Stabilirea termenului de plata a sultei trebuie sa fie un termen rezonabil care sa aiba în vedere si prejudiciul la care coproprietarii carora bunul nu le-a revenit în lot s-ar expune si totodata sa preîntâmpine cererea nejustificata a celui caruia bunul i-a fost repartizat în tergiversarea achitarii sultei.
Stabilirea termenului de plata a sultei trebuie sa fie un termen rezonabil care sa aiba în vedere si prejudiciul la care coproprietarii carora bunul nu le-a revenit în lot s-ar expune si totodata sa preîntâmpine cererea nejustificata a celui caruia bunul i-a fost repartizat în tergiversarea achitarii sultei.
Asupra recursului civil de fata :
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 12 iulie 2007 reclamanta T. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele T. A. E. si T. M. ca prin hotarârea ce se va pronunta, instanta sa dispuna iesirea lor din indiviziune asupra cotei de 1/2 din apartamentul cu 3 camere si dependinte situat în Craiova, str. N. Iorga, bl.A 16, sc.1, ap.16, judetul Dolj, ce reprezinta masa succesorala ramasa de pe urma defunctului T. C., decedat la data de 16.05.1996.
În motivare, reclamanta a aratat ca din masa succesorala cotele legale ce le revin fiecarui mostenitor sunt: cota de 2/8 revine reclamantei în calitate de sotie supravietuitoare, cota de 3/8 îi revine pârâtei T. A. E. în calitate de fiica, iar cota de 3/8 va fi culeasa de T. L. M. si T. G. I. alaturi de mama lor T. M., mostenitori legali ai defunctului T. G. E. decedat la data de 07.11.2004, fiul autorului T. C.
Reclamanta a mai aratat ca la data de 09.10.2001 s-a dezbatut succesiunea defunctului T.C. si s-a eliberat certificatul de mostenitor nr. 65/2001 BNP Tone F. În urma acestuia au ramas ca mostenitori legali T. E. în calitate de sotie supravietuitoare si cei doi copii T. A. E. si T. G. E. care a decedat ulterior, mostenitorii legali ai acestuia din urma fiind T. L. M. si T. G. I. alaturi de mama lor T. M.
Reclamanta a mai aratat ca apartamentul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit în timpul vietii autorului, iar mostenitorii nu au ajuns la o întelegere prin care sa împarta voluntar bunurile.
În drept reclamanta si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile prevazute de art.728 C.civ.
În sedinta publica de la 05.10.2007, cauza s-a suspendat în temeiul art. 242 pct. 2 c.p.c. pentru lipsa nejustificata a partilor si a fost repusa pe rol de catre reclamanta la data de 26.10.2007. În sedinta publica din 05.12.2007, instanta a dispus introducerea în cauza a mostenitorilor defunctului T. G. E., respectiv T. L. M. si T. G. I., în calitate de pârâti.
În sedinta publica de la data de 07.03.2008, pârâtii T. L. M., T. G. I. si T.M. au depus întâmpinare si cerere reconventionala prin care au solicitat admiterea în parte a actiunii întrucât masa succesorala ramasa de pe urma defunctului T. C. nu este cea descrisa de reclamanta.
Pârâtii au aratat ca sunt mostenitorii legali ai defunctului T. G. E., venind la succesiunea autorului T.C. prin reprezentare.
Au mai aratat pârâtii ca imobilul ce face obiectul actiunii a fost dobândit de defunctul T. C. împreuna cu reclamanta, în baza unui contract pentru construirea de locuinte nr. 1461/1976 cu pretul de 99.851 lei vechi, plata acestui imobil facându-se în rate, conform contractului de împrumut încheiat cu CEC la data de 08.01.1977.
Pârâta T. M. a aratat ca din anul 1987 s-a casatorit cu T. G. E. si împreuna cu acesta a locuit în casa reclamantei si a autorului T. C., s-au gospodarit împreuna, contribuind la toate cheltuielile necesare, considerent pentru care a solicitat sa se constate cota ei de 1/4 din ratele achitate în baza contractului de împrumut precizat mai sus, în perioada anilor 1987 – 1997, precum si cota de 1/4 din aceste rate pentru defunctul ei sot T. G. E., decedat la data de 29.11.2004.
A mai aratat ca între parti, respectiv T. C. si T. E., pe de o parte si T. G. E. si T. M., pe de alta parte, a intervenit o conventie si anume ca acest apartament sa le revina celor tineri, T. C. si T. E., acestia fiind de acord sa contribuie lunar la achitarea ratelor.
A mai aratat pârâta ca din anul 1991 reclamanta si defunctul ei sot nu au mai avut loc de munca, reclamanta realizând venituri dintr-o activitate comerciala care avea ca obiect de activitate comercializare de pâine si produse de panificatie.
Pârâta a mai sustinut ca cealalta pârâta T. A. E., desi figureaza cu acelasi domiciliu cu partile, nu mai locuieste în apartamentul în litigiu din anul 1987, aceasta construindu-si o casa cu ajutorul parintilor ei, respectiv T. E. si T. C.
Pârâta T. M. a solicitat sa se constate cota ei de 1/4 din urmatoarele îmbunatatiri pe care aceasta le-a adus imobilului: montat apometre, înlocuit coloana de caldura, înlocuit instalatie sanitara, zidit balcon si închis cu geam termopan balconul si la toate camerele apartamentului, zugravit interior apartament, montat gresie în baie, bucatarie si marmura în hol, schimbat usa de la intrare, iar cealalta cota a apartinut fostului ei sot pe care-l mosteneste alaturi de fii acestuia T. L. M. si T. G. I.
În drept pârâtii au întemeiat cererea reconventionala pe dispozitiile art.115 – 119 c.p.c.
Având în vedere contractul de donatie aut. 790/29.08.2003, la data de 09.05.2008, reclamanta a depus o cerere prin care a solicitat introducerea în cauza în calitate de pârâti a numitilor P. C. si P. M. A. si a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei T. A. E.
La data de 09.05.2008 pârâta N. M. fosta T., a depus o precizare la cererea reconventionala în sensul ca a evaluat îmbunatatirile la suma de 10.000 si a depus la dosarul cauzei certificatul ei de casatorie cu N. P. J., certificatele de nastere ale celor doi fii T. L. M. si T. G. I. si chitanta cu taxa de timbru cu privire la pretentiile solicitate, certificatul de mostenitor nr. 199/2006 BNP T. M.D., de pe urma defunctului T. G. E.
În sedinta publica din data de 09.05.2008, instanta a dispus introducerea în cauza în calitate de pârâti a numitilor P. C. si P. M. A.
La data de 06.06.2008, reclamanta prin aparatorul ales a formulat cerere de disjungere a cererii reconventionale fata de cererea principala având în vedere capatul de cerere privind pretentiile, cerere care a fost respinsa de instanta.
În aceeasi sedinta reclamanta, prin aparator, a invocat exceptia tardivitatii introducerii cererii în pretentii si exceptia lipsei calitatii procesuale active pentru cota de 1/4 solicitata de pârâta – reclamanta N. M, exceptii care au fost respinse de instanta în sedinta publica din 13.06.2009.
La data de 13.06.2008, pârâtii N. M., T. L. M. si T. G. I. au depus o precizare la actiune în sensul ca evalueaza la suma de 3.000 lei. ratele achitate pentru apartamentul în litigiu în perioada anilor 1987 – 1997.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 12.12.2008 instanta a admis în parte si în principiu actiunea, a admis în parte si în principiu cererea reconventionala formulata de pârâtii N. (T.) M., T. L. M., T. G. I.
A respins în principiu actiunea formulata împotriva pârâtei T. A. E., a constatat ca partile se afla în indiviziune cu privire la apartamentul cu 3 camere, situat în Craiova, str. Nicolae Iorga, bl. A 16, sc.1, ap. 16, a constatat ca asupra imobilului în litigiu s-au facut urmatoarele îmbunatatiri: schimbat usa de la intrarea în apartament, gresie în baie, bucatarie si hol, realizate împreuna de catre defunctul Tarcea Constantin, reclamanta, defunctul T. G. E. si pârâta N. (T.) M., fiecaruia dintre acestia revenindu-i câte o cota de 1/4 din contravaloarea lor; schimbat instalatii sanitare, zugravit, montat apometre, zidit balcon si închis cu termopan, geamuri termopan la toate camerele, îmbunatatiri realizate împreuna de reclamanta, defunctul T. G. E. si pârâta N. (T.) M., fiecaruia dintre acestia revenindu-i câte o cota de 1/3 din contravaloarea acestora.
S-a dispus iesirea din indiviziune în cote de 10/16 pentru reclamanta T. E., 3/16 pentru mostenitorii defunctului T. G. E., si anume pârâtii N. (T.) M., Tarcea Laurentiu Mihai, Tarcea Gabriel Ionut, 3/16 pentru pârâtii Petrica Constantin si Petrica Maria Alexandra.
S-a respins capatul de cerere reconventionala având ca obiect constatarea unui drept de creanta al defunctului Tarcea George Emil si pârâtei Nicolae (Tarcea) Marioara, constând în cota de 1/4 si 1/4 din ratele achitate în perioada anilor 1987-1997 în baza contractului de împrumut.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea constructii civile având ca obiective: identificarea apartamentului în litigiu, evaluarea acestuia, evaluarea îmbunatatirilor efectuate la acest apartament de catre parti si autorii lor, urmând a se tine seama si de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, propuneri de lotizare, având în vedere marimea cotelor parti cuvenite, posesia exercitata asupra bunului, optiunile partilor.
În cauza, pentru întocmirea raportului de expertiza a fost desemnat expertul Ionescu Iulica, acesta efectuând raportul de expertiza l-a depus la dosar la data de 16.03.2009.
Prin sentinta civila nr.6234 din 10.04.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamanta, admisa în parte cererea reconventionala formulata de pârâtii Nicolae Marioara, Tarcea Laurentiu Mihai si Tarcea Gabriel Ionut.
A fost respinsa actiunea formulata împotriva pârâtei T. A. E.
A fost omologat raportul de expertiza tehnica întocmit de expert Ionescu Iulica în ceea ce priveste evaluarea apartamentului si îmbunatatirile acestuia.
S-a dispus iesirea din indiviziune astfel:
Atribuie reclamantei apartamentul situat în Craiova, str. N.Iorga, bl.A 16, sc.1, ap.16 în valoare de 189.206 lei; lot valoric cuvenit 115.536,83 lei, aceasta urmând a plati sulta pârâtilor suma de 73.669,17 lei, astfel: pârâtilor P.C. si P.M.A. suma de 33.888,93 lei, iar mostenitorilor lui T.G.E. suma de 39.777,33 lei.
Pârâtii P.C. si P.M.A. primesc sulta de la reclamanta, suma de 33.888,93 lei.
Pârâtii N.M., T.L.M., T.G.I. primesc sulta de la reclamanta suma de 39.777,33 lei.
S-a stabilit termen pentru plata sultelor 6 luni de la ramânerea definitiva a hotarârii.
Au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate de parti.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca prin contractul de donatie autentificat sub nr. 790/29.08.2003 de BNP Radovici, pârâta T.E.E. a transmis cu titlu gratuit catre pârâtii P.C. si P.M.A. nuda proprietate a cotei sale de 3/16 din dreptul de proprietate asupra apartamentului cu 3 camere, situat în Craiova, str. Nicolae Iorga, bl. A 16, sc.1, ap. 16, astfel ca nu mai are calitate de coproprietar al imobilului ce face obiectul cererii de iesire din indiviziune si, în consecinta, nici calitate procesuala pasiva în prezenta cauza, situatie în care instanta a respins cererea de iesire din indiviziune formulata de reclamanta împotriva pârâtei T.A.E. ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate.
Instanta a retinut ca valoarea apartamentului este de 180.000 lei, valoarea îmbunatatirilor facute de T.C., reclamanta, T.G.E. si pârâta N. (T.) M. este de 1.482 lei, iar valoarea îmbunatatirilor facute de reclamanta, defunctul T.G.E. si pârâta N. (T) M. este de 7.724 lei.
La atribuirea fizica a bunurilor si formarea loturilor, s-au avut în vedere disp. art. 6739 C.p.c., urmând ca instanta, conform marimii cotelor parti ce revin fiecaruia dintre copartajanti (reclamanta detinând cea mai mare cota parte din dreptul de proprietate), posesiei exercitate de reclamanta asupra imobilului în litigiu, optiunii partilor, sa atribuie reclamantei apartamentul cu 3 camere, situat în Craiova, str. Nicolae Iorga, bl. A 16, sc.1, ap. 16, obligând-o la plata catre pârâti a unei sulte de 73.669,17 lei, astfel: catre pârâtii P.C. si P.M.A. suma de 33888,93 lei, iar mostenitorilor lui T.G.E. suma de 39777,33 lei.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta T.E., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
În motivarea apelului, a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu, în sensul ca în cuprinsul acesteia se va mentiona faptul ca restul cotei de 1/2 din bunul ce face obiectul iesirii din indiviziune este cota sa proprie din apartamentul cu 3 camere si dependinte, situat în Craiova, str. N.Iorga, bl.16, sc.1, ap.16 si modificarea termenului de plata al sultei, urmând ca acesta sa fie mai mare decât cel stabilit de catre instanta de fond; de asemenea, a solicitat modificarea cotei de 1/4 din îmbunatatiri retinuta în favoarea pârâtei T.M. si a sotului acesteia, întrucât, în realitate contributia acestora la îmbunatatirile aduse imobilului a fost mult mai mica, iar o parte din îmbunatatiri au fost facute doar cu contributia exclusiva a apelantei-reclamante.
Cu privire la retinerea, de catre instanta de fond, a unei contributii de 1/4 din îmbunatatirile aduse la imobil de catre pârâta T.M. si T.G.E. alaturi de apelanta si sotul acesteia a aratat ca solutia este gresita, întrucât a dovedit pe deplin faptul ca în perioada în care au fost facute aceste îmbunatatiri situatia financiara a pârâtei si a sotului sau era destul de deficitara, în sensul ca T.M. realiza venituri în timp ce sotul sau nu era angajat în munca si acestia aveau de crescut doi copii minori.
S-a mai aratat ca pârâta a realizat la rândul sau venituri foarte mici în raport de veniturile apelantei, care pe lânga pensie mai desfasura si o activitate comerciala în cadrul unei asociatii familiale, de unde obtinea venituri substantiale, dupa cum rezulta din declaratiile globale de venit.
Cu privire la capatul de cerere privind stabilirea termenului de plata a sultei catre pârâti în termenul de 6 luni, a aratat ca în mod gresit instanta de fond a dispus acest termen, întrucât apelanta nu are venituri care sa-i permita plata într-un termen atât de scurt, astfel ca a solicitat ca plata sultei sa se faca în termen de un an de la ramânerea definitiva si irevocabila a hotarârii.
Intimatii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat, sustinând ca obiectul partajului îl constituie cota de 1/2 din apartament, ca au participat la efectuarea îmbunatatirilor la imobil, iar cu privire la termenul stabilit de instanta de plata a sultei, se precizeaza a fi suficient.
Prin decizia civila nr.785 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Dolj a respins apelul, retinând ca prima critica este neîntemeiata având în vedere ca prin încheierea de admitere în principiu s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor cu privire la imobilul în litigiu, cota reclamantei stabilindu-se cu includerea si a cotei sale de 1/2 ( 1/8 în calitate de mostenitor + 1/2 în calitate de coproprietar = 10/16).
În ceea ce priveste contributia intimatei T.M. si a lui T.G.E. la efectuarea îmbunatatirilor, s-a retinut ca de asemenea criticile sunt neîntemeiate, solutia primei instante având la baza întregul probatoriu administrat în cauza.
În acest sens, din coroborarea declaratiilor martorilor audiati în cauza s-a retinut ca cele doua familii, a reclamantei si a fiului acesteia, s-au gospodarit împreuna si au suportat în egala masura cheltuielile imobilului si mai mult, apelanta nu a facut dovada, prin nici una din probele administrate, a celor sustinute în fata instantei de apel, neindicând, în concret, vreo proba în dovedirea motivelor de apel.
În privinta termenului stabilit de prima instanta de achitare a sultei, s-a apreciat ca acesta este suficient de lung fata de cuantumul acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat si motivat recurs în termen reclamanta, considerând-o ca fiind nelegala, sustinând ca hotarârea instantei de apel a fost data cu gresita aplicare a legii, în sensul ca s-a retinut în favoarea pârâtei T.M. o contributie de 1/4 din contravaloarea îmbunatatirilor facute la imobil în conditiile în care nu exista la dosarul cauzei dovezi în acest sens.
Sustine recurenta ca dimpotriva, din probe rezulta ca pârâta si sotul sau au avut o contributie foarte mica, întrucât intimatul pârât în acea perioada nu realiza venituri, iar salariul intimatei pârâte era practic insuficient pentru sustinerea propriei familii care era compusa din 4 persoane si deci pârâtii nu aveau posibilitati financiare pentru a contribui în raport cu cota retinuta de instanta la realizarea îmbunatatirilor, aratând ca actele depuse la dosar si martorii audiati confirma faptul ca recurenta reclamanta si autorul T.C. au fost cei care au sprijinit financiar si material familia intimatilor pârâti, asa încât cota de contributie a acestora la îmbunatatirile aduse imobilului trebuie sa fie mai mica de 1/4.
O alta critica invocata de recurenta reclamanta, încadrata în drept de aceasta în dispozitiile art.304 pct.7 c.pr.civ., vizeaza faptul ca decizia instantei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijina, aratând ca respingând motivul invocat de apelanta reclamanta prin care a criticat termenul de plata a sultei ca fiind prea mic în raport cu veniturile realizate de aceasta, Tribunalul s-a rezumat doar a arata în considerente ca este suficient în raport de cuantum, dar nu a facut nicio analiza cu privire la veniturile reclamantei si nu a precizat criteriul potrivit caruia se stabileste când un cuantum este mai mare sau mai mic.
Recursul este nefondat.
Se constata astfel ca referitor la motivele formulate de recurenta reclamanta privitoare la retinerea starii de fapt, acestea nu se circumscriu ipotezelor din motivele de casare si modificare prevazute de art.304 Cod procedura civila, în forma actuala, pentru exercitarea recursului, situatie în care nu mai pot fi examinate în aceasta cale extraordinara de atac.
Or, aprecierea cotei contributive a intimatilor T. M. si T. C. la îmbunatatirile aduse imobilui supus împartelii s-a facut tinându-se seama de ansamblul materialului probator administrat în cauza si ca atare temeinicia aprecierilor ce au determinat adoptarea acestei solutii de catre instanta, nu mai poate fi cenzurata în calea de atac a recursului.
Se constata astfel ca motivându-si recursul, recurenta reclamanta face trimitere la probele administrate, la faptul ca, potrivit starii de fapt relevate din acestea, nu s-a dovedit contributia intimatilor în cota stabilita de instanta, care a retinut ca actele depuse la dosar coroborate cu proba testimoniala denota faptul ca familia reclamantei si a fiului acesteia s-au gospodarit împreuna si au suportat în egala masura cheltuielile imobilului, considerent pentru care se constata ca motivul de recurs vizând acest aspect este lipsit de temei legal.
Cât priveste cealalta critica invocata de recurenta reclamanta, se constata ca de asemenea este nefondata, Tribunalul raspunzând în considerentele hotarârii motivului de apel privind termenul de achitare a sultei, apreciind ca în raport de cuantumul acesteia, termenul de 6 luni stabilit de Judecatorie este suficient de lung.
Or, unul din principalele atribute ale dreptului de proprietate îl constituie dreptul de dispozitie în virtutea caruia fiecare coproprietar poate hotarî în mod liber daca doreste sau nu sa ramâna în indiviziune, ceilalti coproprietari neputându-se opune hotarârii celui care solicita încetarea starii de indiviziune, sens în care sunt dispozitiile art.728 c.civ., potrivit carora “nimeni nu poate sa fie obligat sa ramâna în indiviziune”.
Încetarea acestei stari se poate realiza prin mai multe modalitati, respectiv în conformitate cu acordul de vointa al coindivizarilor sau în baza unei hotarâri judecatoresti prin împartirea în natura a bunului când se permite divizarea, prin atribuirea bunului în natura unuia sau unora dintre coproprietari, prin vânzarea bunului si împartirea pretului obtinut.
Daca bunul este atribuit în natura unuia dintre coproprietari, asa cum este cazul în speta, este necesar a se prevede obligatia acestuia de a achita celorlalti coproprietari valoarea cotei ce le revine, caci în caz contrar ar fi lezat în mod evident si direct, dreptul lor de proprietate.
În acest sens, prin dispozitiile art.67311 alin.2 c.pr.civ., legiuitorul a stabilit ca în situatia în care s-a dispus ca vânzarea bunului sa se faca de parti prin buna învoiala, termenul nu poate fi mai mare de 6 luni.
Acest termen este un termen rezonabil, aplicabil si în speta, constatându-se ca, de fapt, intentia recurentei reclamante este aceea de a prelungi cât mai mult termenul în care poate achita sulta datorata celorlalti coproprietari, fiind evident ca daca îndeplinirea acestei obligatii ar urma sa se faca de recurenta numai din veniturile obtinute din pensie, realizarea ei nu ar fi posibila nici dupa expirarea termenului solicitat, de un an.
Asa fiind, constatându-se ca hotarârea supusa recursului nu este afectata de motivele de casare sau modificare prevazute de art.304 pct.1-9 c.pr.civ., urmeaza ca potrivit art.312 alin.1 c.pr.civ., recursul declarat de pârât sa fie respins ca nefondat.
1
