Legea nr. 10/2001. Calitate de persoană îndreptăţită. Competenţa instanţei învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei unităţii deţinătoare de a soluţiona pe fond cererea de acordare a măsurilor reparatorii.
Prin sentinţa civilă nr. 263 pronunţată la data de 22.02.2007 de Tribunalul Mureş, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta F.J., în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Fărăgău şi Primăria comunei Fărăgău şi, în consecinţă,: a dispus anularea Dispoziţiei nr. 24/07.02.2001 emisă de Primarul comunei Fărăgău; a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului înscris în CF nr.410 Fărăgău, nr.top 1494, 1495, 1496, 1489, 1225, 1226, 1227, 1228, 1229, 1230 şi a imobilului înscris în CF 410/I Fărăgău, nr,top 294/I; a obligat pârâtul Primarul comunei Fărăgău să emită dispoziţia privind acordarea de despăgubiri către reclamantă în ceea ce priveşte imobilele înscrise în CF 410/II Fărăgău sub nr.top 294/2, 295/2 teren în suprafaţă de 1637 mp şi 2220 mp; a respins petitul privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele hotărârii, Tribunalul Mureş a constatat că reclamanta, în calitate de moştenitoare legală a foştilor proprietari S.S., M.S şi ME, a notificat Primăria comunei Fărăgău solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în CF 410 Fărăgău. De asemenea, prima instanţă a constatat că reclamanta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în speţă fiind incidente dispoziţiile art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001 şi prin urmare, a stabilit că o parte din imobil este liber şi poate fi restituit în natură, iar pentru porţiunea de teren ocupat a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul Mureş a înlăturat apărările pârâtului prin care susţinea că imobilul în litigiu a fost vândut de autorii reclamantei către persoane particulare, pentru că drepturile dobândite prin aceste contracte nu au fost înscrise în cartea funciară.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel Primăria comunei Fărăgău, Primarul comunei Fărăgău, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii civile, iar pe cale de consecinţă menţinerea Dispoziţiei nr.24/07.02.2001 emisă de primar.
În susţinerea apelului s-a arătat pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Fărăgău, deoarece aceasta nu este unitatea deţinătoare a imobilului conform Legii nr.215/2001.
Asupra fondului cauzei pârâţii au susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere lipsa documentelor pe care reclamanta trebuia să le anexeze notificării, documente fără de care cererea de acordare a măsurilor reparatorii nu putea fi soluţionată.
De asemenea, pârâţii au susţinut că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de moştenitoare după proprietarii tabulari. Apoi, pârâţii au criticat hotărârea Tribunalului Mureş pentru că nu a lămurit pe deplin, dacă imobilele revendicate mai există în realitate, cine sunt deţinătorii imobilului, dacă imobilul nu a făcut obiectul altor legi de retrocedare sau dacă reclamanta nu a beneficiat de despăgubiri.
Reclamanta a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Răspunzând criticilor aduse de pârâţi reclamantei, a arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior modificărilor aduse Legii nr.215/2001, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin mai multe hotărâri că raportat la Legea nr.10/2001 primăria are calitate procesuală.
Asupra fondului cauzei, reclamanta a susţinut că actele depuse în dosar în dosar dovedesc calitatea de persoană îndreptăţită, calitatea de proprietari a autorilor reclamantei, existenţa imobilului dar şi deţinătorii acestora.
Verificând hotărârea atacată, curtea constată că apelul este fondat având în vedere următoarele considerente:
În fapt, F.J prin mandatar, a solicitat prin notificarea înregistrată sub nr.131 la data de 13.02.2002 la B.I.E.J. O.T, măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în CF 410 Fărăgău, nr.top 1494, 1495, 1496, 1489, 1225, 1226, 1227, 1228, 1229, 1230, în suprafaţă totală de 11 iugăre şi 3720 stj. şi transcris în CF 410/I. Reclamanta s-a pretins moştenitoarea după defuncţii S.I şi soţia născută M E. În cererea sa, reclamanta declară pe proprie răspundere că nu a primit despăgubiri pentru acest imobil.
Reclamanta a depus şi copii după cărţile funciare, după acte de stare civilă, dar şi certificatul de calitate de moştenitor după defuncţii SS şi M S.
Primarul comunei Fărăgău a emis Dispoziţia nr.24 din 7.02.2006 prin care a respins notificarea din dosarul execuţional nr.131/2002 pentru lipsa unor documente privind calitatea de moştenitor a reclamantei şi eventualele despăgubiri acordate de Statul Român. Pe baza actelor depuse la notificare şi apoi depuse în completare la Prefectura Mureş la data de 27.06.2002, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei şi a anulat dispoziţia atacată.
În apel, curtea a dispus efectuarea unei expertize topografice, considerând că în cauză nu s-a lămurit pe deplin: unde este amplasat terenul, cine îl deţine şi dacă există teren liber. Aşadar, curtea a constatat că doar o parte din criticile pârâţilor sunt întemeiate. Astfel, pentru a dovedi calitatea de persoană îndreptăţită reclamanta a depus certificatul de calitate de moştenitor nr.471/2002 din care rezultă că reclamanta este moştenitoarea defuncţilor S S şi MS.
Din copiile cărţilor funciare nr.410 Fărăgău întregul corp funciar înscris sub A+1 până la A+5 a fost proprietatea autorilor reclamantei, o parte din imobil, în urma dezmembrării, fiind trecut în CF 410/I Fărăgău în proprietatea Statului Român. Şi acest teren a fost reparcelat, iar o parte din teren a fost atribuit familiei P I şi M. Deoarece situaţia de carte funciară nu era clară, s-a efectuat o expertiză topografică, prin care s-a identificat terenul ce a aparţinut autorilor reclamantei, modul în care acesta este împărţit şi folosit în momentul de faţă. În planşele anexate raportului de expertiză se constată că din întregul teren familia P. ocupă o suprafaţă de 703 mp cu care s-au şi înscris în CF, însă fără o dezmembrare şi identificare a terenului, Statul Român ocupă o suprafaţă de teren de 1402 mp aferent blocurilor de locuit şi anexelor acestora, iar terenul în suprafaţă de 2233 mp este ocupat de familia B.D şi H.R fără a fi înscrişi în cartea funciară. Restul ternului, măsurat după limitele de hotar de către expert, în suprafaţă de 791 mp este teren liber fără construcţii.
Curtea a cerut pârâţilor explicaţii în privinţa anexelor blocului nr.3 amplasate pe terenul în litigiu şi s-a constatat că doar construcţiile identificate în raportul de expertiză cu indicativul C8 şi C9 fac parte din categoria prev. de art. 10 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, pentru care terenul aferent poate fi restituit.
Din acest raport de expertiză s-a constatat că poate fi considerat teren liber în înţelesul art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, terenul în suprafaţă de 791 mp, la care se adaugă suprafaţa de 34,57 mp şi 66,84 mp aferente construcţiilor C8 şi C9.
Cercetând actele dosarului, curtea constată că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile art.3 şi art.2 din Legea nr.10/2001. În notificarea pe care a depus-o reclamanta, a precizat că nu a primit despăgubiri pentru acest imobil nici de la Statul Român şi nici de la Statul Israel.
Tranzacţia despre care pârâţii susţin că a avut loc, se observă că nu a fost finalizată, înscrierea în cartea funciară având caracter constitutiv.
Raportul de expertiză a arătat că acest teren aflat în litigiu este situat în intravilanul comunei Fărăgău, având categoria de folosinţă curţi, construcţii şi nu face parte din categoriile de imobile ce nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, republicată.
În privinţa criticii de nelegalitate invocate de pârâţi privind calitatea primăriei de parte în prezenta cauză, curtea o va respinge, constatând că Legea nr.215/2001 la care pârâţii au făcut referire a fost modificată prin Legea nr.286/2006 ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, ori potrivit art.21 alin.2 din vechea reglementare, primăriile alături de consiliile locale funcţionau ca autorităţi ale administraţiei publice locale.
Aşadar, reţinând că reclamanta este succesoarea foştilor proprietari tabulari, că face parte din categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, republicată, că o parte din teren este ocupat iar terenul de 791 mp, respectiv de 34,57 mp şi de 66,84 mp este liber, curtea consideră că reclamantei trebuie să i se restituie în natură terenul liber, iar pentru restul terenului i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
De asemenea, curtea constată că potrivit Deciziei nr.XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei unităţii deţinătoare este competentă să soluţioneze pe fond cererea de acordare a măsurilor reparatorii şi astfel, consideră că în mod greşit instanţa de fond a obligat pârâţii să emită o nouă dispoziţie.
Faţă de cele reţinute, curtea va admite apelul, va schimba hotărârea atacată în sensul că dispune anularea deciziei atacate, dispune restituirea în natură a terenului identificat de expert ca fiind liber sau de construcţii demolabile în suprafaţă totală de 892,41 mp, pentru restul terenului urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
