Dosar nr. 26554/3/2010/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 10246
ŞEDINTA PUBLICĂ DE LA 11.10.2012
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC — B. A.
GREFIER —I. M. D
Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile, având ca obiect cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispoziţiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei formulată de reclamanta IM cu sediul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul ND cu domiciliul în com. Mogoşoaia,
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa publică de la 27.09.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera , a amânat pronunţarea la data de 11.10.2012, când a pronunţat prezenta sentinţă.
TRIBUNALUL
În cadrul procedurii de insolvenţă desfăşurate împotriva debitorului SDF lichidatorul judiciar IM a formulat o cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere împotriva pârâtului ND , pentru urmatoarele:
„ MOTIVE:
In fapt: Prin Sentinta Civila nr. 7528 din data de 20.10.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 26554/3/2010 s-a deschis procedura de insolventa impotriva debitoarei DF, fiind desemnat in calitate de administrator judiciar al debitoarei IM
Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii comerciale supusa procedurii prevazuta de Legea 85/2006, este o raspundere civila delictuala speciala, care presupune indeplinirea cumulativa a celor 4 conditii generale ale raspunderii civile delictuale:
?existenta prejudiciului – in speta prejudiciul este cel al creditorilor inscrisi la masa credala cu suma de 1.522.885,68 lei;
?existenta fapte ilicite prevazute de art 138 alin (1) din Legea 85/2006
•lit c)”au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica in incetare de plati”;
•lit e) „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia”.
?raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita in speta.
?existenta vinovatiei vor fi mentionate pentru fiecare fapta in parte.
Actiunea in raspunderea civila delictuala a membrilor organelor de conducere ale societatii comerciale aflate in insolventa, are un dublu temei de fapt: atat starea de insolventa a debitoarei, cat si savarsirea in speta a faptelor expres prevazute de art. 138 alin (1) lit d) si e) din Legea 85/2006.
INCIDENTA DISPOZITIILOR ART 138 ALIN (1) LIT C) DIN LEGEA 85/2006
Asa cum am aratat si prin raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) din Legea 85/2006 consideram ca sunt incidente dispozitiile art 138 alin. (1) lit c), in sensul ca «au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit debitoarea in incetare de plati ».
In conditiile in care societatea inregistreaza datorii incepand cu anul 2008 in cuantum de 888.965 lei reiese in mod evident ca din anul 2008 cand societatea a incheiat anul pe pierdere, nemaiavand disponibil in vederea achitarii obligatiilor sale, se afla in incetare de plati.
In consecinta administratorul debitoarei in loc sa procedeze in temeiul art 27 alin. (1) din Legea 85/2006 „la formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolventa in termen de 30 de zile de la data aparitiei starii de insolventa”, a hotarat continuarea activitatii in vederea obtinerii unui profit personal, provenind din:
?remuneratia obtinuta pentru indeplinirea functiei de administrator de catre, in materie comerciala mandatul administratorului fiind prezumat a fi cu titlu oneros;
Din cele mentionate mai sus reiese in mod evident ca toate aceste fapte au fost efectuate in mod constient si voit in vederea fraudarii creditorilor, care nici pana la data prezentei nu au putut sa-si recupereze creanta.
Astfel ca administratorul societatii nu a dovedit o simpla incapacitate manageriala, ci apreciem ca atat administratorul cat si asociatul debitoarei au efectuat fapte cu caracter ilicit, urmarind deturnarea activitatii de la realizarea scopului pentru care a luat fiinta societatea si satisfacerea intereselor personale, raspunderea sa fiind de necontestat.
In masura in care acestia nu au respectat obligatia prevazuta de lege de a solicita deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitoarei si astfel sa nu mai acumuleze datorii pe care in prezent sa nu le achite, constienti fiind de starea de incetare de plati in care se gasea debitoarea inca de la sfarsitul anului 2008, consideram ca sunt incidente dispozitiile art 138 alin. 1 lit c) din legea 85/2006.
INCIDENTA DISPOZITIILOR ART 138 ALIN (1) LIT E) DIN LEGEA 85/2006
Fapta prevazuta de art. 138 lit. e) consta in deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acestei respectiv fapta ilicita prin care unei parti a activului debitorului sau unor bunuri individual determinate, inclusiv drepturi patrimoniale apartinand acestuia, li se schimba destinatia lor normala ori acestea sunt dosite fata de terti. De exemplu, deturnarea unei parti din activului debitorului prin retragerea aportului adus in natura, disparitia unor acte contabile justificative sau falsificarea lor in sensul schimbarii unor bunuri sau a naturii acestora.
Faptele respective, sunt de regula, de natura contabila, scriptica, dar nu in mod exclusivist, scoaterea in fapt a unui bun din patrimoniul debitorului pentru ascunderea lui.
Mentionam ca potrivit raspunsului primit de la Directia Generala de Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 debitoarea figureaza in patrimoniu cu un autoturism Daewoo, serie sasiu, serie motor, care nu a fost predat administratorului judiciar pentru a-l ascunde de la urmarirea creditorilor (anexa 1).
Invederam instantei ca potrivit bilantului contabil depus de debitoare la organul fiscal pe anul 2010 in care figureaza ca in patrimoniul debitoarei se regasesc (anexa 2):
?active imobilizate – 551.062 lei;
?active circulante – 245.978 lei
?stocuri–183.487 lei;
?creante de recuperat – 29.405 lei;
?casa de conturi si banci – 33.086 lei.
Din atitudinea administratorului debitoarei de a nu depune la dosarul cauzei documentele prevazute de art 28 din Legea 85/2006, reiese intentia acestuia de a ascunde creditorilor ce s-a intamplat cu activul societatii, asa cum apare inregistrat in bilantul intocmit de debitoare pentru anul 2010, fiind astfel incidente dispozitiile art 138 alin (1) lit e) din Legea 85/2006 impotriva administratorilor debitoarei
Faptele prevazute de art 138 din Legea 85/2006 trebuie savarsite cu vinovatie in orice forma a acesteia (intentie directa, indirecta, imprudenta sau neglijenta ). In speta desi administratorul societatii are cunostinta de prezent procedura (anexa 3), primind notificarea noastra sunt incidente dispozitiile art 138 alin (1) lit e) din Legea 85/2006 datorita imposibilitatii de valorificare a bunurilor debitoarei si a recuperarii creantelor acestei.
Fata de cele de mai sus solicitam instantei admiterea cererii asa cum a fost formulata in temeiul art 138 alin (1) lit c) si e) si din Legea 85/2006 privind procedura insolventei impotriva asociatului si administratorului debitoarei dnul ND si sa dispuna suportarea intregului pasiv al debitoarei.
In drept: art. 138 alin. (1) lit c) si e) din Legea 85/2006, art 27 alin. Probe: inscrisuri precum si orice alte probe care ar rezulta din dezbateri”
Asupra cererii de faţă:
La data de 31.05.2010, creditorul B. a înregistrat o cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitorului DF, în vederea recuperării .
Prin sentinţa civilă nr.7528/20.10.2011 judecătorul sindic a admis cererea creditorului, iar în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 a deschis procedura generală de insolvenţă faţă de debitorul DF. şi a desemnat lichidatorul judiciar.
Acesta a adus la îndeplinire atribuţiile prevăzute de art.20 din lege, a efectuat notificările părţilor, a verificat declaraţiile de creanţă înregistrate, a întocmit tabelul preliminar al obligaţiilor care a fost afişat la 20.12.2011 la uşa instanţei.
În raportul de activitate întocmit în conformitate cu prevederile art.54 din lege, administratorul judiciar a propus trecerea la procedura simplificată de faliment. Debitoarea nu a predat documentele enumerate la art.28 din legea insolvenţei. În ceea ce priveşte bunurile, din informaţiile primite se reţine că societatea apare înregistrată în calitate de proprietar al unor autovehicule.
A fost formulată o plângere penală împotriva fostului administrator pentru refuzul de a prezenta actele contabile.
Prin sentinţa civilă nr.1451/02.02.2012 instanţa a dispus trecerea la procedura simplificată de insolvenţă.
În raportul de activitate nr.2 lichidatorul judiciar informează că nu a reuşit să identifice bunuri în patrimoniul debitoarei, astfel că propune închiderea procedurii de insolvenţă.
În aceste condiţii, lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii în temeiul art.131 din lege.
Lichidatorul judiciar a formulat o cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, cererea urmând a fi soluţionată separat, în condiţiile prevăzute la art.138 alin.5 din Legea nr.85/2006.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi culpa), condiţii care capătă în această situaţie unele conotaţii speciale.
Faptele enumerate în dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă.
Lichidatorul judiciar a prezentat adresa nr.2928/12.12.2011 emisă de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Bucureşti sector 1 ( fila 4-5), conform căreia societatea figura înregistrată cu un mijloc de transport Daewoo, pentru care datorează şi impozitul aferent. Apoi, conform bilanţului prescurtat de la 31.12.2010 publicat de Ministerul Finanţelor ( fila 6) debitoarea apare înregistrată cu active imobilizate în valoare de 551.062 lei, cu active circulante în valoare de 245.978 lei, din care suma de 183.487 lei reprezintă stocuri, suma de 29.405 lei reprezintă creanţe, iar suma de 33.086 lei reprezintă disponibil în casă şi conturi, însă cu toate demersurile întreprinse nu a reuşit identificarea acestor bunuri. Debitoarea a încheiat exerciţiul financiar 2010 cu o pierdere de 17.748 lei.
Potrivit art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă, prin aceea că au deturnat sau ascuns o parte din activul societăţii.
Fapta pârâtului constă în aceea că a ascuns o parte din averea debitoarei, respectiv activele imobilizate în valoare de 551.062 lei existente la nivelul anului 2010 , precum şi activele circulante în valoare de 245.978 lei. Valorificarea acestora ar fi condus la acoperirea unei părţi din datoriile înregistrate de societate, datorii care au crescut la suma de 912.166 lei în anul 2010.
Deşi a fost notificat, pârâtul nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar actele contabile ale societăţii, respectiv nu a justificat situaţia acestor bunuri, iar cele autoturismul înregistrat în patrimoniul societăţii nu a putut fi găsit, prezumţia fiind aceea a utilizării sale de către reprezentantul debitoarei, în interes personal.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 85/2006, debitoarei îi revine obligaţia de a depune la dosar actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 din lege, în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii.
Lipsa documentelor contabile, ulterior datei de 31.12.2010, când a fost întocmită ultima raportare contabilă, care a consemnat existenţa în patrimoniul debitoarei a unor active , coroborată cu imposibilitatea identificării în fapt a tuturor bunurilor, este de natură să nască prezumţia folosirii acestora într-un alt interes decât cel societar.
Potrivit art. 1199 C.civ., „prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”.
Este cunoscut că în bilanţul întocmit la data de 31.12.2010 în patrimoniul debitoarei erau înscrise active , după cum este cunoscut şi că în patrimoniul societăţii falite există un autovehicul, bunuri care nu au putut fi valorificate.
Aceste fapte cunoscute, coroborate cu lipsa înregistrărilor contabile ulterior datei de 31.12.2010, în care să fie expusă modalitatea de ieşire din patrimoniu a bunurilor, sunt de natură să nască prezumţia folosirii lor în alt interes decât cel societar.
Doar pârâtul ar fi putut proba modalitatea în care bunurile au ieşit din patrimoniul falitei, nu este legal să se impună lichidatorului să administreze o asemenea dovadă – aceasta fiind, de altfel, imposibil de administrat, atât timp cât nu se poate face proba faptului negativ, ci doar a celui pozitiv contrar.
Reţinând că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a depune la organul fiscale raportările contabile ulterior datei de 31.12.2010, dar şi că o asemenea împrejurare, care se coroborează cu imposibilitatea identificării în fapt a bunurilor, naşte prezumţia folosirii acestora într-un alt interes decât cel societar, instanţa constată că în sarcina pârâtului se întrunesc faptele prevăzute de art. 138 lit.d) şi e) din Legea nr. 85/2006.
Aceste fapte au determinat apariţia stării de insolvenţă, legătura de cauzalitate fiind dată de împrejurarea că atât timp cât în patrimoniul societăţii nu se regăsesc principalele sale valori şi mijloace pentru a-şi putea continua activităţile comerciale curente şi să-şi achita obligaţiile, s-a ajuns la o lipsă de fonduri necesare desfăşurării activităţii , respectiv la încetarea activităţii. Valoarea bunurilor şi a creanţelor cu care societatea debitoare era înregistrată în contabilitate în 2010 creează prezumţia că, debitoarea a intrat în incapacitate de plată din cauza faptului că activele au fost folosite de către pârât în interes propriu, pentru că în situaţia în care ar fi valorificat bunurile, din sumele obţinute ar fi putut achita datoriile societăţii.
Pentru a se face aplicarea 138 lit.c din lege, trebuie dovedit interesul personal al pârâtului în continuarea activităţii.
Reclamantul trebuie să explice în ce au constat faptele, activităţile desfăşurate de către pârât în interes personal şi care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăţi, nefiind suficientă enunţarea textului de lege. În lipsa indicării naturii activităţilor angajate de către aceştia pentru promovarea intereselor personale, afirmaţia prin care reclamantul acuză pârâtul de continuarea în interes personal a activităţii debitorului rămâne nedovedită.
Nu există nici o legătură între condiţia specificată la lit.c a art.138 – continuarea în interes personal a activităţii societăţii care ducea la încetare de plăţi şi argumentele prezentate de creditor, conform cărora administratorul avea obligaţia de a solicita el însuşii aplicarea dispoziţiilor legii insolvenţei. Fapta reprezentantului legal al debitorului de a nu introduce cererea de deschidere a procedurii în termenul prevăzut, constituie infracţiunea de bancrută simplă (art.143 din lege) şi nu o cauză distinctă de atragere a răspunderii în temeiul art.138.
În ceea ce priveşte valoarea pasivului până la care urmează să fie angajată răspunderea pârâtului, instanţa apreciază că atât timp cât s-a stabilit deja că prin faptele sale pârâtul a cauzat apariţia stării de insolvenţă, este justificat ca acesta să suporte întregul pasiv al debitoarei, neacoperit.
Numai o asemenea soluţie poate da eficienţă deplină procedurii pe care Legea nr. 85/2006 o reglementează şi, în fapt, finalităţii pe care ea o afirmă în art. 2 – acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, pasiv constând în totalitatea creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, care nu a fost contestat în cadrul procedurii de insolvenţă.
Ca urmare, în temeiul prevederilor art.138 lit. e din Legea nr.85/2006 instanţa va admite cererea lichidatorului judiciar şi va obliga pârâtul ND să suporte din averea personală pasivul societăţii debitoare DF în sumă de 1.522.885,68 lei, conform tabelului definitiv al obligaţiilor debitoarei .
În conf.cu art.142 alin.1 din Legea 85/2006, executarea silită se va efectua conf. dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
În conf.cu art.142 alin.1 din Legea 85/2006, executarea silită se va efectua conf. dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar IMcu sediul sector 6, Bucureşti, împotriva pârâtului ND cu domiciliul în com. M, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Obligă pârâtul să suporte din averea personală pasivul societăţii debitoare DF. în sumă de 1.522.885,68 , conform tabelului definitiv al obligaţiilor debitoarei.
Definitivă. Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11.10.2012.
PREŞEDINTE GREFIER
A.S.B I.M.D
Red B.A.
Tehn B.A.
2 ex/ 29. 10.2012
