Prin sentinţa Judecătoriei Brăila, a fost achitat inculpatul D.C, pentru săvârşirea infracţiunii prev de art.182 alin.2/C.pen., în temeiul art.10 lit.b1/C.proc.pen, apreciindu-se că faptei îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Pentru a se decide astfel, s-a reţinut în fapt că la data de 08.04.2007, în jurul orelor 22.00, inculpatul D.C. a venit la garsoniera proprietatea sa şi în care locuia efectiv fratele său, şi găsind în respectiva locuinţă, victima P.G., în stare avansată de ebrietate, împreună cu fratele său, deşi anterior îi atrăsese atenţia să nu mai vină în acea locuinţă, s-a enervat şi i-a aplicat o lovitură cu palma în zona capului, după care a început să o lovească cu picioarele în partea stângă a toracelui. Agresiunea a încetat la intervenţia martorului D. C. În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 23-25 zile şi i-a pus viaţa în primejdie.
Cu toate acestea, având în vedere situaţia de fapt expusă, circumstanţele reale în care fapta a fost săvârşită, atitudinea agresivă a inculpatului fiind determinată de atitudinea părţii vătămate P. G. de a veni în mod repetat în locuinţa proprietate a inculpatului unde se îmbăta împreună cu D.C., deşi i se atrăsese atenţia anterior (în 2 rânduri) să nu mai vină pe acolo, instanţa a apreciat că această faptă nu reprezintă decât un accident în viaţa inculpatului, şi nu se impune aplicarea unei sancţiuni penale.
Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului şi anume vârsta acestuia de 33 ani, lipsa antecedentelor penale, situaţia familială – inculpatul este căsătorit şi are doi copii minori în vârstă de 4 luni şi respectiv 3 ani, are un loc de muncă unde este apreciat, atitudinea constant sinceră avută pe parcursul procesului de recunoaştere şi regretare a faptei, gradul de educaţie al acestuia. Faţă de toate aceste împrejurări, instanţa apreciază că fapta penală dedusă judecăţii a adus o atingere minimă valorilor apărate de alegea penală, iar prin conţinutul său concret fapta este lipsită de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Ca urmare, chiar dacă fapta de vătămare corporală gravă prezintă un grad de pericol social generic ridicat, în speţă, raportat la circumstanţele reale ale cauzei, în concret fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În consecinţă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. pr. pen. cu aplicarea art. 181 C. pen. instanţa a achitat inculpatul D.C şi i-a aplicat o sancţiune administrativă în cuantum de 500 lei.
Soluţia Judecătoriei Brăila a rămas definitivă prin respingerea apelului şi recursului.
