Asociere în participaţiune. Suspendarea unilaterală a drepturilor financiare corespunzătoare cotei de participare la asociere printr-un proces-verbal ce constată finalizarea negocierilor. Despăgubiri ca urmare a neexecutării contractului.
Prin acţiunea adresată Tribunalului M. reclamanta SC XX SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC TTE SRL, Primăria şi Consiliul Local pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 1.430.000.000 lei ROL, reprezentând prejudiciul rezultat din neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract de colaborare, precum şi la plata sumei de 295.000.000 lei ROL, reprezentând dobândă legală.
În motivarea acţiunii se arată că în anul 2000 părţile au hotărât să implementeze şi să administreze începând cu 01.08.2000 sistemul Telpark de reglementare şi taxare a staţionării de autoturisme în zona centrală a municipiului, în baza contractului încheiat fiind desemnat administrator al asocierii pârâta SC TTE SRL. Ca urmare a procesului verbal nr.284/27.12.2001, prin care Primăria municipiului dispune reducerea cotei de participare la beneficii şi suspendarea oricăror plăţi către reclamantă, pârâta SC TTE SRL a suspendat orice fel de plată înregistrându-se restanţe semnificative, inclusiv pentru perioada iulie-decembrie 2001. Se arată că după lungi negocieri s-au recunoscut şi plătit în decembrie 2002 sumele aferente deconturilor din perioada iulie-decembrie 2001, în prezent restanţele ridicându-se la valoarea de 1.430.000.000 lei ROL.
Prin încheierea din 13.10.2003 a Tribunalului s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a primarului municipiului , ca urmare a unei precizări de acţiune formulată de reclamantă.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către primarul municipiului şi de Consiliul Local, prin care se invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, conform art.7201 şi urm. Cod de procedură civilă.
Se arată că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile a concilierii directe, sancţiunea în acest caz fiind neprimirea cererii. Se susţine prin întâmpinare că reclamanta se află în culpă pentru neexecutarea contractului, deoarece nu a aportat brevetul de invenţie având ca obiect tichetul denumit Telpark privind taxarea staţionării autovehiculelor, tichet care prezintă deficienţe de concepţie şi numeroase vicii ascunse care nu au permis exploatarea sistemului la parametrii estimaţi. Datorită acestor neajunsuri tichetul pus la dispoziţia asocierii de către reclamantă a fost înlocuit cu altul, echipamentul de calcul şi software-ul fiind aportate de pârâte. Se mai arată că au fost respinse de Consiliul Local două variante de retragere din asociere propuse de reclamantă, motivat de neexecutarea obligaţiilor contractuale, prin hotărârea nr.187/2000 a Consiliului Local fiind aprobată excluderea din asociere a reclamantei şi obligarea acesteia la restituirea sumei achitate cu titlu de contravaloare pentru exploatarea sistemului.
Pârâta SC TTE SRL prin întâmpinare solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile, simpla notificare nefiind echivalentă cu procedura concilierii. Se solicită respingerea acţiunii pe fond, deoarece reclamanta nu şi-a respectat obligaţia asumată prin contractul de colaborare de a pune la dispoziţia asocierii licenţa de funcţionare.
Prin încheierea din 05.01.2004 a Tribunalului cauza a fost scoasă de pe rol şi trimisă Tribunalului XX ca urmare a admiterii cererii de strămutare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului XX, prilej cu care reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinări prin care solicită respingerea excepţiei privind lipsa concilierii directe între părţi, arătând că între părţi au avut loc numeroase convocări şi întâlniri în perioada 2001-2003, poziţia pârâtelor fiind foarte tranşantă, prin procesul verbal nr.284/27.12.2001 aducându-se la cunoştinţă încetarea procedurii concilierii. Se arată că reclamanta a respectat obligaţiile contractuale aşa cum rezultă şi din informarea din 23.08.2000 întocmită împreună cu pârâta SC TTE SRL, iar pe de altă parte din conţinutul contractului nu rezultă obligaţia de a porta brevet de invenţie. Se apreciază că sistemul Telpark îndeplineşte caracteristicile unui know-how.
În completarea întâmpinării formulată de pârâta Consiliul Local se invocă excepţia de neexecutare a obligaţiilor asumate de reclamantă, plăţile încetând la 01.01.2003, încă din data de 21.12.2000 Consiliul Local hotărând excluderea din asociere în situaţia în care reclamanta nu înţelege să aporteze licenţa de funcţionare, obligaţie ce nu a fost îndeplinită nici până în momentul de faţă.
Pârâta SC TTE SRL prin întâmpinarea depusă la termenul din 24.01.2004 invocă excepţia neexecutării de către reclamantă a propriei obligaţii contractuale, arătând că deşi prin hotărârea nr.187 a Consiliului Local s-a hotărât excluderea reclamantei din asocierea în situaţia în care nu aportează licenţa de funcţionare a Telpark, s-a continuat virarea în contul acesteia a contravalorii participării la beneficiile asocierii până în data de 31.12.2002. Se arată că softul pus la dispoziţia asocierii nu răspunde cerinţelor activităţii prestate, fapt ce a determinat achiziţionarea unui alt program. În ceea ce priveşte tichetul de parcare, se arată că datorită viciilor ascunse a fost creată posibilitatea utilizării lui în mod repetat, cu toate că reclamanta a garantat că acest tichet este de unică folosinţă.
Prin încheierea din 24.02.2004, cauza a fost suspendată în baza art.244 alin.1 pct.a Cod de procedură civilă, întrucât există o acţiune în constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de colaborare dintre părţi.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 15.01.2008 când s-a pus în discuţia părţilor clarificarea cadrului procesual al prezentei cauze şi ca urmare a precizării de acţiune formulată de reclamantă, prin încheierea din 26.02.2008 s-a dispus conceptarea şi citarea în cauză, în calitate de pârâtă a unităţii administrativ-teritoriale, respectiv municipiul -prin primar.
Prin întâmpinare, pârâta municipiul a solicitat trimiterea dosarului la un complet specializat de contencios administrativ şi a ridicat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a Consiliului Local M, solicitând totodată şi respingerea acţiunii introductive ca inadmisibilă pe de o parte, iar pe de altă parte ca prematur introdusă.
Se arată cu privire la natura litigiului dedus judecăţii că actul juridic dedus judecăţii este un act juridic administrativ, iar soluţionarea litigiilor care au ca obiect un contract administrativ este supusă procedurii contencioase administrative, competenţa fiind a unui complet specializat în contencios administrativ. Se mai arată că reclamanta era obligată în temeiul art.5 din Legea 29/1990 să depună o plângerea prealabilă la Primăria prin care să solicite desfiinţarea dispoziţiei unilaterale a primarului municipiului .
Prin încheierea din data de 26.02.2008 instanţa a respins excepţia greşitei constituiri a completului de judecată, reţinând că acel contract pe baza căruia sunt întemeiate pretenţiile vizează bunuri din domeniul public, iar potrivit art.2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004, respectivul contract este asimilat actelor administrative, însă la data introducerii acţiunii nu intrase în vigoare Legea 554/2004. S-a reţinut că potrivit art. II din legea 262/2007, cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii 554/2004 vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei, iar dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevăzute de Legea 554/2004 se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării in vigoare a acestei legi. De asemenea potrivit art.27 din Legea 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acestei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile la momentul sesizării instanţei, şi mai mult, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului încheiat de părţi a fost judecată de secţia comercială.
Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea procedurii concilierii prealabile, instanţa luând act că prin procesul verbal nr.284/27.12.2001 s-a terminat procedura concilierii prealabile, prin acest proces verbal menţionându-se că acesta constituie procedura de conciliere prevăzută de art.7201 Cod de procedură civilă.
Totodată, prin aceeaşi încheiere în baza art.137 Cod de procedură civilă instanţa a dispus unirea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC TTE SRL cu fondul, apreciind că pentru soluţionarea acesteia sunt necesare administrarea de dovezi.
La data de 08.04.2008 instanţa a suspendat judecarea cauzei şi a sesizat Curtea Constituţională în baza art.29 alin.1 din Legea 47/1992 republicată şi art.146 lit.d teza I din Constituţie, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.27 din Legea 554/2004 şi art.II din Legea 262/2007, excepţie invocată de pârâtul municipiul M.
Prin decizia nr.888 din 10.07.2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Municipiul prin Primar, cauza fiind repusă pe rol, iar în baza art. 137 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Consiliul Local cu fondul, fiind necesară administrarea de probe.
Părţile au solicitat în dovedirea celor susţinute, proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză contabilă.
Instanţa a admis şi a administrat probele solicitate.
Urmare a întocmirii raportului de expertiză contabilă reclamanta şi-a precizat cuantumul pretenţiilor, în sensul obligării pârâtelor, la plata în solidar a sumelor de 1.428.244 lei, reprezentând sume restante şi dobânzi.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâta Municipiul, prin primar conform căreia reclamantul trebuia să formuleze o plângere prealabilă prin care să solicite desfiinţarea dispoziţiei unilaterale a primarului, dispoziţie unilaterală cuprinsă în procesul verbal nr.284/27.12.2001, instanţa urmează a o respingă ca neîntemeiată.
Se reţine astfel că actul sus menţionat reprezintă înscrisul ce se încheie în baza art.7201 alin 4 Cod de procedură civilă cu ocazia constatării rezultatului concilierii, înscris în care se menţionează pretenţiile reciproce şi punctul de vedere al fiecărei părţi, neavând astfel natura unui act administrativ în sensul legii.
Pe de altă parte, nu s-a solicitat anularea respectivului proces verbal, reclamantul înţelegând, potrivit susţinerilor acestuia formulate prin precizarea de acţiune din data de 23.01.2008, că prin acesta doar înţelege să dovedească nerespectarea contractului încheiat între părţi.
Pentru soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Consiliul Local , trebuie distins între capacitatea juridică şi calitatea procesuală.
Unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice care au capacitate juridică, iar consiliul local funcţionează ca autoritate publică locală ce rezolvă treburile publice din comune şi oraşe potrivit art.21 alin 2 şi art.23 alin.2 din Legea nr.215/2001. Autorităţile administraţiei publice locale administrează şi dispun de resursele financiare, bugetul local fiind aprobat de consiliul local potrivit art.36 alin 4 lit.a din Legea nr.215/2001.
Prin lege s-a stabilit şi modalitatea de reprezentare în justiţie a unităţii administrativ teritoriale. Astfel, conform art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, reprezentarea în justiţie este realizată de primar, care este şi cel ce asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local.
Din expunerea de mai sus rezultă că asigurarea resurselor financiare şi efectuarea plăţilor aparţine autorităţii administrative, competenţe ce sunt stabilite prin lege.
De altfel, şi din expunerea prevederilor art.35 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoane fizice şi juridice, se evidenţiază aceeaşi modalitate de îndeplinire a capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice. „Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale”, dispune textul amintit.
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturile, de a-şi asuma şi îndeplini obligaţiile.
În cazul autorităţilor publice locale, capacitatea de exerciţiu este stabilită prin lege.
Din capacitatea de exerciţiu decurge şi capacitatea procesuală, atât de folosinţă, cât şi de exerciţiu.
Capacitatea procesuală şi calitatea procesuală sunt intrinsec legate, în sensul că, în cazul calităţii procesuale pasive, trebuie să existe identitate între persoana care este titularul obligaţiei ce trebuie îndeplinite şi persoana care va fi obligată la executarea obligaţiei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, se constată că în cauză are calitate procesuală pasivă consiliul local, întrucât unitatea administrativ teritorială ca persoană juridică şi deci subiect colectiv de drept, îşi asumă şi îndeplineşte obligaţiile prin autorităţile locale pe care legiuitorul le-a investit cu astfel de competenţe, situaţie în care instanţa urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliul Local.
Referitor la excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei SC TTE SRL se reţine că pentru existenţa calităţii procesuale pasive trebuie să se regăsească identitatea între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Cum raportul juridic dedus judecăţii vizează un drept de creanţă ce rezultă dintr-un contract în care parte este pârâta SC TTE SRL, contract în cadrul căruia aceasta se ocupă potrivit art.6 de conducerea directă şi efectivă a activităţilor ce fac obiectul colaborării, având obligaţia de a vira părţilor toate sumele ce le revin, conform decontului întocmit , pentru luna expirată şi, cum reclamanta invocă nerespectarea clauzelor contractuale şi de către pârâta SC TTE SRL, instanţa urmează a reţine că aceasta are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care va fi respinsă excepţia invocată.
Totodată motivele invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, vizează o eventuală lipsă de vinovăţie a acesteia în derularea contractului, aspecte ce ţin de temeinicia cererii de chemare în judecată, şi nicidecum de existenţa calităţii procesuale pasive, calitate ce există în cauză aşa cum am arătat mai sus.
Referitor la excepţia prescrierii dreptului la acţiune, instanţa urmează a o respinge, întrucât introducerea în cauză a unităţii administrativ teritoriale Municipiul prin primar este rezultatul clarificării precizării de acţiune formulată de reclamantă pentru termenul din 13.10.2003, clarificare de acţiune ce a fost necesară ca urmare a ambiguităţii în formularea cererii de introducere în cauză a unui nou pârât.
Faptul că prin încheierea de şedinţă din 26.02.2008 a fost clarificat cadrul procesual pe baza unei cereri formulate încă de la termenul din 13.10.2003, nu înseamnă că termenul de prescripţie a dreptului la acţiune curge de la data clarificării cadrului procesual, ci de la data formulării cererii de chemare în judecată a unităţii administrativ teritoriale care este 13 octombrie 2003.
De asemenea, se observă că obiectul cererii de chemare în judecată era plata contravalorii prejudiciului rezultat din neexercitarea obligaţiilor rezultate din contract începând cu data încetării plăţilor, prin precizarea de acţiune din data de 15 ianuarie 2008 arătându-se că prejudiciul s-a mărit datorită timpului scurs de la data introducerii acţiunii, valoarea exactă a acestuia neputând fi cunoscută potrivit susţinerilor reclamantei, decât pe baza unei expertize financiar – contabile .
În atare situaţie nu se poate reţine existenţa vreunei prescripţii cu privire la sumele de bani solicitate ca urmare a măririi prejudiciului, datorită timpului scurs de la data introducerii acţiunii până la data soluţionării cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului se reţine că între părţi s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune intitulat contract de colaborare, contract ce avea ca obiect colaborarea în participaţie în scopul implementării, introducerii şi exploatării sistemului Telpark de taxare a staţionării de autovehicule în municipiul. În cadrul asocierii, calitatea de asociat-administrator o are pârâta SC TTE SRL, aceasta potrivit art.6 din contract ocupându-se de conducerea efectivă şi directă a activităţilor ce fac obiectul colaborării şi virează părţilor toate sumele ce le revin conform decontului întocmit pentru luna expirată.
Ulterior semnării contractului de colaborare, Primăria municipiului prin expunerea de motive nr.497/12.12.2000, a propus mărirea cotei de participare a Primăriei prin achiziţionarea de la reclamantă a dreptului de licenţă asupra sistemului Telpark şi aportului acestei societăţi la contractul de colaborare. Prin hotărârea nr.187/21.12.2000 a Consiliului Local a fost aprobată abordarea negocierii pentru achiziţionarea licenţei de la reclamanta SC XX SRL, iar în condiţiile în care reclamanta nu va depune licenţa brevetată reclamanta trebuind să restituie suma primită cu titlu de contravaloare a acesteia.
Prin procesul verbal din 19.04.2001 se reţine că a fost prezentată o propunere din partea reclamantei cu privire la condiţiile de vânzare a dreptului de folosire a licenţei Telpark, însă au apărut neînţelegeri între părţi cu privire la faptul dacă există sau nu obligaţia de brevetare. Urmarea acestor discuţii, prin procesul verbal de constatare a rezultatelor negocierii nr.284/27.12.2001, în mod unilateral, Primăria, prin primar, a efectuat o menţiune în sensul suspendării plăţilor către reclamantă până la soluţionarea litigiului cu aceasta. Ulterior, prin procesul verbal încheiat de data acesta între cei 3 asociaţi din contractul de colaborare, proces verbal încheiat la 27.11.2002, s-a căzut de acord ca plăţile restante solicitate de SC XX SRL să se efectueze către reclamantă până la 15.12.2002, la această sumă adăugându-se şi dobânda legală.
Neputându-se ajunge la o înţelegere cu privire la cota de participare la asociere a reclamantei, datorită susţinerilor celorlalţi doi asociaţi, în sensul necesităţii existenţei unui brevet eliberat de OSIM, asociatul SC TTE SRL a promovat o acţiune în instanţă ce avea ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de colaborare, sub aspectul participării SC XX SRL şi înlăturarea din participaţiune a acesteia. Prin sentinţa nr.18/C/13.02.2006 a Tribunalului XX a fost respinsă acţiunea, cauza fiind soluţionată irevocabil, din motivarea deciziei nr.141/16.06.2006 a Curţii de Apel X, decizie prin care a fost soluţionat apelul, reieşind că SC XX SRL s-a obligat să pună la dispoziţia asocierii doar licenţa de funcţionare, fără a se prevede obligaţia de a fi brevetat. S-a reţinut totodată că sistemul de parcare Telpark, fiind caracteristic unui know-how nu se brevetează.
Se poate observa astfel că începând cu data de 01.01.2002, către reclamantă nu au mai fost efectuate plăţi, conform înţelegerii din contractul de colaborare şi raportat la participarea la beneficii în procent de 35% aşa cum rezultă din contract. Se reţine vinovăţia pârâtelor în neexecutarea contractului de asociere în participaţiune prin aceea că deşi pârâta SC TTE SRL avea calitatea de asociat-administrator şi obligaţia potrivit art.6 din contract să vireze plăţile către ceilalţi asociaţi, nu şi-a respectat această obligaţie, căzând de acord în acest sens cu celălalt asociat, respectiv municipiul M, deşi hotărârile în cadrul asocierii în participaţiune, potrivit art.7 din acelaşi contract trebuiau luate de comun acord.
Prin urmare prin încălcarea art.6 şi art.7 din contract, pârâta SC TTE SRL a respectat voinţa primarului municipiului, menţionată într-un proces verbal ce constata doar rezultatul negocierilor (procesul verbal 284/27.12.2001), voinţă potrivit căreia se solicita suspendarea plăţilor către reclamantă, deşi acesta era împuternicit prin hotărârea nr.187/21.12.2000 a Consiliului Local doar să înceapă negocierile pentru achiziţionarea licenţei Telpark şi nu să dispună cu privire la modalitatea de derulare a contractului.
Această menţiune din procesul verbal sus menţionat nu obliga pe asociatul SC TTE SRL, întrucât modalitatea de luare a deciziilor este unanimitatea aşa cum se arată în art.7 din contract şi cum de altfel susţine însăşi aceasta prin procesul verbal încheiat între cei 3 asociaţi în 19.04.2001.
Cum cei doi asociaţi s-au opus la executarea contractului în favoarea reclamantei, aceştia cu rea-credinţă au încălcat dispoziţiile art.969 Cod civil şi în atare situaţie instanţa urmează a-i obliga în solidar la plata sumelor restante pe perioada neexecutării contractului, respectiv 01.01.2002-31.08.2008.
Se reţine că reclamanta şi-a respectat obligaţia contractuală constând în achiziţionarea şi punerea la dispoziţie a licenţei de funcţionare, prin sentinţa nr.18/C/13.02.2006 a Tribunalului XX, precum şi prin decizia nr.141/16.06.2006 a Curţii de Apel X statuându-se cu putere de lucru judecat că reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţia asocierii doar licenţa de funcţionare Tellpark, fără a se prevede obligaţia de a fi brevetat. S-a constatat totodată că sistemul de parcare ce a format obiectul asocierii este caracteristic unui know-how şi nu se brevetează, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2/2000 încheiat cu o firmă din Ungaria stipulându-se că reclamanta a cumpărat dreptul de utilizare a sistemului în scopul aplicării acestuia în .
Nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia softul pus la dispoziţia asocierii nu a răspuns cerinţelor activităţii prestate, întrucât pârâtele nu au adus nici o dovadă în sensul celor susţinute, pe de o parte, iar pe de altă parte negocierile purtate ulterior încheierii contractului vizau înlăturarea din asociere a reclamantei, plata drepturilor acesteia în calitate de asociat fiind condiţionată de existenţa brevetului cu privire la sistemul implementat, neexistând nemulţumiri cu privire la soft.
Motivul pentru care ar fi fost înlocuit softul nu este cel invocat de pârâte, în sensul deficienţelor acestuia, ci aşa cum rezultă din expunerea de motive nr.497/12.12.2000 întocmită de Primăria , este cel de natură financiară determinat de costuri, prin înscrisul respectiv solicitându-se serviciului de informatică din cadrul Primăriei elaborarea unui nou soft în vederea realizării de economii, în scopul înlăturării beneficiilor ce reveneau asociatului SC XX SRL, printr-o atare înlocuire acestea revenind Primăriei, conform celor menţionate în expunerea de motive. Faptul că softul pus la dispoziţia asocierii a fost implementat aflându-se în exploatare din august 2000, fiind instruit şi personalul asociatului-administrator în folosirea acestuia, asigurându-se service-ul în exploatare, rezultă şi din informarea adresată Primăriei alături de reclamantă şi de pârâta SC TTE SRL, motivul înlocuirii softului fiind în realitate, aşa cum s-a arătat şi mai sus, valoarea acestuia de 15.000 USD, valoare care de altfel, conform informării rezultă că a fost însuşită de părţi şi nicidecum deficienţele invocate prin întâmpinare de pârâta SC TTE SRL ca motiv de neexecutare a contractului.
Susţinerile pârâtei SC TTE SRL potrivit cărora tichetul utilizat nu asigura unica folosinţă a acestuia nu pot fi reţinute, întrucât acestea nu sunt dovedite, pe de o parte, iar pe de altă parte, din plăţile efectuate către reclamantă până în 01.01.2002 şi din încasările ulterioare nu se observă o modificare a veniturilor totale ale asocierii în sensul diminuării acestora şi care ar dovedi o folosire repetată a tichetului de parcare de unică folosinţă în mod fraudulos, din expertiza contabilă rezultând că veniturile totale în anul 2005 faţă de 2004 au scăzut, însă datorită veniturilor reduse din penalizări şi tarife majorate.
În concluzie, instanţa reţine că reclamanta şi-a respectat obligaţiile contractuale, în sensul că a adus în cadrul asocierii aportul la care s-a obligat în vederea constituirii fondului destinat desfăşurării activităţilor ce formează obiectul contractului de asociere în participaţiune, în sensul exploatării sistemului Tellpark de taxare a staţionării de autovehicule în municipiul , însă prin concursul de voinţă al pârâtelor reclamanta nu şi-a primit drepturile ce rezultă din asociere, încălcându-se astfel, cu rea-credinţă drepturile reclamantei privind participarea la beneficii. Din expertiza contabilă întocmită în cauză se reţine că reclamanta are dreptul la suma de 1.029.146,14 lei pe perioada 01.01.2002-31.07.2008, sumă ce-i revine corespunzător cotei de participare de 35% pe perioada 01.01.2002-31.07.2008, cu luarea în considerare a limitelor bugetului de cheltuieli ce nu poate depăşi 40% din totalul veniturilor, precum şi a drepturilor Primăriei municipiului , care nu pot fi mai mici de 500.000.000 lei/an, sumă pe care potrivit art.969 Cod civil şi art.42 cod Comercial urmează a fi obligate pârâtele în solidar să o achite reclamantei.
Instanţa urmează să oblige pârâtele, în solidar, în baza art. 3 din OG 9/2000 şi la plata dobânzii legale în sumă de 399.097,93 lei, aşa cum a fost calculată prin raportul de expertiză contabilă.
Instanţa va urma să oblige pârâtele, conform art.274 Cod de procedură civilă să plătească cheltuieli de judecată reclamantei, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat, cheltuieli deplasare.
