Inexistenta unei dispozitii legale care sa impuna obligarea pârâtei la încheierea unui contract de concesiune pentru terenul aferent unui apartament dobândit de pârâta
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.10093/301/2009- DECIZIA CIVILA NR.967/28.09.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, la data de 09.06.2009, sub nr. 10093/301/2009, reclamantul M.B., reprezentat prin P.G. a chemat-o în judecata pe pârâta B.P., solicitând instantei ca, prin hotarârea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr.17, situat în B., str.M.B. nr. 64, bI. L 110, sc. 12, et. 4, sector 3, precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr. 9976/8.10.2009, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantului M.B., prin P.G., în contradictoriu cu pârâta B.P..
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul M.B., prin P.G., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Prin decizia civila nr. 350/19.03.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a respins apelul formulat de apelantul – reclamant M.B., reprezentat prin P.G., împotriva sentintei civile nr. 9976/8.10.2009, pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 3, în contradictoriu cu intimata – pârâta B.P., ca nefondat.
Examinând decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate, si analizând actele si lucrarile dosarului, prin raportare la dispozitiile legale relevante, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constata ca, invocând dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila – hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, recurentul M.B. se raporteaza la dispozitiile art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 si art. 1077 si art. 1080 Cod civil, care reglementeaza executarea silita în natura a obligatiilor, si considera ca aceste dispozitii legale ar impune pronuntarea de catre instantele de judecata a unei hotarâri prin care prin care intimata B.P. sa fie obligata la încheierea contractului de concesiune pentru terenul în litigiu.
Or, analizând dispozitiile art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republicata, care prevad ca, odata cu dreptul de proprietate asupra constructiilor, în situatia celor realizate în cladiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândeste si o cota parte din dreptul de concesiune asupra terenului apartinând domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, Curtea nu poate stabili ca aceste dispozitii legale determina obligatia încheierii unui contract de concesiune, în absenta acordului pârâtei B.P., pe care instanta ar trebui sa-l suplineasca, ci, dimpotriva, ca dreptul de concesiune asupra terenului, corespunzator cotei dreptului de proprietate, decurge ex lege, ceea ce ar fi suficient, în opinia acestei instante, pentru a justifica obligarea proprietarului constructiei de a plati taxa de concesiune aferenta terenului si corespunzatoare dreptului.
În acelasi sens, nici dispozitiile art. 1077(Nefiind îndeplinita obligatia de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.) si art. 1080 Cod civil (Diligenta ce trebuie sa se puna în îndeplinirea unei obligatii este totdeauna aceea a unui bun proprietar. Aceasta regula se aplica cu mai mare sau mai mica rigoare în cazurile anume determinate de aceasta lege.) nu impun unei persoane obligatia de a încheia un astfel de contract de concesiune, dispozitiile art. 1077 Cod civil reglementând doar posibilitatea ca, în cazul nerespectarii obligatiilor de a face, creditorul sa fie autorizat de instanta judecatoreasca sa le aduca el la îndeplinire, în contul debitorului.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciaza ca instanta de apel a pronuntat o solutie legala si temeinica, ce nu se impune a fi reformata în cauza, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – reclamant M.B., prin P.G. împotriva deciziei civile nr. 350/19.03.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila, în contradictoriu cu intimata – pârâta B.P..
