuntat o hotarâre legala si temeinica – prin anularea certificatului de legatar emis în favoarea pârâtului apelant, mentinând totodata dispozitiile certificatului prin care se constata calitatea de legatar cu titlu universal al pârâtei E.R.C. – în temeiul art. 296 Cod procedura civila au fost respinse apelurile ca neîntemeiate.
Fiind în culpa procesuala, în baza art. 274 Cod procedura civila, instanta de apel i-a obligat pe apelantii B.V. si G.B.I. sa plateasca în solidar intimatei 1.500 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocatial.
Împotriva acestei decizii, în termen si legal timbrat a declarat recurs reclamanta B.V., solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului iar pe cale de consecinta, schimbarea sentintei civile nr. 8565/2006 a Judecatoriei Oradea, si, a admite actiunea formulata.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat ca hotarârile atacate sunt nelegale, deoarece, defuncta nu a înteles sa mentina valabilitatea vreunuia dintre testamentele anterioare si, prin însasi modalitatea de testare, în sensul de a lasa întreaga avere mobila si imobila reclamantei recurente, dorinta acesteia este neechivoca.
Recurenta mai arata ca, într-adevar, s-a înregistrat o schimbare în vointa defunctei cu privire la beneficiarii averii sale dupa momentul decesului, si ca aceasta schimbare prejudiciaza patrimoniul intimatilor, însa, orice persoana este libera sa dispuna de averea sa, pâna în momentul decesului, mai mult, în astfel de situatii, instanta trebuie sa aprecieze exact vointa testatorului, care, în speta, este evidenta în favoarea reclamantei.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimatii, desi legal citati nu au formulat întâmpinare si nici nu s-au prezentat în fata instantei.
Verificând hotarârile atacate, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulitatilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr. 28954/3 noiembrie 1992 de catre fostul Notariat de Stat al Judetului Bihor, numita S.E.M.A., a testat întreaga sa avere imobiliara, ce va exista în patrimoniul sau la data decesului, în favoarea intimatei-pârâte, E.R.C. Oradea, pe care a instituit-o legatara cu titlu universal.
Ulterior, prin testamentul autentificat sub nr. 6627/20 noiembrie 1996 de catre Biroul Notarului Public- G.B., aceeasi testatoare, l-a instituit pe intimatul G.B.I. legatar particular, caruia i-a lasat imobilul proprietatea ei, situat în Oradea, str. Vasile Alecsandri, nr. 21, în speranta ca acesta o va îngriji cu toate cele necesare traiului, cu medicamente si asistenta medicala, iar la deces o va înmormânta cu cinstea cuvenita.
Acest din urma testament a fost revocat în mod expres de catre testatoare, prin actul de revocare, autentificat sub nr. 1986/12 septembrie 2005 de catre Biroul Notarului Public – P. A.F.
Prin testamentul, autentificat de acelasi birou notarial, sub nr. 1989/12 septembrie 2005, numita S.E., a lasat întreaga sa avere mobila si imobila, ce se va afla în patrimoniul sau la data decesului, reclamantei-recurente B. V., pe care a instituit-o legatara universala, cu drepturile si obligatiile ce decurg din prevederile art. 899 si urmatoarele din Codul civil.
În cuprinsul testamentului s-a facut precizarea ca, acesta reprezinta ultimul act de vointa al testatoarei, si ca aceasta nu a facut vreun act anterior pentru cauza de moarte si, nu are mostenitori rezervatari.
Testatoarea a decedat la data de 1 noiembrie 2005 iar la data de 22 noiembrie 2005 a fost emis certificatul de legatar nr. 95/2005, de catre Biroul Notarului Public M.D.S., prin care s-a constatat masa succesorala ramasa în urma defunctei si calitatea de mostenitori testamentari ai celor doi intimati, respectiv E.R.-C., în calitate de legatar universal si G.B.I., în calitate de legatar particular.
Ca urmare a acestui din urma act, intimatul G.B.I., si-a înscris dreptul de proprietate, cu titlu de mostenire, asupra imobilului înscris în cartea funciara nr. 16985-Oradea, nr. cadastral 2015/14, iar intimata E.R.C.Oradea, si-a înscris dreptul de proprietate, cu acelasi titlu, asupra imobilelor înscrise în CF nr. 1247-Sîmbata, CF nr. 1248-Sîmbata si CF nr. 1249-Sîmbata, imobile care au fost dobândite de catre defuncta cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991.
Referitor la cele relevate mai sus, cele doua instante, prin hotarârile atacate, în mod corect au stabilit ca, testamentul încheiat în anul 1999 în favoarea intimatului G.B., a fost revocat în mod expres de catre defuncta prin actul de revocare, de asemenea autentic, încheiat în septembrie 2005.
În speta se pune problema daca si, primul testament încheiat în anul 1992 în favoarea intimatei B.R.C., a fost revocat, prin întocmirea testamentului autentic din anul 2005, în favoarea recurentei-reclamante.
Testatorul îsi poate manifesta expres vointa de revocare printr-un testament posterior sau printr-un înscris autentic obisnuit, cum s-a procedat cu privire la cel de-al doilea testament lasat de defuncta.
Vointa de a revoca legatul se poate manifesta si tacit, ea poate rezulta neîndoielnic din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului.
Astfel, revocarea tacita poate rezulta din incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului posterior si cel anterior, potrivit art. 921 Cod civil, ceea ce este esential, este vointa testatorului de a revoca legatul.
Or, în speta, prin testamentul din 1992, defuncta a instituit-o pe pârâta de rândul 1, legatara cu titlu universal, asupra întregii sale averi imobiliare ce se va gasi în patrimoniul sau la data decesului, iar apoi, prin al doilea testament, fara sa revoce expres primul testament, în anul 1996, testatoarea l-a instituit pe pârâtul de rândul 2 legatar cu titlu particular asupra imobilului situat în Oradea, str. Vasile Alecsandri, nr. 21 (ceea ce reprezinta o parte din legatul cu titlu universale care face obiectul primului testament).
Asa cum s-a aratat mai sus, acest din urma testament a fost revocat în mod expres, împrejurare din care nu se poate trage însa concluzia ca, revocându-se acest testament, a “reînviat” primul testament, având loc, astfel o pretinsa retractare a revocarii, cel putin în ceea ce priveste obiectul legatului cu titlu particular.
Daca intentia testatoarei ar fi fost în sensul ca reclamanta-recurenta sa beneficieze la data decesului doar de bunurile mobile existente în patrimoniul testatoarei, nu s-ar mai fi încheiat actul de revocare expresa a celui de-al doilea testament.
În raport cu particularitatile testamentului ca act unilateral de vointa, nu este de conceput ca un înscris care a devenit ineficient sa-si produca efectele numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarat ineficient, chiar si partial. Numai în prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efectele.
Or, din ultimul testament, respectiv cel din 12 septembrie 2005, reiese intentia clara a testatoarei, în sensul ca, aceasta a înteles sa o instituie pe recurenta-reclamanta, legatara universala, careia i-a lasat “întreaga avere mobila si imobila”, ce se va gasi în patrimoniul sau la data mortii sale, astfel ca în mod gresit cele doua instante au retinut vocatia succesorala a reclamantei doar asupra bunurilor mobile ramase în urma defunctei, primul testament fiind revocat în mod tacit, ca urmare a dispozitiilor cuprinse în acest din urma testament.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 al. 1 si 2 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedura civila va admite ca fondat recursul civil de fata, va modifica în parte decizia civila nr. 668/2007 a Tribunalului Bihor si va schimba în parte sentinta civila nr. 8505/2006 a Judecatoriei Oradea, în sensul ca va admite actiunea formulata de reclamanta B.V., conform dispozitivului prezentei hotarâri.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecata, nefiind justificate.
