Dosar nr. 4861/301/2009
Sentinta civila nr. 9353/25.08.2009
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 02.04.2009 sub nr. /301/2009, reclamanta NG, in calitate de reprezentant legal al minorului MMG, a chemat in judecata pe pârâtul MM, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, in contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTOR 3 BUCUREŞTI, să se dispuna, pe calea ordonantei presedintiale, incredintarea provizorie catre reclamanta, spre crestere si educare, a minorului, până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de divorţ şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, în cuantumul prevăzut de lege, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de divorţ.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca, s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2004, iar în urma căsătoriei s-a născut minorul MMG. După naşterea minorului, pârâtul şi-a schimbat total comportamentul, relaţiile conjugale au degenerat, astfel încât căsătoria a devenit imposibil de continuat, acesta începând să manifeste un comportament violent faţă de reclamantă, lovind-o de nenumărate ori şi asta chiar în momentul în care minorul la o vârstă destul de fragedă, de numai câteva luni, se afla în braţele acesteia. Pentru această atitudine violentă, pârâtul a fost condamnat penal pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 180 Cod penal. Pe lângă acest comportament violent, din anul 2005, pârâtul a început să manifeste şi un comportament deviant din punct de vedere sexual, acesta întreţinând relaţii extraconjugale cu alte persoane, comportament deviant sexual ce constă în întreţinerea de relaţii sexuale cu prostituate, sex în grup şi chiar relaţii homosexuale. Reclamanta arată ca a fost obligată de către pârât la perversiuni sexuale în public, însă aceasta a refuzat, motiv pentru care pârâtul a devenit violent începând să o lovească. A mai aratat ca pârâtul lipsea foarte mult de acasă, motivându-şi gestul prin natura serviciului care implica dese deplasări. În toată această perioadă, în care a lipsit de acasă, reclamanta a fost cea care s-a ocupat în permanenţă de minor, pârâtul neinteresându-se de soarta copilului, negând parcă existenţa acestuia. Dezinteresul manifestat faţă de soarta minorului şi comportamentul violent al pârâtului au generat separarea în fapt, pârâtul părăsind domiciliul conjugal şi mutându-se într-un apartament împreună cu amanta sa, decizie luată pentru a nu mai fi nevoit să-i dea reclamantei explicaţii despre relaţiile sale extraconjugale. De asemenea, reclamanta a mai aratat că, în condiţiile în care copilul nu îi va fi încredinţat acesteia spre creştere şi educare, există riscul ca minorul să nu fie îngrijit corespunzător şi să fie supus unor traume care îşi vor lăsa adânc amprenta asupra acestuia.
În drept au fost invocate disp. art. 6132 Cod proc.civ.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba testimonială.
În susţinere au fost depuse în fotocopie la dosar, certificatul de naştere al minorului şi certificatul de căsătorie al părţilor.
Cererea a fost legal imbrata cu taxa judiciara de timbru de 10 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
La termenul din data de 15.04.2009 reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie: certificat de grefă, sentinţa civilă nr. /2007 pronunţată de către Judecătoria Sector 1 Bucureşti, adresă emisă de către Secţia 11 Poliţie, certificat medico-legal şi declaraţie autentificată sub nr. /2008.
La data de 04.05.2009 a fost depus la dosar referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sector 3 Bucureşti.
La data de 30.04.2009 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetentei instanţei române, excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei de interes, solicitând admiterea acestora iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecată. In acest sens, paratul a sustinut ca reclamanta a formulat prezenta cerere de ordonanta presedintiala, dar si cerere de divort ce formeaza obiectul dosarului nr.4860/301/2009 aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, insa cu rea-credinta si cu intentia de a induce in eroare instanta de judecata, reclamanta a omis sa aduca la cunostinta instantei faptul ca pe rolul Judecatoriei din Viena se afla inca din anul 2005 actiunea de divort privind pe parti si ca in cadrul acestui dosar se judeca si capetele de cerere privind incredintarea si pensia de intretinere a minorului.
În motivarea întâmpinării, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei instanţelor române, pârâtul a aratat că actul normativ comunitar direct aplicabil în toate statele membre pentru capătul de cerere al ordonanţei preşedinţiale privind încredinţarea provizorie a minorului cetăţean austriac este Regulamentul (CE) nr. 2201/2003-executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi răspunderea părintească, regulament care a abrogat Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului din 29.05.2000. OUG nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană a abrogat Legea nr. 187/2003 privind competenţa în materie civilă şi comercială pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene care, la rândul ei, abrogase Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional. Actul normativ direct aplicabil în toate statele membre pentru capătul de cerere al ordonanţei preşedinţiale privind obligarea sa, cetăţean austriac, la plata pensiei de întreţinere este Regulamentul (CE) nr. 44/2001-privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială. Din ambele acte normative invocate reiese explicit că deciziile în materia răspunderii parinteşti sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti din ţara în care copilul are reşedinţa obişnuită la momentul în care instanţa este sesizată, indiferent dacă ulterior sesizării instanţei copilul îşi schimbă locul de rezidenţă. Pe cale de consecinţă, şi măsurile cu caracter provizoriu referitoare la celelalte capete de cerere pot fi luate exclusiv de către instanţa care este legal învestită de patru ani de zile cu soluţionarea divorţului şi a capetelor de cerere respective, respectiv instanţa din Viena.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, pârâtul a învederat instanţei că, pe parcursul soluţionării dosarului de divorţ de către instanţa din Viena, au fost pronunţate un număr de trei hotărâri cu caracter provizoriu, executorii, în care s-a statuat deja cu privire al încredinţarea minorului şi la pensia de întreţinere a acestuia. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 39 şi art. 59 din Regulamentul (CE) nr. 4472001.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, pârâtul arată că reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor trei condiţii cerute de lege. Interesul reclamantei în promovarea acţiunii deduse judecăţii nu mai poate fi considerat actual atâta timp cât instanţa din Viena a soluţionat deja provizoriu cererea reclamantei, argumentând cu acţiunea introdusă de către reclamantă la Tribunalul Bucureşti ce a avut ca obiect exequator-recunoaşterea înscrisurilor şi hotărârilor străine, aceasta solicitând recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul Româneiei a hotărârii pronunţate de instanta austriaca.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâtul arată că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiei specifice generale a urgenţei şi a condiţiilor specifice speciale a nerezolvării fondului cauzei, aceasta invocând anumite motive susceptibile de a produce efecte juridice ca argumente pentru soluţionarea pe fond, motivele ordonanţei preşedinţiale fiind aceleaşi cu motivele de divorţ. Arată pârâtul că nu pot fi reţinute aserţiunile reclamantei potrivit cărora există riscul ca minorul să fie îngrijit necorepunzător, să fie supus unor traume, atât timp cât din anul 2005 copilul locuieşte numai cu mama şi îi interzice să aibă legături personale cu acesta, dreptul de vizitare fiind consfinţit prin hotărârea instanţei din Viena. Având în vedere că soţii s-au despărţit în fapt în anul 2005, referitor la afirmaţiile reclamantei cu privire la comportamentul acestuia, aceasta nu putea cunoaşte aceste aspecte. Faţă de hotărârea judecătorească de condamnare la amendă penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal, pârâtul a aratat că este rezultatul acţiunilor reclamantei care a încercat să-şi preconstituie probe în favoarea sa, pentru procesul de divorţ, hotărâre obţinută în baza unui certificat medico-legal şi a mărturiei tatălui reclamantei. Nici susţinerile potrivit cărora a manifestat dezinteres faţă de soarta minorului şi că reclamanta s-a îngrijit singură de acesta nu corespund realităţii, acesta trimitând constant sume considerabile de bani si vizitând săptămânal minorul.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, şi martori în situaţia în care această proba va fi încuviinţată de către reclamantă.
În drept au fost invocate actele normative comunitare şi interne despre care s-a făcut vorbire în întâmpinare.
În susţinere, au fost depuse la dosar în fotocopie: hotârârea tradusă în limba română pronunţată de către Tribunalului districtual Josefstadt, cerere de revizuire a deciziei penale nr. /2007, transcrierea înregistrării magnetice din data de 2008, certificat de grefă al Judecătoriei Josefstadt, hotărârea din 2008 a Tribunalului regional Josefstadt.
La data de 13.05.2009 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a aratat că, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei instanţelor române, competenţa de soluţionare este a instanţei române având în vedere faptul că ordonanţa preşedinţială este o cauză urgentă ce se judeca cu celeritate, invocând şi disp. art. 8 alin. 1 şi 9 alin. 1 din Regulamentul nr. 2201/2003.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată faţă de dispoziţiile 6132 Cod proc.civ. şi disp. art. 581 alin. 1 Cod proc.civ., iar faţă de excepţia lipsei de interes, de asemenea, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, aspectele invocate în cererea introductivă privind comportamentul pârâtului justificand interesul si urgenta prezentei cereri.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, reclamanta solicită respingerea argumentelor invocate de către pârât, acesta încercând să inducă în eroare instanţa cu privire la comportamentul violent atât faţă de aceasta cât şi faţă de minor.
Prin încheierea de şedinţă din data de 15.04.2009 instanţa a respins excepţiile necompetenţei instanţelor române, excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei de interes, invocate de către pârât prin întâmpinare.
In cauza s-a încuviinţat şi s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce, proba testimonială si s-a efectuat ancheta sociala de catre Autoritatea tutelara Sectorul 3.
In cadrul probei cu inscrisuri s-au depus la dosar dovezi cu privire la veniturile realizate de parti (f.100, 152), hotararile provizorii pronuntate de instanta austriaca (f.63-71), raport psihologic extrajudiciar din data de 2008 privind pe minor.
Prin cererea depusa la data de 21.07.2009, paratul a invederat faptul ca in cursul lunii iulie 2009, Judecatoria Josefstadt din Viena i-a acordat acestuia ingrijirea unica a minorului, fiind depuse ulterior la dosarul cauzei copiile hotararilor pronuntate si in traducere in limba romana.
La termenul de judecata de astazi, paratul a prezentat la dosarul cauzei hotararea pronuntata de Judecatoria de sector Josefstadt Republica Austria, prin care s-a investit cu formula executorie hotararea prin care, printre altele, s-a retras provizoriu incredintarea spre crestere si educare a minorului MMG acordata mamei, aceasta fiind transferata asupra tatalui MM, singur, care a fost insarcinat sa angajeze pe o durata de cel putin 4 saptamani dupa mutarea copilului la el o persoana specializata in domeniul pedagogiei de recuperare sau psihologiei/psihoterapiei infantile pentru ingrijirea minorului si de a raporta instantei despre aceasta inainte de preluarea copilului.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit disp. art. 613/2 C.p.c., – instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divort, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei.
Instanta retine ca Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a fost sesizata, de catre reclamanta, cu cerere de divort, ce formeaza obiectul dosarului nr. 4860/301/2009 (f.16), iar din inscrisurile depuse la dosarul prezentei cauze, rezulta ca o cerere de divort intre parti, se afla in curs de solutionare din anul 2006 pe rolul Judecatoriei de sector Josefstadt, Viena, Republica Austria, instanta austriaca fiind instanta intai sesizata (f.63).
De asemenea, pe rolul Judecatoriei de sector Josefstadt, Viena se afla, inca din 2005, un proces de acordare a ingrijirii unice catre unul dintre parinti si de reglementare a dreptului de vizita cu privire la minorul MMG (f.65-66).
Instanta austriaca a luat anumite masuri provizorii, cu aplicabilitate in perioada solutionarii divortului, pe baza acordurilor partiale intervenite intre parti, cu privire la dreptul de vizita, obligatia de intretinere incluzand si pensia minorului (f.44-45, 69-71).
In fapt, copilul partilor, acum in varsta de 5 ani si 4 luni, locuieste in Romania, impreuna cu reclamanta, inca din anul 2005 (f.42), tatalui fiindu-i stabilit temporar un drept la vizita, stare de fapt care este confirmata atat de dovezile existente la dosar, cat si prin recunoasterile partilor.
In privinta incredintarii provizorii a minorului catre unul dintre parinti pana la solutionarea divortului si a cererilor accesorii (cum este si acordarea ingrijirii unice), din inscrisurile infatisate de parti, rezulta ca, anterior datei de 07.2009, nu a fost luata nici o masura (f.187 paragraful al doilea din motivatia instantei- traducere-pag.2), iar la data de 17.07.2009 Judecatoria de sector Josefstadt, Viena a decis, printre alte masuri, retragerea custodiei minorului si acordarea acesteia numai tatalui (dosar 2P 32/09i/ S170 – f. 167 si urm.), acest transfer al custodiei avand caracter temporar, anume pana la definitivarea procedurilor de acordare a custodiei.
Prin hotararea /08.2009, s-a investit cu formula executorie hotararea pronuntata in iulie 2009 (f.216-226, 231-259).
Fiind cazul unui raport juridic cu element de extraneitate, in speta devin incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti si, respectiv, ale Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000, privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială – sub aspectul obligatiei de intretinere a minorului.
Potrivit art.20 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003:
Măsuri provizorii şi asiguratorii
(1)În caz de urgenţă, dispoziţiile prezentului regulament nu împiedică instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru să ia măsuri provizorii sau asiguratorii cu privire la persoanele sau bunurile prezente în acest stat, prevăzute de dreptul acestui stat membru, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, o instanţă dintr-un alt stat membru este competentă pentru soluţionarea cauzei pe fond.
(2)Măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) încetează să producă efecte atunci când instanţa din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluţionarea cauzei pe fond a luat măsurile pe care le consideră corespunzătoare.
Potrivit art. 31 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001:
Măsuri provizorii şi de conservare
Măsurile provizorii şi de conservare prevăzute de legislaţia unui stat membru pot fi solicitate instanţelor acelui stat chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, o instanţă dintr-un alt stat membru este competentă să judece cauza pe fond.
Aceste reglementari se coroboreaza cu art. 8 pct.2 lit.c, art.10 si urm. din Conventia privind competenta, dreptul aplicabil, recunoasterea, executarea si cooperarea in materia raspunderii parintesti si masurile de protectie a copilului (Haga 19 octombrie 1996) si cu art. 3 si 12 din Regulamentul 2201/2003.
Avand in vedere ca instanta competenta a pronuntat in iulie 2009 o hotarare prin care a acordat in mod provizoriu ingrijirea unica a minorului MMG catre unul dintre parinti, respectiv tatalui copilului, parat in cauza de fata, hotarare care are valabilitate pana la solutionarea fondului si care, desi nu este definitiva, fiind supusa controlului judiciar, are caracter executoriu si este in curs de comunicare reclamantei, instanta apreciaza ca nu mai subzista imprejurarile care au justificat promovarea prezentei cereri de ordonanta presedintiala, care se impune a fi respinsa nu ca indamisibila, intrucat admisibilitatea acesteia se analizeaza in raport cu data sesizarii instantei, ci ca ramasa fara obiect.
Drept urmare, va respinge exceptia indmisibilitatii, invocata de parat si va respinge cererea ca ramasa fara obiect, inclusiv cererea de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata, pentru lipsa culpei procesuale.
5
