Potrivit dispozitiilor art. 41 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, „bunurile confiscate, ca masura complementara la cea a sanctiunii contraventionale a amenzii, se restituie celui în drept de îndata ce procesul verbal sau actul de autoritate, prin care s-a dispus masura confiscarii, au fost anulate sau s-a constatat nulitatea acestora”.
Prin sentinta civila nr. 498/2.03.2009 pronuntata în dosarul nr. 653/307/2009 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei a fost admisa cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul R. M., în contradictoriu cu pârâtii ANV si DRAOV, s-a dispus restituirea autoturismului marca Dacia Logan, a certificatului de înmatriculare si a cheilor de contact, reclamantului, pâna la solutionarea irevocabila a plângerii contraventionale formulata în dosar nr. 334/307/2009 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei.
În considerentele sentintei s-a retinut ca prin procesul verbal nr. 18/21.01.2008 s-a aplicat amenda de 5.000 lei, conform art. 653 alin.2 din HG nr. 707/2006, a fost confiscata cantitatea de tigari de 724 pachete, iar prin adeverinta seria C nr. 0142417/21.01.2009 a fost retinut autoturismul marca Dacia Logan, pâna la plata amenzii.
Art.32 alin.3 din Ordonanta nr. 2/2001, norma cadru care reglementeaza regimul juridic al contraventiilor, prevede ca plângerea suspenda executarea, astfel ca masura retinerii bunului proprietatea petentului, este o masura complementara.
Aceste dispozitii sunt „înlaturate” de dispozitiile prev. de art. 653 alin.2 din HG nr. 707/2006 prin care se încalca dreptul de proprietate asupra bunurilor proprietatea contravenientului, respectiv se instituie o masura asiguratorie prin care acesta este privat de folosinta bunului, desi sanctiunea principala aplicata este suspendata.
Instanta a apreciat ca este încalcata si prezumtia de nevinovatie, statuata de practica CEDO în materie, ca urmare a faptului ca o norma speciala anuleaza prevederi cu caracter general, care reprezinta garantia apararii drepturilor fundamentale ale persoanelor.
Împotriva sentintei, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotarârii, în sensul respingerii cererii de ordonanta presedintiala.
În cuprinsul motivelor de recurs s-a aratat ca prin hotarârea pronuntata nu s-au avut în vedere dispozitiile art. 41 al.2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, care dispun imperativ ca bunurile confiscate, ca masura complementara la cea a sanctiunii contraventionale a amenzii, se restituie celui în drept, de îndata ce procesul-verbal sau actul de autoritate, prin care s-a dispus masura confiscarii, au fost anulate sau s-a constatat nulitatea acestora.
Bunurile retinute în vederea confiscarii, trebuie sa ramâna la dispozitia autoritatii publice care a dispus masura, ca o garantie ca bunul confiscat, în cazul în care masura confiscarii este mentinuta de instanta cu titlu definitiv si irevocabil, sa poata fi valorificat în interesul si beneficiul Statului Român, pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin fapta contraventionala imputata.
Pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a plângeri îndreptate împotriva masurii confiscarii, Statul Român, prin autoritatea publica sanctionatoare este un detentor precar al bunului si nu are drept de dispozitie asupra acestuia, în sensul ca nu poate sa-l valorifice în vreun fel. Asadar si din acest punct de vedere nu se poate retine un prejudiciu aprioric solutionarii definitive si irevocabile a plângerii contraventionale, pe care l-ar putea suferi proprietarul.
Restituirea pe cale de ordonanta presedintiala a altor bunuri decât cele care sunt de uz personal si de stricta necesitate, este inadmisibila.
Examinând cererea de recurs instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contraventiilor nr. 18/21.01.2008 în baza dispozitiilor art. 653 alin.2 din HG 707/2006 s-a dispus retinerea mijlocului de transport folosit la savârsirea contraventiei, pâna la plata amenzii.
Din analiza disp. art. 581 Cod procedura civila rezulta ca doua sunt conditiile specifice exercitarii ordonantei presedintiale, si anume: urgenta si nerezolvarea fondului cauzei.
Urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete, specifice fiecarui caz în parte, ea indica situatiile în care este necesara interventia justitiei pentru prevenirea unui drept ce s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara ulterior.
Astfel, în situatia de fata, chiar daca autoturismul este proprietatea reclamantului, acesta nu este esential si de neînlocuit în activitatea sa, pe cale de ordonanta presedintiala fiind posibila numai restituirea bunurilor de uz personal si de stricta necesitate. Mai mult, potrivit disp.art. 41 al.2 din OG nr.2/2001 bunurile confiscate, ca masura complementara la cea a sanctiunii contraventionale a amenzii, se restituie celui în drept, de îndata ce procesul-verbal sau actul de autoritate, prin care s-a dispus masura confiscarii au fost anulate sau s-a constatat nulitatea acestora.
Pentru considerentele sus mentionate în baza art. 3041 coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedura civila recursul va fi admis, iar hotarârea va fi modificata, cu consecinta respingerii cererii de ordonanta presedintiala, potrivit dispozitivului.
