Despăgubiri acordate in baza Legii nr.9/1998. Actualizare.
– art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998
Conform dispoziţiilor art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 republicată, in termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestaţiile şi va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, admiţând sau respingând contestaţia ce i-au fost adresate.
In aceste condiţii, in mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale mai sus menţionate, dispunând anularea deciziei de validare şi obligarea recurentei să soluţioneze contestaţia formulată împotriva hotărârii Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 2664/02.12.2008)
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti – Secţia a-IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr.1765/3/2008, reclamanţii P. I. şi V. G. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Cancelariei Primului Ministru, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr.552/27.11.2007, prin care s-a validat hotărârea nr.1983/23.01.2003 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998, obligarea pârâtei la recalcularea compensaţiilor acordate prin luarea în considerare a suprafeţei de 81 mp. aferentă casei de locuit şi anexelor, a suprafeţei de 1000 mp. teren aferent locuinţei şi a suprafeţei de 1000 mp. teren arabil, obligarea pârâtei la actualizarea sumelor stabilite drept compensaţie, cu coeficientul de actualizare în funcţie de creşterea veniturilor salariale medii nete din ultima lună a trimestrului expirat anterior plăţii faţă de cel existent în luna ianuarie 1990 pentru compensaţiile stabilite pentru casa de locuit cu anexe, actualizarea sumelor stabilite drept compensaţie cu coeficientul de actualizare în funcţie de creşterea veniturilor salariale medii nete din ultima lună a trimestrului expirat anterior plăţii faţă de cel existent la 29.02.1992 pentru compensaţiile stabilite pentru terenul aferent casei de locuit şi cu indicele de inflaţie existent la data plăţii compensaţiei, raportat la cel stabilit pentru luna martie 1994,pentru compensaţiile stabilite pentru suprafaţa de 1000 mp. teren arabil, conform disp. art.8 alin.2 şi art.21 din Normele metodologice.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin hotărârea nr.1983/23.01.2003 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 s-a aprobat cererea pe care au formulat-o, în calitate de moştenitori ai defunctului P. A.,înregistrată sub nr.6174/1893/09.09.1998, şi s-a propus acordarea compensaţiilor băneşti în cuantum de 47.402.457 ROL, pentru 81 mp. teren aferent locuinţei şi 43.336.934 ROL pentru 30 mp. suprafaţă locuinţă plus anexe.
Reclamanţii au mai arătat că au formulat contestaţii împotriva acestei hotărâri, înregistrate sub nr.21583/23.06.2003 şi nr.215832/23.06.2003, prin care au criticat sumele propuse spre compensare şi suprafeţele luate în calcul de către Comisie, însă prin decizia nr.552/27.11.2007, prin care s-a validat hotărârea nr.1983/23.01.2003, pârâta nu a soluţionat practic contestaţiile şi nu a ţinut seamă de înscrisurile depuse, contrar dispoziţiilor art.7 pct.3 din Legea nr.9/1998.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei atacate, ca fiind legală şi temeinică.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Bucureşti – Secţia a-IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr.1642/21.05.2008, prin care a dispus: admiterea acţiunii, anularea deciziei nr.552/27.11.2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să soluţioneze contestaţia formulată de reclamanţi împotriva hotărârii nr.1983/23.01.2003 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii 9/1998, urmând ca, în situaţia respingerii acestei contestaţii, să emită o nouă decizie, prin care despăgubirile stabilite prin hotărârea contestată să fie actualizate cu indicele de creştere al preţurilor de consum, de la data stabilirii acestora până la data emiterii noii decizii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin decizia nr.552/27.11.2007 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor s-a validat hotărârea nr.1983/23.01.2003 a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin care s-a aprobat cererea reclamanţilor formulată în calitate de moştenitorii ai defunctului P. A. şi s-a propus acordarea compensaţiilor băneşti în cuantum de 47.402.457 ROL pentru 81 mp. teren aferent locuinţei şi 43.336.934 ROL pentru 30 mp. suprafaţă locuinţă plus anexe.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta V. G. a formulat contestaţia înregistrată sub nr.215831/23.06.2003, iar prin cererea înregistrată sub nr.215832/23.06.2003 a solicitat repunerea în termenul de formulare a contestaţiei împotriva hotărârii comisiei.
Deşi în conformitate cu dispoziţiile art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, pârâta avea obligaţia să se pronunţe cu privire la contestaţia formulată, în termen de cel mult 60 de zile, din conţinutul deciziei atacate nu rezultă că aceasta ar fi analizat contestaţia şi cererea de repunere în termen.
În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că decizia nr.552/28.11.2007 este nelegală, impunându-se anularea acesteia şi obligarea pârâtei să soluţioneze contestaţia formulată împotriva hotărârii nr.1983/23.01.2003, iar în ipoteza respingerii, să actualizeze despăgubirile în funcţie de indicele de creştere al preţurilor de consum, de la data stabilirii acestora până la data emiterii noii decizii.
Împotriva sentinţei civile nr.1642/21.05.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a-IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod eronat s-a dispus admiterea acţiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod corect a fost validată hotărârea nr.1983/23.01.2003 a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii 9/1998, compensaţiile fiind stabilite în raport de Situaţia de avere a Comisiei mixte româno-bulgare din 1941, din care rezultă că autorul A. P. a abandonat în Bulgaria o casă cu 2 camele şi curte.
Referitor la actualizarea cuantumului compensaţiilor acordate, recurenta a susţinut că despăgubirile devin certe, lichide şi exigibile la data emiterii deciziei de validare, iar pentru actualizare se aplică dispoziţiile art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, potrivit cărora în cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate şi se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
Intimaţii au formulat concluzii scrise în cauză, în termenul stabilit pentru pronunţarea deciziei, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei civile atacate şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Conform disp. art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 republicată, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestaţiile şi va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, admiţând sau respingând, după caz, contestaţiile ce i-au fost adresate.
Prin decizia nr.552/27.11.2007 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor s-a dispus validarea hotărârii nr.1983/23.01.2003 a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998, fără a fi soluţionate contestaţia şi cererea de repunere în termen formulate de intimata-reclamantă V. G.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a interpretat şi a aplicat disp. art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, dispunând anularea deciziei de validare şi obligarea recurentei să soluţioneze contestaţia formulată împotriva hotărârii Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
De asemenea, în mod corect s-a dispus actualizarea despăgubirilor băneşti în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum, în acest sens existând şi Decizia în interesul legii nr.XXI/19.03.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit, în aplicarea art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 şi art.5 din Hotărârea de Guvern nr.286/2004, că data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998, iar validarea hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere al preţurilor.
În speţă, decizia de validare nr.552/27.11.2007 a fost emisă cu mult peste termenul de 60 de zile prevăzut de lege, în condiţiile în care hotărârea comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a fost emisă la data de 23.01.2003.
Referitor la momentul de la care se impune actualizarea despăgubirilor stabilite prin hotărârea municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Curtea constată că acesta nu poate fi reprezentat decât de data expirării termenului de 60 de zile de la stabilirea despăgubirilor, în condiţiile în care disp. art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 prevăd un termen de 60 de zile la dispoziţia autorităţii centrale, în vederea emiterii deciziei de validare.
Aceste ultime considerente justifică admiterea recursului, în temeiul disp. art.312 alin.3 Cod procedură civilă, modificarea parţială a sentinţei atacate, în sensul că, în ipoteza respingerii contestaţiei, despăgubirile să fie actualizate cu indicele de creştere al preţurilor de consum, de la momentul expirării termenului de 60 de zile de la stabilirea lor şi până la data emiterii noii decizii.
Vor menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
