Minor. Alocaţie de plasament pentru copilul cu dizabilităţi. Acordarea din oficiu a dreptului la alocaţia de plasament majorată.
Legea nr. 448/2006 republicată : art. 57.
Legea nr. 272/2004 : art. 2.
Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
Interesul superior al copilului cu handicap, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din acordarea de îndată a alocaţiei de plasament majorată, pentru ca minorul să beneficieze de servicii de specialitate care să conducă la recuperarea carenţelor pe care le prezintă.
Interesul superior al copilului cu handicap, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din acordarea de îndată a alocaţiei de plasament majorată, pentru ca minorul să beneficieze de servicii de specialitate care să conducă la recuperarea carenţelor pe care le prezintă.
Lipsa de diligenţă, pe de o parte a reprezentanţilor minorei, iar, pe de altă parte a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului S., nu poate afecta dreptul la alocaţia de plasament majorată cuvenită copilului, întrucât plata prestaţiei sociale trebuia a fi acordată din oficiu, potrivit art. art. 57 alin. 1 din Legea nr. 448/2006 republicată.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr. 97/05 septembrie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 589 din 24 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu , s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii T.I.L. şi T.D. împotriva pârâţilor Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale S. şi a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor 50 % din alocaţia de plasament pentru minora R.L. pentru perioada 10.11.2009 – 22.02.2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către instanţa de fond cu referire la actele şi lucrările dosarului că minora R.L. este lipsită de ocrotire părintească, astfel că prin sentinţa civilă nr.612/2006 a Tribunalului Sibiu s-a instituit măsura plasamentului familial la reclamanţi, iar în anul 2009 s-a delegat şi exerciţiul drepturilor părinteşti în favoarea acestora. Minora are o stare de sănătate precară, iar prin certificatul eliberat la 10.11.2009 eliberat de Comisia pentru Protecţia Copilului Sibiu a fost încadrată în grad de handicap mediu, cod handicap 6.
Este adevărat că ultimul alineat al art. 57 din Legea nr. 448/2006 prevede că plata prestaţiei sociale se face începând cu luna următoare depunerii cererii şi încetează cu luna următoare încetării dreptului la prestaţia socială respectivă, însă referirea la acordarea acestor drepturi din oficiu nu trebuie ignorată.
În speţă este vorba despre un copil aflat în sistemul de protecţie al statului şi care are un handicap grav, fiind dependent aproape total de îngrijirea altei persoane. Faptul că între instituţiile statului nu există comunicare nu este imputabil reclamanţilor care depun toate eforturile pentru ca minora să fie perfect integrată în familia substitutivă.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile legale care prevăd posibilitatea acordării acestor drepturi şi din oficiu, de la apariţia cauzei generatoare, precum şi interesul superior al copilului se va admite acţiunea aşa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar pârâta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale S. prin reprezentanţii legali, solicitând , în baza dispoziţiile art.304 pct. 4 Cod procedură civilă, admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate , motivându-se că nici Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului S. şi nici Direcţia Generală de Asistenţă de Protecţia a Persoanelor cu Handicap S. nu au comunicat recurentei documentele doveditoare referitoare la situaţia copilului R. , astfel că reclamanţilor le revenea obligaţia de a manifesta interes în vederea obţineri drepturilor pentru copil.
În drept, se invocă dispoziţiile O.U.G. nr.448/2006, modificată şi completată.
Prin Decizia civilă nr.97 din 5 Septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta Agenţia Judeţean pentru Prestaţii Sociale .
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut şi motivat următoarele:
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că, în adevăr, soluţia instanţei de fond a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 57 alin. 1 din Legea nr.448/2006 republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap ( denumită în continuare Legea nr.448/2006 republicată ) şi a art. 2 alin. 3 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr.272/2004).
Astfel, potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr.448/2006 republicată dreptul la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile prevăzute de lege.
Din economia acestor texte de lege, rezultă că ceea ce urmează a lua în considerare în soluţionarea oricărei cauze care priveşte un copil este interesul superior al copilului.
În speţă, este de necontestat că minora R.L., aflată în plasament familial la intimaţii reclamanţi, care au şi exerciţiul drepturilor părinteşti în ce-o priveşte pe minoră pe toată durata plasamentului, a fost încadrată în grad de handicap mediu, cod handicap 6 , potrivit certificatul eliberat la 10.11.2009 de Comisia pentru Protecţia Copilului S.
În aceste condiţii, minora are dreptul la alocaţia de plasament majorată cu 50 % , potrivit art. 12 pct. d) din Legea nr. 448/2006 republicată , începând cu data eliberării certificatului de copil cu handicap.
Aspectul controversat al cauzei îl constituie faptul că reclamanţii, în calitate de reprezentanţi legali ai copilului nu au depus de îndată cerere la autorităţile competente în vederea acordării dreptul la alocaţia de plasament majorată, context în care minorei nu i se poate acorda retroactiv începând cu 10.11.2009 plata acestui drept.
Curtea nu neagă faptul că potrivit art. 57 alin. 4 din Legea nr.448/2006 republicată, plata prestaţiei sociale se face începând cu luna următoare depunerii cererii şi reclamanţii, în calitate de reprezentanţi legali ai copilului nu au depus de îndată cerere la autorităţile competente în vederea acordării dreptului la alocaţia de plasament majorată. Însă, cum cauza priveşte un copil aflat în sistemul de protecţie al statului, încadrarea acestuia în gradul de handicap mediu implică şi consecinţele ce decurg dintr-o astfel de încadrare, urmând a fi acordate din oficiu şi drepturi băneşti aferente, de către Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sibiu, în conformitate cu prevederile art. 57 alin. 1, teza a II a din Legea nr.448/2006, republicată.
Lipsa de diligenţă, pe de o parte a reprezentanţilor minorei, iar, pe de altă parte a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului S., nu poate afecta dreptul la alocaţia de plasament majorată cuvenită copilului, întrucât plata prestaţiei sociale trebuia a fi acordată din oficiu.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Agenţia Judeţean pentru Prestaţii Sociale S.
