Prin plângerea formulata de petentul B N, si înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului cu nr. 128 din data de 24.02.2009, acesta a contestat procesul-verbal de contravenţie seria AP nr. 00, încheiat la data de16.02.2009 de către intimata Politia comunei Motoşeni .
In motivarea plângerii petentul în calitate de administrator al SC D SRL cu sediul in sat Poiana, Com Motoseni a arătat ca la data de 16.02.2009 , cu ocazia unui control efectuat la sediul societăţii s-a constatat ca unitatea nu era asigurata contra unei posibile efracţii si a fost amendat cu suma de 2000 lei.
Petentul a solicitat anularea acestui proces verbal pe motivul aplicării in mod abuziv a măsurii amenzii întrucât la momentul controlului unitatea era dotata cu sistem de alarma dar acesta nu era funcţIabil datorita unei pene de curent electric.
In cauza a fost administrata proba cu acte si martori.
A fost depus la fila 3 din dosar, procesul verbal contestat, actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal si a fost audiat martorul din lucrări T M.
Prin SC nr. 194/22.04.2009 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului a fost respinsă plângerea ca nefondată.
S-a reţinut că la data de 16.02.2009 cu ocazia efectuării de către agentul constatator a unui control la sediul SC D SRL cu sediul in sat Poiana, Com Motoseni s-a constatat ca aceasta nu era asigurata in nici un fel împotriva efracţiei aşa cum prevăd dispoziţiile art. 60 din Leg 333/2003.
In urma acestui control, organul constatator Politia comunei Motoseni a încheiat pe numele contravenientului procesul – verbal seria AP nr. 00 prin care i s-a aplicat acestuia o amenda contravenţIală in valoare de 2000 lei.
Analizând procesul-verbal atacat prin prisma motivelor de netemeinicie invocate de petent si a cauzelor de nulitate conform art. 17 teza finala din OG nr. 2/2001, instanţa constata ca acesta este netemeinic, plângerea urmând a fi respinsa, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos:
Organul constatator a constatat in urma încheierii procesului verbal ca petentul nu a respectat dispoziţiile legale care reglementează paza obiectivelor si bunurilor.
Fapta pentru care a fost sancţIat contravenientul este prevăzută de art. 3 alin 3 Leg nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor si persoanelor.
Având in vedere actele care au stat la baza încheierii procesului verbal si faptul ca la data de 29.01.2009 petentul si-a luat angajamentul de asigurare a societăţii cu sisteme de alarma , obligaţie care ulterior nu si-a mai îndeplinit-o.
Având in vedere ca petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de proba împrejurarea ca la data controlului sistemul de alarma nu funcţIa datorita lipsei curentului electric precum si faptul ca la data de 1.07.2008 petentul a fost sancţIat cu avertisment prin procesul verbal seria AZ . Nr. 1223389 pentru aceeaşi fapta.
Văzând si dispoziţiile art. 3 alin 3 din Leg nr. 333/2003 care reglementează obligativitatea asigurării incintelor societăţilor cu sisteme de alarma, grilaje, etc. împotriva efracţiei,instanţa a respins plângerea petentului si pe cale de consecinţă a menţinut procesul verbal seria AP nr. 00 încheiat la data de 16.02.2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul B N criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a arătat în motivare în esenţă faptul că la soluţIarea plângerii instanţa de fond a analizat faptul că sistemul de alarmă nu funcţIa şi nu fapta ce a fost reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, şi anume că societatea nu este dotată cu sistem de alarmă, prin probele administrate făcând dovada faptului că societatea administrată este dotată cu sistem de alarmă.
Analizând cererea de recurs instanţa apreciază că aceasta este nefondată.
Astfel, instanţa de fond a analizat în mod corect contrar susţinerilor recurentului fapta reţinută în sarcina sa în procesul verbal, respectiv faptul că la data de 16.02.2009 societatea nu era asigurată in nici un fel împotriva efracţiei aşa cum prevăd dispoziţiile art. 60 din Leg 333/2003.
S-a reţinut de asemenea faptul că petentului i-a mai fost atrasă atenţia cu privire la acest aspect, fiind sancţIat cu avertisment, iar faptul afirmat de petent că sistemul de alarmă nu funcţIa din cauza unei „pene de curent” nu a fost dovedit de nici un fel, acest sistem de alarmă fiind în aceste condiţii ca şi inexistent, montat pentru a fi prezentat organelor de control.
De altfel, petentul nu a fost în măsură să prezinte instanţei vreun contract de montaj emis de vreo societate specializată cu privire la acest sistem de alarmă ori vreun contract de service, ceea ce produce serioase îndoieli cu privire la şansele de funcţIare în condiţii optime ale acestui sistem de alarmă.
Apreciind recursul ca nefondat, instanţa îl va respinge ca atare.
