Exercitarea dreptului de opţiune succesorală este guvernată de principiul indivizibilităţii. Astfel fiind, nu este posibilă acceptarea în parte a moştenirii ( a unor bunuri din moştenire) şi renunţarea la restul bunurilor ( nemo pro parte heres).
Prin încheierea pronunţată la 6 septembrie 2004 în dosarul nr. 493/2004 Judecătoria Caracal a admis în parte şi în principiu acţiunea promovată de reclamantul OC împotriva pârâtei IF. A constatat deschisă succesiunea autorului OI la 18 aprilie 2001, a stabilit calitatea de moştenitori a părţilor în cote de ? fiecare, reţinând că masa succesorală se compune din 3,46 ha teren, conform titlului de proprietate nr. 7817/44/2000. S-a reţinut, de asemenea, că reclamantul nu a acceptat succesiunea autorului pentru bunurile mobile.
Încheierea a fost menţinută de Tribunalul Olt, instanţă care prin decizia civilă nr.356/2005, pronunţată în dosarul nr. 1264/2005 a respins apelurile declarate de reclamant şi pârâtă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamantul. Recurentul-reclamant a invocat, ca motiv de recurs formulat peste termenul reglementat de art. 303 Cod pr. Civilă, faptul că a fost considerat moştenitor acceptant pentru bunurile imobile ale succesiunii şi neacceptant pentru bunurile mobile ale aceleiaşi succesiuni.
Recursul este întemeiat.
Exercitarea dreptului de opţiune succesorală este guvernată de principiul indivizibilităţii. Astfel fiind, nu este posibilă acceptarea în parte a moştenirii ( a unor bunuri din moştenire), şi renunţarea la restul bunurilor ( nemo pro parte heres).
Nerespectarea caracterului indivizibil al actului juridic al opţiunii succesorale constituie motiv de recurs de ordine publică ce poate fi invocat şi peste termenul reglementat de art. 303 Cod pr. Civilă pentru motivarea recursului.
În cauză instanţa de fond şi apoi instanţa de apel au reţinut că reclamantul OC este moştenitor acceptant pentru bunurile imobile şi neacceptant pentru bunurile mobile rămase în succesiunea autorului O I. Procedând în acest mod instanţele au încălcat principiul indivizibilităţii actului juridic de opţiune succesorală.
Este de precizat că autorul O I a decedat în anul 2001, după aplicarea Legii 18/1991.Astfel fiind, nu se poate pune problema acceptării succesiunii numai pentru terenuri, prin formularea de către moştenitori a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri ce ar fi aparţinut autorului. Dimpotrivă, terenul reţinut la partaj a fost reconstituit în proprietate în temeiul legii fondului funciar, la cererea autorului O I, titlul de proprietate fiind eliberat pe numele autorului anterior decesului acestuia, respectiv la 5 octombrie 2000.
Pentru considerentele expuse recursul este apreciat ca fiind întemeiat.
