Primă de asigurare. Condiţiile plăţii în cazul producerii riscului asigurat.
Dacă soţul reclamantei ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii referitor la starea sa de sănătate, poliţa de asigurare, în temeiul căreia a fost obligată pârâta-recurentă să plătească soţiei defunctului respectiv reclamanta-intimată suma de 6.000 lei primă de asigurare, nu putea fi încheiată, deoarece condiţiile de asigurare prevedeau expres că la tipul de asigurări de viaţă şi suplimentare de accidente nu puteau fi primite persoanele bolnave, aşa cum era cazul defunctului soţ al reclamantei.
Trib. Bistriţa-Năsăud,
dec. civ. nr. 457/R/10 decembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 1185/2008 a Judecătoriei Năsăud s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M. B. V. împotriva pârâtei Asigurarea Românească – ASIROM SA – Sucursala Bistriţa şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei prima de asigurare în valoare de 6.000 lei, precum şi suma de 860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.
Recursul declarat este fondat.
Numitul M. B. N. a încheiat la data de 30 noiembrie 2005 o poliţă de asigurare mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente având nr. 382011949 cu pârâta recurentă. Durata asigurării a fost de 5 ani, respectiv până la data de 01 noiembrie 2010, iar în caz de deces al asiguratului prima de asigurare urma să se plătească soţiei acesteia, respectiv reclamanta-intimată. Prima lunară de asigurare stabilită prin contract era de 22,50 lei şi a fost achitată la data de 29.11.2005. In vederea încheierii poliţiei de asigurare, asiguratul a completat şi semnat o declaraţie de asigurare în care arată că acesta are o stare de sănătate bună şi că nu suferă de vreo boală sau de altă afecţiune medicală. Această declaraţie a fost făcută de către asigurat sub condiţia că a luat cunoştinţă de condiţiile de asigurare în baza cărora s-a încheiat poliţa de asigurare dintre cele două părţi.
La data încheierii contractului de asigurare din adresa eliberată de Cabinetul medical individual al dr. S. E. din Telciu, reiese că numitul M. B. N., respectiv asiguratul menţionat, la data încheierii poliţei de asigurare era înregistrat în evidenţa cabinetului medical cu mai multe afecţiuni, respectiv ciroză hepatică toxică, ulcer duodenal, litiază renală stângă, dislipidemie şi adenom de prostată, afecţiuni pentru care urma tratamente medicamentoase lunare, conştiincios, cu respectarea regimului igieno-dietetic şi cu internări periodice de evaluare în serviciile de specialitate din Bistriţa şi respectiv Cluj-Napoca. Se menţiona că aceste afecţiuni cronice se aflau într-un stadiu compensat şi că nu au putut contribui la cauza decesului asiguratului.
Potrivit certificatului de deces seria DP nr.272885 eliberat de Primăria municipiului Bistriţa reiese că numitul M. B. N. a decedat la data de 12 martie 2006. Conform raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca moartea numitului M. B. N. a fost violentă şi ea s-a datorat complicaţiilor tardive cerebrale şi pulmonare apărute în evoluţia unei intoxicaţii cu monoxid de carbon.
Trebuie reliefat că potrivit condiţiilor generale de asigurare facultativă de persoană, care se referă şi la asigurările mixte de viaţă şi suplimentare de accidente, tip de asigurare ce a fost încheiată de către soţul defunctei reclamante cu pârâta recurentă. se prevedea la paragraful 4 al. 2, că dacă se constată că la încheierea contractului de asigurare, asiguratul ar fi făcut declaraţii inexacte cu privire la starea sa de sănătate, contractul de asigurare este nul, asigurătorul având obligaţia de a restitui primele încasate, diminuate cu cheltuielile suportate, iar paragraful nr. 24 din aceleaşi condiţii de asigurare, prevedea că persoanele bolnave nu sunt primite în asigurare, această fiind o clauză contractuală specifică asigurărilor de viaţă care cuprind riscul de deces din orice cauză. În poliţa de asigurare semnată de soţul reclamantei se menţionează expres că asigurarea a fost încheiată potrivit condiţiilor de asigurare şi declaraţiei de asigurare, iar în această declaraţie de asigurare se menţionează că asiguratul a luat cunoştinţă de condiţiile de asigurare.
Având în vedere clauzele contractuale cuprinse în condiţiile generale de asigurare anterior evocate şi care au stat la baza încheierii poliţei de asigurare de M. B. N., precum şi faptul că în declaraţia de asigurare semnată de acesta asiguratul a arătat necorespunzător realităţii că la data de 30 noiembrie 2005 când a încheiat poliţa de asigurare, starea sa de sănătate era bună şi că nu suferea de vreo boală, cu toate că acest lucru nu era real, pentru că după cum s-a arătat acesta suferea de mai multe afecţiuni cronice pentru care urma tratament medicamentos, fiind chiar internat periodic în diverse unităţi spitaliceşti, tribunalul reţine că poliţa de asigurare între soţul reclamantei şi pârâta recurentă a fost încheiată din cauza declaraţiilor inexacte făcute de asigurat, fapt ce încalcă art. 13 din Legea nr. 136/1995 care impun comunicarea exactă a tuturor datelor şi informaţiilor esenţiale pentru evaluarea riscului supus asigurării de către cei ce urmează să încheie un contract de asigurare, obligaţie legală nerespectată în cauză în mod adecvat de asigurat, fiind încălcată astfel şi regula bunei credinţe în faza anterioară încheierii contractului.
În aceste condiţii, faţă de această situaţie intervenită, tribunalul reţine că dacă soţul reclamantei ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii referitor la starea sa de sănătate, poliţa de asigurare, în temeiul căreia a fost obligată pârâta-recurentă să plătească soţiei defunctului respectiv reclamanta-intimată suma de 6.000 lei primă de asigurare, nu putea fi încheiată, deoarece condiţiile de asigurare prevedeau expres că la tipul de asigurări de viaţă şi suplimentare de accidente nu puteau fi primite persoanele bolnave, aşa cum era cazul defunctului soţ al reclamantei. Aspectul că moartea asiguratului a fost violentă şi a fost cauzată de intoxicaţia cu monoxid de carbon, iar nu datorită bolilor de care suferea, nu mai prezintă în acest caz relevanţă tocmai datorită atitudinii avute de acesta în momentul contractării de a declara inexact situaţia sa medicală cu repercusiuni esenţiale în cauză după cum s-a explicat anterior.
Aşa fiind, tribunalul urmează a constata că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv poliţa de asigurare, neţinând seama de condiţiile de asigurare contractuale care sunt obligatorii pentru părţi potrivit principiului pacta sunt servanda, şi chiar dacă asigurătorul nu a formulat acţiune reconvenţională privind desfiinţarea retroactivă a contractului de asigurare, pe cale incidentală trebuiau avute în vedere apărările invocate de pârâtă şi să se observe că acel contract de asigurare era invalid şi nu putea produce efectele juridice pentru care a fost încheiat, din cauza declaraţiilor inexacte făcute de către asigurat, situaţie asumată expres contractual de acesta, ceea ce face ca riscul ineficacităţii contractului să fie suportat de cel în culpă, respectiv asiguratul ce a făcut declaraţii necorespunzătoare realităţii.
Ţinând seama de aceste împrejurări, tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă să admită ca fiind fondat recursul declarat de pârâtă şi să modifice în întregime sentinţa civilă nr. 1185/2008 a Judecătoriei Năsăud, în sensul că se va respinge acţiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtei, ca fiind neîntemeiată. Această soluţie se impune întrucât, ţinând seama de situaţia de fapt anterior evocată, contractul de asigurare încheiat de soţul defunctei reclamante era ineficace şi nu putea produce efectele juridice specifice tocmai datorită declaraţiilor inexacte făcute de către acesta, referitor la faptul că ar avea o stare de sănătate bună şi nu suferea de nicio afecţiune medicală. Desigur, reclamanta are dreptul conform condiţiilor de asigurare anterior evocate să se adreseze asigurătorului în vederea restituirii primelor de asigurare încasate de acesta şi diminuate cu cheltuielile suportate.
Faţă de soluţia de respingere a acţiunii civile formulată de reclamantă în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este în culpă procesuală, motiv pentru care nu i se pot acorda cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Întrucât recursul declarat de pârâtă a fost admis, intimata reclamantă urmează să fie obligată în baza art. 274 Cod procedură civilă pentru că a căzut în pretenţii, să plătească recurentei suma de 225 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
