Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1658/292 din 7 mai 2010, reclamantul Municipiul R. de V. – prin primar l-a chemat în judecata pe pârâtul S. L. solicitând instantei ca, prin hotarârea ce o va pronunta: – sa dispuna rezilierea contractului de închiriere nr.20188/13.08.2004 ; evacuarea pârâtului din locuinta închiriata ; sa oblige pârâtul la plata sumei de 6.652 lei reprezentând 3.326 lei chirii neachitate, restante si datorate în perioada ianuarie 2008 – aprilie 2010, 3.326 lei majorari de întârziere, calculate la data de 20.04.2010, conform art.II din contractul de închiriere nr.20188/13.08.2004 ; sa oblige pârâtul sa plateasca chiria prevazuta în contractul de închiriere, asa cum a fost recalculata prin efectul legii , pâna la data executarii efective a hotarârii de evacuare, în temeiul art.25 din Legea nr.114/1996 ®; sa oblige pârâtul sa plateasca majorarile de întârziere aferente chiriei neplatite, calculate pâna la data stingerii efective a acestei obligatii, prejudiciul adus bugetului local al mun.Rosiorii de Vede fiind viitor, dar cert, cu cheltuieli de judecata.
La data de 31.08.2010 pârâtul a solicitat introducerea în cauza a fostei sotii- B. M.F., iar la data de 20.09.2010 a completat aceasta cerere solicitând instantei sa o oblige pe aceasta sa participe la plata chiriei în perioada ianuarie 2008 pâna în octombrie 2009, pârâtii locuind împreuna în locuinta închiriata de la reclamant pâna în luna octombrie 2009.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca dupa pronuntarea divortului, prin sentinta civila nr.2395/18.12.2009 data de Judecatoria Rosiorii de Vede în dosar nr.2776/292/2009, definitiva si irevocabila la data de 04.02.2010, a fost atribuit pârâtului beneficiul contractului de închiriere nr. 20188/13.08.2004, cu privire la apartamentul închiriat.
Conform actului aditional la contractul de închiriere încheiat la data de 29.03.2010 între reclamant si pârât, semnat de ambele parti, a fost prelungita durata contractului de închiriere nr. 20188/13.08.2004 pâna la data de 16.08.2010, iar chiria lunara recalculata a fost stabilita la suma de 216,5 lei.
Din probele administrate, instanta a retinut ca cele doua parti au locuit împreuna în apartamentul închiriat, în perioada ianuarie 2008 – octombrie 2009, în calitate de soti si beneficiari ai contractului de închiriere.
Precizarea reclamantului ca intervenienta este în prezent tert fata de contractul de închiriere , nu înlatura obligatia acesteia de a participa la plata chiriei pentru perioada cât a locuit în apartament împreuna cu pârâtul, întrucât nu se prevede în niciun act ca pârâtul preia întreg debitul restant,atât propriu cât si cel datorat de fosta sotie, ori chiar reclamantul în actiunea principala mentioneaza ca chiriasa (intervenienta) a sistat orice plata începând cu luna ianuarie 2008. Aceasta constatare corespunde dispozitiilor art.29 din Codul familiei: „Sotii sunt obligati sa contribuie, în raport de mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei”.
Potrivit art.969 Cod civil –Conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante. În temeiul art.24 li.b din Legea nr.114/1996 si art.IV lit.b din contractul de închiriere nr. 20188/13.08.2004 instanta a constatat ca chiriile lunare neplatite au depasit cu mult 3 luni de zile,termen stabilit de lege, astfel ca, apreciaza actiunea întemeiata si va dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 20188/13.08.2004 si evacuarea pârâtului din locuinta închiriata, proprietatea reclamantului, a constatat prescrise majorarile de întârziere pentru perioada 31.10.2004 – 7.05.2005, actiunea fiind înregistrata la 07.05.2010, dar, totodata, are în vedere si clauza contractuala de la Cap. II alin.5, respectiv ca majorarea de întârziere nu poate depasi totalul chiriei restante,prevedere contractuala respectata de reclamant, exceptia prescriptiei neavând eficienta în acest caz, dar instanta este obligata sa se pronunte din oficiu, a obligat pe pârât la plata sumelor de : 1.121 lei reprezentând chirii neachitate restante în perioada ianuarie 2008-31 octombrie 2009, 1.084 lei reprezentând chirii neachitate restante în perioada noiembrie 2009-30 aprilie 2010, 1408,5 lei reprezentând majorari de întârziere restante în perioada 07.05.2005-31 octombrie 2009 si 509 lei reprezentând majorari de întârziere restante în perioada 01 noiembrie 2009-30 aprilie 2010. A obligat-o pe intervenienta sa-i plateasca reclamantului suma de 1.121 lei reprezentând chirii neachitate restante în perioada ianuarie 2008-31 octombrie 2009 si suma de 1408,5 reprezentând majorari de întârziere restante în perioada 07.05.2005-31 octombrie 2009, proportional cu perioada locuita împreuna cu pârâtul , timp în care au fost casatoriti, si în calitate de locatara a contractului de închiriere.
În baza art. 25 din Legea nr.114/1996® cu modificarile si completarile ulterioare, a obligat pârâtul sa-i plateasca reclamantului chiria prevazuta în contractul de închiriere nr. 20188/13.08.2004 , asa cum a fost recalculata prin efectul legii, pâna la data executarii efective a hotarârii de evacuare, precum si majorarile de întârziere aferente chiriei neplatite , calculate pâna la data stingerii efective a obligatiei de plata.
