Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr 11701/311/2006 reclamantul V.M. a chemat in judecata pe parata V.V., solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra bunurilor ramase de pe urma autorului J.V.T., decedat la 18.01.1997, sa se constate ca mostenitori cu vocatie succesorala au ramas reclamantul, fiu si parata, sotie supravietuitoare.
In motivare, reclamantul a aratat ca este fiul autorului V.T. dintr-o casatorie anterioara, iar in timpul casatoriei acestuia din urma cu parata a fost achizitionat un apartament situat in Slatina, a carui partajare o solicita, cota ideala fiind de 3/8 pentru reclamant si 5/8 pentru parata.
In drept, au fost invocate disp art 728 c.civ si art 673/1 si 673/14 c.p.c.
Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii ca neintemeiata. In motivare, parata a aratat ca reclamantul este strain de succesiunea autorului V.T. prin neacceptare in termenul de 6 luni, iar in ceea ce priveste masa partajabila a invederat faptul ca aceasta se reduce la partea de apartament a carei valoare a fost achitata in timpul vietii autorului.
La data de 16.01.2007 parata a formulat cerere reconventionala solicitand partajarea imobilului numai in limita ratelor achitate de autor pana la deces, in motivare aratand faptul ca imobilul a fost dobandit in anul 1992, iar pana la data decesului autorului, respectiv 1997, au fost achitate doar o parte dintre rate, restul achitandu-le in mod exclusiv.
La data de 30.01.2007 reclamantul si-a precizat actiunea, solicitand a se constata ca masa succesorala se reduce la partea din imobil a carei valoare a fost achitata in comun.
Relativ la calitatea sa de mostenitor, reclamantul a aratat ca aceasta rezulta din imprejurarea ca a participat si contribuit la inmormantrea autorului, a efectuat pomenile, a platit datorii personale, fiind socotit si acceptat de cunostintele autorului si de Statul roman ca mostenitor legal.
La data de 13.03.2007, parata a depus completare la intampinare, aratand ca participarea reclamantului la cheltuielile de inmormantere si pomenire ale autorului nu reprezinta act ce indeplineste conditiile art 689 c.civ, datoriile pe care reclamantul sustine ca le-ar fi achitat nu au existat, iar in ceea ce priveste dreptul reclamantului asupra masei succesorale, acesta ar fi de 13,56% din valoarea de piata a imobilului.
La termenul din 10.04.2007, instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului V.M. si a ramas in pronuntare asupra exceptiei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma exceptiei lipsei calitatii procesuale active, instanta retine urmatoarele:
Indiviziunea, in toate formele ei, presupune o pluralitate de titulari ai dreptului de proprietate, iar cu referire speciala la indiviziunea succesorala, aceasta este conditionata de dobandirea mostenirii „de mai multi erezi”.
Astfel fiind, pentru a se putea dispune asupra solicitarii de iesire din indiviziune, este necesara stabilirea prealabila a calitatii de coindivizar prin raportare la normele ce reglementeaza transmisiunea mostenirii urmand ca, odata retinuta, sa fie parcurse si celelalte etape in vederea stabilirii drepturilor partilor.
Astfel, art 686 c.civ. deschide calea oricarui succesibil de a-si manifesta vointa in directia acceptarii sau repudierii unei mosteniri, in acest sens instanta retinand din inscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de nastere (f. 4), vocatia reclamantului la mostenirea autorului V.T., decedat la 18.01.1997, astfel cum rezulta din certificatul de deces, in calitate de descendent de gr I.
Art 700 c.civ limiteaza insa in timp dreptul de optiune, stabilind cu caracter imperativ un termen de 6 luni in care persoana ce indeplineste conditiile pentru a putea mosteni sa efectueze acte ce denota intentia de acceptare ori sa-si manifeste expres refuzul de a veni la succesiune, termen a carui incalcare stinge vocatia succesorala, titularul devenind strain de mostenire.
In acest context, instanta retine ca nu se impune cu necesitate ca in cadrul termenului de 6 luni sa aiba loc o acceptare expresa a succesiunii, fiind suficienta relevarea unor acte de natura sa duca indirect, dar indubitabil, la stabilirea intentiei de acceptare.
Analizand actele de care se prevaleaza reclamantul in sustinerea calitatii sale active, se constata ca acestea nu sunt de natura sa implice cu puterea necesitatii intentia de acceptare, cum art. 689 c.civ. pretinde, chiar in masura in care ar fi dovedite.
Astfel, contributia la cheltuielile de inmormantare si pomenire nu semnifica acceptare tacita a mostenirii, considerentele de morala si respect fata de memoria autorului justificand efectuarea unor asemenea cheltuieli in conditiile existentei unei relatii tata – fiu intre reclamant si defunct, cheltuieli de altfel nedovedite prin probele administrate in cauza.
Nici plata unor datorii personale ale autorului nu asigura retinerea manifestarii neechivoce de vointa decat in masura in care ar fi vorba de datorii substantiale, in cauza nefiind insa probata nici existenta, nici plata unor atare datorii, fie ele de mai mica ori mai mare valoare.
In acest sens, sunt relevante atat raspunsurile paratei la interogatoriu cat si depozitia martorilor audiati in cauza si care indreptatesc instanta sa conchida in sensul ca reclamantul nu a actionat in maniera pretinsa, de vreme ce parata neaga efectuarea unor asemenea acte, iar martorii P.I. si E.E. nu pot furniza informatii utile, neavand cunostinta.
Relativ la sustinerea reclamantului potrivit careia, separat de actele materiale, acceptarea ca mostenitor de catre cunostintele autorului si Statul Roman este de natura sa determine retinerea calitatii sale, instanta apreciaza ca aceasta nu este suficienta prin ea insasi pentru ca reclamantul sa-si consolideze titlul.
Pentru a ajunge la o asemenea concluzie se are in vedere faptul ca nu poate fi ignorata pozitia sa, de fiu al autorului, pozitie care ar putea justifica in opinia cunostintelor defunctului si calitatea de mostenitor, insa nici nu poate fi pus semnul egalitatii intre cele doua situatii, in conditiile in care intentia tertilor nu se sprijina pe fapte sau acte savarsite de reclamant intr-o astfel de calitate, manifestandu-se doar la nivel subiectiv.
Este locul aici de precizat ca nici adresarea de rugaminti paratei in sensul de a se prezenta la notariat in vederea dezbaterii succesiunii, de care face vorbire martorul Preduna Ion, nu intareste calitatea sa de coindivizar, procedura notariala nefiind conditionata de acceptul prezumtivilor mostenitori.
Astfel, Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si activitatii notariale prevede in art 68 posibilitatea oricarei persoane interesate de a solicita deschiderea procedurii succesorale, aceasta urmand a se efectua cu citarea celor care au vocatie la mostenire, potrivit art 75, posibilitate de care reclamantul nu s-a folosit, lipsind astfel de relevanta respectivele rugaminti.
In aceeasi masura, reclamantul ar fi putut uza de calea acceptarii exprese a mostenirii si care l-ar fi pus la adapost de o eventuala contestatre a calitatii sale, astfel cum parata a procedat (f. 16), pasivitatea fiindu-i insa imputabila.
Nefacandu-se astfel proba indeplinirii conditiilor art 689 c.civ pentru ca o persoana sa poata fi socotita acceptanta in acceptiunea textului, instanta urmeaza a admite exceptia lipsei calitatii procesuale active, cu consecinta respingerii actinii ca atare, reclamantul neavand calitatea de coindivizar.
Avand in vedere aceasta solutie, si retinand cererea reconventionala ca fiind subsidiara, subordonata depasirii impedimentului privind calitatea reclamantului, instanta urmeaza a nu se mai pronunta asupra acesteia, facand, in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, aplicarea art 274 c.p.c.
