Prin sentinta civila nr. 337 din 06.11.2007 a Judecatoriei Somcuta Mare s-a admis actiunea civila formulata de reclamantii D.I. si D.A. în contradictoriu cu pârâtii P.D.V., T.A., M.C. si în consecinta s-a constatat ca reclamantii au do¬bân¬dit dreptul de pro¬¬prietate asupra suprafetei de 5.974 mp, teren înscris în CF 101 Hideaga nr. top. 28, astfel cum acesta a fost identificat în expertiza ing. Man Ve¬ronica.
S-a mai constatat ca pe acest teren se afla edificata casa si anexe gos¬po¬da¬resti proprietatea reclamantilor si s-a dispus întabularea drepturilor consta¬ta¬te în cartea funciara potrivit anexei 2 plan de amplasament si delimitare si schi¬ta de dez¬membrare din expertiza ing. Man Veronica, care face parte inte¬gra¬n¬¬ta din sen¬tinta.
A obligat pe pârâti în solidar la 1.432,9 lei cheltuieli de judecata în fa¬vo¬¬a¬rea reclamantilor.
Pentru a ajunge la aceasta solutie instanta de fond a retinut urma¬toa¬re¬le:
Imobilul teren înscris în CF 101 Hideaga, nr. top. 28, teren în suprafata de 5974 mp a avut, ca proprietari tabulari, pe numitii P.I. si sotia R.L., de pe ur¬ma carora au ramas, ca mostenitori, pârâtii.
Prin actul sub semnatura privata intitulat „contract de vânzare-cum¬pa¬ra¬re”, numitul P.I., antecesorul pârâtului P.D.V., pârâta T.A. si pârâta M.C. au vân¬dut reclamantilor D.I. si D.A., imobilul situat în comuna Satulung, sat Hideaga nr. 48, com¬pus din casa si anexe, fara a se face nici o mentiune cu privire la tere¬nul afe¬re¬n¬t.
În cauza s-a efectuat o expertiza tehnica topografica (f. 142-146) care a i¬dentificat terenul pretins uzucapat cu imobilul teren înscris în CF 101 Hideaga, nr. top 28, în suprafata de 5.974 mp.
Proba testimoniala a evidentiat ca reclamantii au exercitat asupra imo¬bi¬lului teren astfel cum a fost identificat în raportul de expertiza, timp de 30 de ani, o posesie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de pro¬pri¬etar.
Astfel, martorii S.L. (f. 113), P.I. (f. 112) si S.S. (f. 111) au aratat ca te¬re¬nul pretins uzucapat nu a fost cooperativizat, si din anul 1962 de când recla¬man¬tii au cumparat constructiile, terenul aferent acestora a fost folosit de acestia din urma, care au darâmat vechea casa si anexele aferente si au construit altele noi care, dupa cum rezulta din adeverinta nr. 770 din 28. 02.2006 emisa de Pri¬ma¬ria comunei Satulung (f. 8), au fost date în folosinta în a¬nul 1970. Aceeasi mar¬tori au aratat ca reclamantii sunt cunoscuti în sat ca pro¬prietari atât ai con¬s¬tru¬ctiilor, cât si ai terenului aferent.
Depozitiile acestor martori se coroboreaza cu adeverinta nr. 5542 din 23. 10.2007 emisa de Primaria comunei Satulung, conform careia terenul afe¬rent con¬¬structiilor din localitatea Hideaga nr. 47 (numar vechi 48) nu a fost co¬o¬pe¬ra¬ti¬vizat, precum si cu raspunsul la interogatoriu al pârâtelor M.C. (f. 107-108) si T.A. (f. 109-110).
Din aceasta perspectiva, declaratia martorei B.V. (f. 119) în sensul ca toa¬te terenurile din localitatea Hideaga, inclusiv cel în litigiu, au fost coope¬ra¬ti¬vi¬zate nu va fi luata în considerare de instanta, dat fiind faptul ca nu se coro¬bo¬rea¬za cu nici o alta proba administrata în cauza.
Desi aceeasi martora a afirmat ca a aflat de la o vecina ca una dintre pâ¬râte „a mers dupa 1989 sa semene ceapa pe terenul în litigiu, însa a fost a¬lun¬gata de Daraban cu o furca”, aceasta împrejurare nu este de natura sa afec¬te¬ze ca¬li¬ta¬tea posesiei reclamantilor, reprezentând doar un incident izolat si ca¬re, mai mult, nu poate fi precis determinat în timp, pentru a se putea verifica da¬ca a avut loc înainte sau dupa împlinirea termenului de 30 de ani.
De altfel, reclamantii s-au comportat ca adevarati proprietari ai imo¬bi¬lu¬lui teren în litigiu, asa cum rezulta din certificatul fiscal nr. 6739 din 23.11. 2006 emis de Primaria comunei Satulung (f. 120), acestia platind impozitul pe con¬structiile casa si anexa si terenul aferent în suprafata de 0,60 ha.
În ceea ce priveste sustinerile pârâtilor în sensul ca reclamantii nu pot u¬zucapa terenul în litigiu pe considerentul ca acesta nu a facut obiect al con¬ven¬ti¬ei sub semnatura privata si ca reclamantii nu au achitat vreo suma de bani pen¬tru acesta, aceste sustineri urmeaza a fi apreciate ca nefondate. Este real ca imo¬bilul teren înscris în CF 101 Hideaga, nr. top 28 nu a facut obiect al con¬tra¬c¬tului sub sem¬natura privata, dar potrivit art. 1890 Cod civil, pentru ca dreptul de pro¬pri¬e¬ta¬te sa poata fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesara în¬depl¬i¬ni¬rea cumulativa a doua conditii: 1. sa existe o posesie utila si 2. posesia sa fi fost e¬xercitata timp de 30 de ani, fiind irelevant daca uzucapantul a fost de bu¬na sau rea-credinta. Aceasta critica a pârâtilor nu prezinta relevanta în ca¬u¬za, întrucât pre¬zenta actiune este întemeiata pe dispozitiile art. 1890 Cod civil, res¬pectiv u¬zu¬capiunea de 30 de ani si nu pe dispozitiile art. 1895-1897 Cod ci¬vil, respectiv u¬zucapiunea de la 10 la 20 de ani, doar în aceasta ultima situatie pu¬nându-se pro¬blema daca înscrisul sub semnatura privata ar putea sa con¬s¬ti¬tu¬ie just titlu pen¬tru a putea uzucapa.
Desi pârâtii au formulat la data de 10.07.1991, la Legea nr. 18/1991, ce¬rere de reconstituire cu privire la terenurile ce au apartinut antecesorilor lor, prin sen¬tinta civila nr. 2 din 03.01.1992 pronuntata în dosar nr. 5366/1991 al Ju¬de¬ca¬toriei Baia Mare (f. 25-26) având ca obiect plângere la legea fondului fun¬ciar, s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtilor cu privire la tere¬nu¬ri¬le ce au apar¬ti¬nut antecesorilor acestora, fara însa ca imobilul teren înscris în CF 101 Hideaga, nr. top. 28 sa faca obiect al reconstituirii.
Raportat însa la dispozitiile art. 1865 Cod civil, instanta a apreciat ca, în ca¬¬uza, cursul prescriptiei achizitive nu a fost întrerupt, articolul mentionat an¬te¬rior stabilind trei situatii în care poate avea loc întreruperea civila a pres¬crip¬tiei a¬chizitive, respectiv: 1) prin sesizarea instantei de judecata cu o cerere de che¬ma¬re în judecata ori arbitrala; 2) printr-un act începator de executare; 3) re¬cu¬noa¬sterea de catre posesor a dreptului celui împotriva caruia curge acest ter¬men.
Primul caz de întrerupere nu este aplicabil, întrucât sentinta civila nr. 2 din 03.01.1992 pronuntata în dosar nr. 5366/1991 al Judecatoriei Baia Mare, nu este opozabila reclamantilor care nu au fost chemati în judecata si dupa cum am a¬ratat nu vizeaza terenul în litigiu. În ceea ce priveste cel de-al doilea caz de în¬trer¬upere, art. 1865 pct. 2 Cod civil prevede ca întreruperea civila opereaza printr-un act începator de executare, precum sechestrul sau cererea executiei u¬nui titlu caruia legea îi recunoaste puterea executorie, ceea ce nu este cazul în spe¬ta. Nici cel de-al treilea caz de întrerupere, prevazut de art. 1865 pct. 3 Cod civil nu este incident în cauza.
Ca mod de dobândire a proprietatii, uzucapiunea se întemeiaza pe faptul po¬¬sesiei imobilului pe perioada de timp ceruta de lege.
Când posesiunea unui imobil se prelungeste o anumita durata de timp, în a¬numite conditii impuse de lege, acest fapt nu ramâne fara consecinte juri¬di¬ce, cea mai importanta fiind aceea ca la epuizarea termenului, aceasta stare de fapt duce la nasterea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul per¬soanei care a avut posesia utila a acestuia.
Fata de aceste considerente instanta o admis actiunea reclamantilor si pe cale de conse¬cinta:
În temeiul art. 111 Cod procedura civila, art. 1846 si art. 1847 Codul ci¬vil, a constatat ca reclamantii au dobândit dreptul de proprietate asupra su¬pra¬fetei de teren de 5.974 mp, teren înscris în CF 101 Hideaga, nr. top. 28, ast¬fel cum a fost aceasta identificata în expertiza tehnica judiciara efectuata de ing. Man Veronica, prin uzucapiune.
În temeiul art. 111 Cod procedura civila, a constatat ca pe acest teren se afla edificate casa si anexe gospodaresti, proprietatea reclamantilor.
În temeiul art. 22 din Legea nr. 7/1996, a dispus Biroului de Carte Fun¬ci¬ara de pe lânga OCPI Maramures, notarea constructiilor în cartea funciara si în¬tabularea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra terenului si cons¬tru¬c¬tiilor conform planului de amplasament si delimitare si schitei de dezmem¬bra¬re e¬videntiate în anexa 2 a raportului de expertiza tehnica judiciara efec¬tu¬a¬ta de ing. Man Veronica.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila, a obligat pârâtii sa le pla¬tea¬s¬ca re¬clamantilor suma de 1432,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte au promovat recurs pârâtii, în termen legal so¬¬li¬citând modificarea ei în sensul respingerii actiunii ca fiind inadmisibila.
În motivarea recursului se arata ca sentinta atacata este nelegala si ne¬te¬meinica.
Este adevarat ca la data de 09.09.1962 reclamantii au cumparat de la P.I. (antecesorul lui P.D.V.), T.A. si M.C. constructiile situate în Hideaga, nr. 47 (fost 48), dar nu si terenul aferent, asa cum rezulta explicit din cuprinsul îns¬cri¬su¬lui semnat de parti si depus la do¬s¬ar. Deci, terenul aferent nu a facut obiectul a¬celei conventii, iar reclamantii nu au achitat vreo suma de bani pentru acesta.
De altfel, imobilul în speta, la data încheierii acestei conventii, era scos din circuitul civil si nu putea face obiectul vreunui contract de vânzare cum¬pa¬ra¬re. Ca este asa rezulta explicit si din adresa Primariei Satulung nr. 300/26.06. 2007 în care se mentioneaza în mod expres ca terenul în speta a fost coope¬ra¬ti¬vi¬zat.
Mai mult din adresa Primariei Satulung cu nr. 3328/27.08.2006 rezulta faptul ca Comisia Locala a propus spre validare, în favoarea pârâtului P.D.V., o su¬prafata de 5.974 mp, adica exact imobilul ce face obiectul pre¬zentului dosar.
Ca urmare, nu se poate sustine de reclamanti ca au posedat acest teren sub nume de proprietar. Mai mult, nici posesia terenului nu a fost pasnica, în¬tru¬cât între parti au avut loc mai multe diferende.
Martora B.V. declara ca sotul acesteia a fost de fata la în¬che¬ierea con¬trac¬tului de vânzare cumparare si de la el stie ca obiect al con¬tra¬c¬tu¬lui l-au for¬mat doar casa si sura nu si terenul. Martora mai declara ca în vre¬mea încheierii a¬cestei tranzactii toate terenurile, inclusiv gradinile, erau coo¬pe¬ra¬tivizate. Ea mai men¬tioneaza si faptul ca, dupa revolutie, una din fiicele lui P. a mers sa semene cea¬pa pe terenul în speta, însa nu a fost lasata de re¬cla¬man¬tul D.I., aceasta fiind a¬lungata cu o furca.
Dupa aparitia Legii fondului funciar nr. 18/1991 pârâtii au depus la Pri¬ma¬ria Satulung o cerere prin care au solicitat reconstituirea dreptului lor de pro¬¬prietate asupra mai multor imobile, inclusiv asupra terenului în litigiu, cere¬re în¬re¬gistrata sub nr. 4569 din 10.07.1991.
Prin hotarârea Comisiei Judetene nr. 1000 din 21.01.1994 s-a stabilit drep¬¬tul de proprietate al pârâtilor asupra mai multor imobile, inclusiv asupra ce¬lui care face obiectul prezentului dosar, asa cum rezulta din adeverinta emisa la data de 10.02.1994 de Comisia Locala Satulung. Anterior emiterii acestei ho¬ta¬râri, pârâtii au formulat si o plângere la Le¬gea nr. 18/1991 prin care au so¬li¬ci¬tat a¬nularea Hotarârii nr. 1041/1991 a Co¬mi¬siei Judetene de aplicare a Legii nr. 18/ 1991, întrucât nu li s-a reconstituit a¬ces¬tora dreptul de proprietate asu¬pra tuturor te¬renurilor care li se cuveneau.
Prin sentinta civila nr. 2/03.01.1992, plângerea acestora a fost admisa în parte, si printre altele s-a reconstituit si dreptul de proprietate asupra tere¬nu¬lui în na¬tura gradina în intravilan în suprafata de 335 stânjeni, înscris în CF 101 Hideaga nr. top. 29.
Întrucât din eroare instanta de judecata nu a dispus si reconstituirea a¬su¬pra terenului ce face obiectul prezentului dosar, înscris în CF 101 Hideaga nr. top. 28, pârâtii au formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale din mi¬nu¬¬ta si dis¬pozitivul sentintei civile nr. 2/03.01.1992.
Deoarece nu este vorba despre o eroare materiala, în sensul dis¬po¬zi¬ti¬i¬lor din Codul de procedura civila, cererea acestora a fost respinsa, întrucât ca¬lea pe ca¬re acestia trebuiau sa o urmeze era formularea unui recurs împotriva ho¬¬tarârii ju¬decatoresti în speta.
Pârâtii au formulat si o cerere de punere în posesie de catre Comisia Lo¬cala Satulung, înregistrata sub nr. 902/11.06.1993, inclusiv pentru terenul în li¬¬tigiu, dar din câte cunosteam nu s-a reusit acest lucru, reclamantii opunându-se si u¬zitând de violente.
Reclamantii s-au opus admiterii recursului, apreciind prin întâmpinarea de¬pusa ca sentinta atacata este legala si temeinica, deoarece începând din 1962 si pâna în prezent reclamantii au exercitat o posesie continua, neîntrerupta, publica si sub nume de proprietar timp de 30 de ani.
Terenul nu a fost cooperativizat, iar cererea de reconstituire a pârâtilor a fost respinsa întrucât li s-a validat doar suprafata care a rezultat din registrul a¬gri¬col din perioada 1959-1963 si care se afla în patrimoniu CAP. Nu a fost o e¬roa¬re aceea ca li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pe parcele 29 nu si pe parcela cu nr. top. 28.
Dar cererea lor la Legea nr. 247/2005 a fost propusa spre validare, în mod abuziv deoarece reclamantii figureaza în Registrul agricol cu acest teren din anul 1964. Reclamantii la rândul lor au formulat cerere la Legea nr. 247/ 2005 dar aceasta a fost respinsa, singura lor cale de a reglementa situatia juridica a terenului a fost actiunea în uzucapiune.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs tribunalul constata ca ea este nelegala si netemeinica.
Reclamantii au solicitat instantei sa constate ca au dobândit dreptul de pr¬o¬¬¬pri¬etate asupra terenului înscris în CF 101 Hideaga nr. top. 28 prin uzu¬ca¬pi¬u¬ne.
În drept si-au întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 1847 si 1890 Cod ci¬v¬il.
Instanta de fond în mod gresit admite actiunea pe acest temei de drept, în¬¬trucât actiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzu¬ca¬pi¬une în regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile Decretului Lege nr. 115/1938. În speta, reclamantii au aratat si au dovedit posesia terenului în¬ce¬pând cu data cumpararii casei si anexei gospodaresti care potrivit con¬trac¬tu¬lui de vânzare cumparare este 09.09.1962, deci legea sub care a început uzu¬ca¬pi¬unea si care le guverneaza este Decretul Lege nr. 115/1938.
Întrucât în localitate a existat mai întâi întovarasire si apoi GAC, si¬tu¬a¬tia terenului din litigiu a ramas incerta, Primaria neputând afirma cu cer¬ti¬tu¬di¬ne daca a fost sau nu cooperativizat, fiind situat în intravilan.
În atare situatie posesia reclamantilor nu a fost utila în sensul art. 1847 Cod civil.
Mai mult, pârâtii în anul 1991 în baza Legii nr. 18/1991 au formulat o ce¬¬rere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere care includea toate te¬re¬nu¬rile cuprinse în CF 101 (inclusiv nr. top. 28), iar în anul 1993 au solicitat si pu¬¬nerea în posesie.
Chiar si reclamantii au formulat cerere pentru terenul din litigiu în baza Le¬gii nr. 247/2005, cerere care le-a fost respinsa. Pârâtii la rândul lor au for¬mu¬lat cerere si în baza Legii nr. 247/2005, iar Comisia Locala a propus spre va¬li¬da¬re terenul din litigiu.
Fata de considerentele de mai sus tribunalul, în temeiul art. 304 pct. 9 si 312 Cod procedura civila urmeaza a admite recursul pârâtilor, a modifica sen¬tin¬ta atacata în sensul respingerii actiunii ca neîntemeiata.
Cheltuieli de judecata nu s-au solicitat.
