Art.2, art.8 – Legea nr.554/2004
Art.1111 – Cod civil
Prin cererea înregistrata sub nr.2755/88/07.11.2008 la Tribunalul Tulcea, reclamanta S.C. „P” S.R.L. Tulcea a chemat în judecata pe pârâtul Liceul Teoretic „GMM” Macin, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligat la plata sumei de 193.946,78 lei reprezentând rest de plata conform facturii nr.212 /06.05.2008.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca în baza Contractului de lucrari nr. 6097/10.12.2007 încheiat cu pârâtul, s-a obligat sa execute lucrarea „reabilitare Liceu Teoretic GMM, contractul fiind un act administrativ în sensul art.2 alin.1 din Legea nr. 554/2004
Potrivit clauzei stipulate în art.20.4 din contract, autoritatea contractanta avea obligatia de a plati în cel mai scurt timp lucrarile executate, în baza situatiei de lucrari prezentate de catre executant, iar clauza 14.2 din contract prevede aplicarea unei penalitati de 0,2 % pe zi de întârziere, în cazul depasirii scadentei cu mai mult de 28 de zile.
La data de 12.03. 2008 a fost prezentata autoritatii contractante (conform art.20 pct. 4 din contract) situatia provizorie de lucrari, iar la data de 6.05.2008 a fost emisa factura nr.212 în valoare de 690.262,37 lei, acceptata la plata.
Deoarece acest debit nu a fost platit în termen de 28 de zile de la emiterea facturii, au fost calculate penalitati de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, conform art. 14.2 din contract.
Ulterior, pârâta a mai efectuat plati partiale ale facturii însa acestea nu au fost suficiente pentru a stinge atât accesoriile cât si debitul principal.
Mai arata reclamanta ca prin plângerea prealabila nr.349/1.10.2008 a solicitat pârâtei sa plateasca debitul restant, învederându-i aplicabilitatea art.1111 Cod civil, în sensul ca platile partiale se imputa în primul rând asupra accesoriilor, creditorul neputând fi obligat sa impute aceste plati cu prioritatea asupra debitului principal.
Precizeaza reclamanta ca, la data de 29.10.2008 pârâta a efectuat o plata în valoare de 100.000 lei, însa prin adresa nr.4407/07.10.2008 aceasta a comunicat faptul ca nu recunoaste valabilitatea imputarii platilor partiale în primul rând pe accesorii, iar conform calculului anexat rezulta ca, la data de 1.11.2008, pârâta stinsese penalitatile ramânând un rest de plata în suma de 193.946,78 lei, suma pentru care urmeaza a se calcula în continuare penalitati de întârziere pâna la stingerea debitului principal, conform clauzei 14.2 din contract.
În drept, reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 12 ianuarie 2009 reclamanta S.C. P. S.R.L. a depus precizari, aratând ca obiectul actiunii îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 193.946,78 lei reprezentând rest de plata, suma derivata din factura nr. 212/6.05.2008 emisa în baza contractului de lucrari nr. 6097 din 10.12.2007.
În ceea ce priveste scadenta facturi nr. 212, reclamant a aratat ca în conformitate cu clauzele stipulate în art. 20.4 din contract, autoritatea contractanta avea obligatia de a plati în cel mai scurt timp lucrarile executate; având în vedere ca factura nr. 212/6.05.2008 a fost emisa si acceptata la plata de beneficiar, fara mentionarea vreunui termen de plata, a rezultat ca aceasta trebuia platita, de principiu, la data emiterii.
Apreciaza reclamanta ca, având în vedere prevederile clauzei 14.2 din contract, beneficiarul putea evita plata penalitatilor în cazul în care ar fi platit valoarea facturii în termen de 28 de zile de la emitere (scadenta) si, având în vedere ca beneficiarul nu s-a încadrat în aceasta perioada care i-ar fi adus beneficiul scutirii de la plata penalitatilor, a devenit operabila clauza prin care autoritatea contractanta datoreaza penalitati de 0,2% /zi de întârziere.
Referitor la confirmarea situatiilor de lucrari partiale din partea achizitorului (autoritatii contractante), învedereaza reclamanta faptul ca persoana atestata profesional (dirigintele de santier) care îl reprezinta pe achizitor în relatia cu subscrisa este domnul inginer M.M. (P.F.A.) în baza Contractului de prestari servicii nr. 6142/12.12.2007, încheiat între acesta si pârâta, iar în executarea atributiilor prevazute la art. 4 din contractul sus mentionat, aceasta a efectuat receptia si a confirmat lucrarile partiale efectuate.
În dovedire a depus înscrisuri.
La data de 12 februarie 2009 a formulat întâmpinare pârâtul Liceul Teoretic „GMM” Macin, solicitând respingerea actiunii ca nefondata.
A aratat ca prin H.G. nr. 300/2007 a fost inclus într-un program de reabilitare a instalatiilor termice sanitare, înlocuire tâmplarie, acoperis, interioare etc., pentru care s-au acordat 400.000 lei.
Din aceasta suma a fost acordata suma de 278.900 lei cu titlu de avans conform O.P. din 21.12.2007 si facturii fiscale de avans – procurare de materiale – nr. 143/10.12.2007.
Pentru lucrarile executate, reclamantul a înaintat pârâtului situatii de plata si borderouri de realizari astfel: la 6.02.2008 în suma de 460.066,41 lei care cuprinde si suma de 278.900 lei platita în avans, la 26.02.2008 în suma de 250.253,33 lei iar la 12.03.2008 în suma de 258.841,73 lei, rezultând un total executat de 969.161, 48 lei.
La data de 6.05.2008 s-a emis factura nr. 212/6.05.2008, factura ce face obiectul prezentei cauze, în suma de 690.262,37 lei reprezentând rest de plata, întrucât s-a avut în vedere suma de 278.900 lei platita în avans.
Sustine pârâta ca a achitat integral factura fiscala nr. 212/6.05.2008 potrivit O.P. nr. 174 si 175/26.05.2008, O.P. nr. 367/25.09.2008, O.P. nr. 366/25.09.2008 O.P. nr. 381 si 380 /29.09.2008 , O.P. nr. 419 si 418 /29.10.2008.
În ceea ce priveste plata facturilor nr. 237/16.07.2008, nr. 249/1.09.2008 si nr. 262/30.09.2008, emise de catre reclamanta, acestea nu au fost acceptate la plata de catre pârâta, ele fiind restituite si însotite de refuzul de plata cu explicatiile date în adresele de restituire nr. 3313 /21.07.2008, nr. 3409/1.08.2008 4407/7.10.2008 si nr. 4807/3.11.2008.
La termenul de judecata din 12 martie 2009, reclamanta a solicitat si instanta a încuviintat efectuarea unei expertize contabile care sa stabileasca sumele datorate de pârât reclamantei si cu ce titlu, respectiv debit principal sau penalitati.
La data de 10 iunie 2009 reclamanta si-a micsorat câtimea pretentiilor la suma de 173.286,90 lei , rezultata din raportul de expertiza contabila, aceasta fiind formata din suma de 165.330,98 lei debit principal si 7.955,92 lei penalitati de întârziere.
Prin sentinta civila nr. 562/05.03.2009 instanta a respins actiunea ca nefondata.
S-au retinut urmatoarele :
Între parti s-a încheiat contractul de lucrari nr. 6097/10.12.2007 prin care reclamanta s-a obligat sa execute pârâtei lucrarea „reabilitare Liceu Teoretic „GMM”, act administrativ în sensul art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 20.4 din contract, autoritatea contractanta avea obligatia de a plati în cel mai scurt timp lucrarile executate în baza situatiei de lucrari prezentate de catre executant, iar art. 14 pct. 2 din contract prevedea aplicarea unei penalitati de 0,2% pe zi de întârziere în cazul în care scadenta era depasita cu mai mult de 28 de zile.
La data de 12.03.2008 a fost prezentata autoritatii contractante situatia provizorie de lucrari, iar la data de 6.05 2008 a fost emisa factura nr. 212 în valoare de 690.262,37 le, acceptata la plata.
Întrucât reclamanta a apreciat ca platile efectuate de catre pârâta nu au fost suficiente pentru a stinge accesoriile si debitul principal, si, mai mult, factura ce face obiectul cauzei nu a fost achitata conform clauzelor contractuale în ce priveste data scadentei, au fost calculate si penalitati de întârziere potrivit art. 14.2 din contract, penalitati care însa au facut obiectul altor 3 facturi respectiv facturile nr. 237/16.07.2008, nr. 249/1.09.2008 si nr. 262/30.09.2008, facturi care însa nu fac obiectul prezentei cauze.
Prin plângerea prealabila nr. 349/1.10 2008 reclamanta a solicitat pârâtei sa plateasca debitul restant, invocând prevederile art. 1111 Cod civil, în sensul ca platile partiale se imputa în primul rând asupra accesoriilor.
Expertiza contabila judiciara efectuata în cauza de expert U.I.C. a concluzionat în sensul ca factura nr. 212/6.05.2008 a fost emisa si acceptata la plata de catre pârât fara mentionarea vreunui termen de plata, astfel ca aceasta trebuia platita de la data emiterii ei, dar nu mai târziu de 28 de zile de la emitere.
Totodata expertul mai arata ca debitul principal înscris în factura 212/6.05.2008 reprezentând lucrari de reabilitare este în cuantum de 690.262,37 lei, iar penalitatile calculate pentru plata cu întârziere de catre reclamanta sunt în cuantum de 144.839,80 lei.
Aceeasi expertiza a mai concluzionat si faptul ca la data efectuarii expertizei, pentru plata cu întârziere a lucrarilor executate si care au facut obiectul facturii nr. 212/2008, pârâta mai datoreaza reclamantei penalitati de întârziere în suma de 144.839,80 lei pentru lucrarile de reabilitare executate si facturate cu factura nr. 212 si platite cu întârziere de pârâta în perioada 7.05.2008 -29.10.2008.
Acelasi expert concluzioneaza ca totalul platilor efectuate de pârât cu indicarea garantiilor corespunzatoare contractului de lucrari nr. 6097/10.12.2007 si facturii nr. 212/6.05.2008 , este de 690.262,37 lei, adica valoarea integrala a facturii nr. 2122 ce face obiectul actiunii reclamantei.
Pentru penalitatile calculate de catre reclamant pentru achitarea cu întârziere a contravalorii lucrarilor ce au facut obiectul facturii nr. 212/2008, penalitati calculate de expert la suma de 144.839,80 lei, neînsusita ca si calcul de catre reclamant, în care se indica o alta valoare a penalitatilor), au fost emise facturile nr. 237/16.07.2008, nr. 249/1.09.2008 si nr. 262/30.09.2008.
Aceste din urma trei facturi nu au facut obiectul actiunii reclamantului iar expertiza contabila a concluzionat în sensul ca factura nr. 212/6.05.2008, în cuantum de 690.262,37 lei reprezentând lucrari reabilitare, a fost achitata de catre pârâta.
Solutia a fost atacata cu recurs de catre SC P. SRL.
Prin motivele de recurs de arata ca platile efectuate au fost imputate cu prioritate asupra penalitatilor, în virtutea art. 1111 C.civ, astfel ca pârâtul mai are de achitat suma de 144839,80 lei, rest din debitul principal.
Chiar daca pârâtul a intentionat sa stinga cu prioritate debitul principal constatat de factura 212/2008, acesta fapt nu are eficienta fata de prevederile art. 1111 C.civ.
Instanta de fond nu a motivat înlaturarea aplicarii art. 1111 C.civ.
Intimatul nu depune întâmpinare.
Recursul a fost admis cu consecinta casarii hotarârii atacate potrivit art. 312 alin. 5 c.pr.civ., apreciindu-se ca prima instanta nu a intrat în cercetarea fondului, pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta a executat pârâtei lucrari în baza contractului de lucrari nr. 6097/10.12.2007 având ca obiect „reabilitare Liceu Teoretic „GMM”.
Pentru lucrarile efectuate a fost emisa factura 212/06.05.2008 ce face obiectul actiunii, acceptata la plata.
Ca urmare a neachitarii acesteia în termenul legal au fost calculate penalitati de întârziere potrivit art. 14 pct. 2 din contract care prevedea aplicarea unei penalitati de 0,2% pe zi de întârziere în cazul în care scadenta era depasita cu mai mult de 28 de zile.
Aplicarea acestui articol ca urmare a neachitarii debitului principal precum si valoarea penalitatilor, retinute de catre prima instanta ,nu vor mai face obiectul rejudecarii, nefiind contestate de catre pârâta intimata prin cererea de recurs.
În speta se pune însa problema imputatiei platii întrucât potrivit art. 1111 C.civ. „Debitorul unei datorii, pentru care se plateste dobânda, sau o rendita, nu poate fara consimtamântul creditorului, sa impute plata ce face pe capital cu preferinta asupra renditei sau a dobânzii. Plata partiala, facuta pe capital si dobânda, se imputa mai întâi asupra dobânzii”.
Potrivit acestui articol, plata se imputa întâi asupta dobânzilor –în speta penalitati – afara de cazul în care creditorul ar fi de acord ca ea sa se impute mai întâi asupra capitalului.
Debitorul Liceul teoretic “GMM” a facut plati prin virament bancar, din cuprinsul extraselor de cont rezultând ca acesta a înteles sa stinga datoria din factura nr. 212/2008. Aceasta plata nu era însa valabila decât cu consimtâmântul creditorului, recurent în cauza. Din probele existente la dosar nu rezulta care a fost conduita creditoarei, întrucât aceasta este relevanta la momentul efectuarii platii. Nu este relevant ca ulterior si în cursul judecarii acestui proces recurenta a declarat ca în speta, potrivit art. 1111 C.civ., trebuiau stinse întâi penalitatile.
Expertul desemnat în cauza trebuia sa analizeze cum au fost facute înregistrarile în contabilitatea recurentei la momentul platii, de aici rezultând si acordul acesteia sau lipsa lui pentru stingerea datoriei principale, asa cum a intentionat pârâtul intimat.Expertul desemnat în cauza s-a rezumat sa afirme ca plata s-a facut pentru stingerea penalitatilor prin aplicarea art. 1111 Cciv., afirmând chiar în raspunsul la obiectiuni -fila 173 – ca expertiza a tinut cont la stingerea datoriei (independent de evidentele contabile si distributia sumelor de fiecare din parti) de prevederile art. 1111 C.civ.
În consecinta, prima instanta va administra probe, inclusiv efectuarea unei expertize daca aceasta se dovedeste necesara în urma administrarii altor probe, pentru a stabili existenta sau nu a acordului creditoarei pentru modul de stingere a datoriei dorit de catre intimata.
În ultimul rând trebuie subliniat ca facturile prin care s-a constatat existenta debitului reprezentând penalitati nu au facut obiectul prezentei actiuni, astfel ca independent de prezenta actiune, daca se constata într-un alt proces ca sumele nu sunt datorate, intimatul poate solicita restituirea lor, ceea ce nu îl exonereaza de plata debitului principal ce face obiectul prezentei cereri.
