Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. – D.R.D.P. C. a chemat în judecată pe debitorul D. G., solicitând instanţei emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată împotriva acestuia, pentru suma de 383,40 euro (1.386,30 lei), compusă din 153 euro (559,18 lei) reprezentând ratele 2,3,4 şi 230,40 euro (827,12 lei) reprezentând penalităţi de întârziere, calculate în baza contractului de eliberare a rovinietei nr. 65/11.02.2005, precum şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 11.02.2005 între părţi s-a încheiat contractul nr. 65/11.02.2005 prin care se eliberează rovinieta pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale, cu achitarea tarifului în patru rate trimestriale. A mai arătat creditoarea că ratele 2, 3 şi 4 nu au fost achitate şi nici penalităţile aferente acestor rate, calculate conform dispoziţiilor art. 3 alin.1 din contract, prin urmare apreciază că sunt îndeplinite condiţiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001, creanţa pe care o deţine în contra debitorului fiind certă, lichidă şi exigibilă.
Creditoarea a precizat ca l-a somat pe debitorul D. G. în sensul stingerii debitului pe care acesta îl are, însă acesta nu a înţeles să se conformeze.
În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. 2 şi 3 O.G. nr. 5/2001 cu modificările şi completările ulterioare.
În susţinerea acţiunii au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contract de eliberare a rovinietei nr. 65/11.02.2005, înştiinţare de plată nr. SV 16584/13.06.2006, confirmare de primire nr. 5719, nota de calcul a sumelor datorate.
Creditoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
Deşi legal citat, debitorul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a formula apărări.
Cu ocazia cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul din data de 15.10.2008, instanţa a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la rata nr.2 din contract şi a penalităţilor aferente acesteia.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
La data de 11.02.2005 între creditoare şi debitorul D. G. s-a încheiat contractul nr. 65 prin care s-a eliberat rovinieta în temeiul art.4 din O.G. nr. 15/2002, care prevede că utilizatorii români vor achita anual contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, prevăzându-se posibilitatea achitării în patru rate trimestriale, urmând ca încasarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale să se facă în 4 rate trimestriale, în valoare de câte 51 de euro fiecare.
Prin clauza contractuală stipulată la art. 3.1 părţile au convenit ca, în cazul neachitării la scadenţă şi în cuantumul stabilit a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, debitorul să plătească penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere asupra sumei totale datorate.
Aşa cum rezultă din înştiinţarea de plată nr. SV 16584/13.06.2006 a fost achitata rata nr.1, rămânând neplătite ratele nr.2, nr. 3 şi nr.4 prevăzute în contract.
Cum debitorul nu a achitat la scadenţă sumele datorate, creditoarea a calculat penalităţi de întârziere în cuantum de 230,40 euro (827,12 lei) sumă înscrisă în cuprinsul notei de calcul, întocmite de către aceasta (fila 10 dosar).
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la rata nr.2 din contract, invocată din oficiu, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termen stabilit ca fiind de 3 ani potrivit art.3 alin.1 din acelaşi decret. Termenul începe să curgă, potrivit art. 7 alin.1 din acelaşi decret, de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia de fapt, se observă că excepţia este întemeiată întrucât data încheierii contractului între creditoarea D.R.D.P. C. şi debitorul D. G. este 11.02.2005, iar data scadenţei ratei 2, aşa cum a fost stabilită prin voinţa părţilor este 11.05.2005, dată la care se naşte dreptul la acţiune cu privire la această rată.
Astfel, întrucât data intentării acţiunii este 04.08.2008, se observă că termenul de prescripţie de 3 ani a expirat. Prin urmare, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la suma reprezentând rata 2 din contract, excepţie invocată din oficiu.
În ceea ce priveşte penalităţile aferente sumei reprezentând rata 2 prevăzute în contract, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi cu privire la acestea întrucât, potrivit art.1 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, o dată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, penalităţile reprezentând un drept de creanţă accesoriu dreptului de creanţă principal constituit din suma de 51 de euro reprezentând rata 2 din contract.
Asupra fondului cauzei, instanţa are în vedere, în drept, că pentru emiterea somaţiei de plată trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1 din O.G. nr. 5/2001, conform cărora procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Analizând cererea formulată de creditoare în raport de dispoziţiile O.G. nr. 5/2001, instanţa constată că procedura somaţiei de plată este aplicabilă în cauza de faţă, deoarece sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1, respectiv existenţa unei creanţe certe (izvorul creanţei îl reprezintă contractul de eliberare a rovinietei nr. 65/11.02.2008), lichide (cuantumul creanţei este determinabil cu ajutorului actului de creanţă, după cum permite art. 379 alin.4 C.pr.civ.) şi exigibile (a trecut mai multă vreme de la data scadenţei fiecărei rate), reprezentând obligaţii de plată a unor sume de bani, obligaţia să fie asumată printr-un contract constatat printr-un înscris, sau determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi să privească executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii (sumele de bani pretinse de către creditoare reprezintă contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România de către debitor).
Instanţa apreciază cererea creditoarei parţial întemeiată.
Astfel, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, ţinând cont şi de faptul că dreptul la acţiune cu privire la suma reprezentând rata nr.2 prevăzută în contract şi la penalităţile aferente acesteia s-a prescris, instanţa reţine că valoarea debitului datorat este de 204 euro, din care 102 euro reprezintă ratele nr. 3 şi 4 din contract (scadente la 11.08.2005, respectiv 11.11.2005), iar 102 euro reprezintă penalităţile aferente.
În ceea ce priveşte penalităţile solicitate de către creditoare, instanţa reţine că potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 469 din 9 iulie 2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 19 iulie 2002, în contractele încheiate, părţile pot prevedea ca, în cazul neîndeplinirii până la scadenţă sau până la un alt termen convenit a obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare după data scadenţei, penalităţi care nu pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul, conform art. 4 alin.3 din acelaşi act normativ.
Instanţa constată că în contractul nr. 65/11.02.2008 nu este prevăzută nicio clauză care să permită creditoarei să aplice penalităţi care să depăşească suma asupra căreia sunt calculate. Pentru aceste motive, instanţa apreciază că, deşi creditoarea a calculat penalităţi în cuantum de 76,80 euro şi 69,44 euro pentru ratele nr. 3 şi 4 din contract, rate în valoare de 51 de euro fiecare, nu poate pretinde de la debitorul D. G. decât suma de 102 euro cu titlu de penalităţi, echivalentul în lei la data plăţii, calculate prin aplicarea procentului de 0,15 % pe zi de întârziere la debitul restant, cu limitarea cuantumului la valoarea debitului restant, în temeiul prevederilor legale menţionate mai sus.
Totodată, instanţa reţine că debitorul nu şi-a onorat până în prezent obligaţiile contractuale asumate, precum şi că acesta nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare pentru a combate justeţea cererii creditoarei şi nu s-a prezentat la judecată pentru a face dovada plăţii debitului.
În consecinţă, faţă de probele administrate în cauză, instanţa apreciază ca parţial întemeiată cererea creditoarei, astfel încât, în temeiul art. 969 C. civ. coroborat cu art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, va soma debitorul, prin prezenta ordonanţă, să achite creditoarei, în termenul prevăzut de art. 6 alin.3 din O.G. nr. 5/2001(30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri), suma de 204 euro, în echivalent lei la data plăţii, din care 102 euro reprezintă contravaloarea ratelor 3 şi 4 din contractul de eliberare rovinietă şi 102 euro reprezintă penalităţi de întârziere aferente acestor rate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga pe debitor la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, din care 39 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, iar 0,3 lei timbrul judiciar.
Ordonanţa va fi comunicată părţilor, de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit art.6 alin.4 din O.G. nr.5/2001.
