Competenta de solutionare a actiunii în constatarea nulitatii contractelor de privatizare apartine sectiei civile a Tribunalului, nu sectiei comerciale, deoarece nu se pune în discutie comercialitatea actului sau natura comerciala a contractelor de vânzare-cumparare.
– art. 46 alin.4 si art. 48 din Legea nr. 10/2001;
DECIZIA CIVILA NR.562A
Sedinta publica de la 28 septembrie 2010
Prin cererea din 20.08.2002, înregistrata sub nr. 14885/2002, astfel cum a fost modificata la data de 10.10.2002, reclamantul T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. pentru P. si A. a P. S., SC P. H. SA, A. P. si P. M. B., ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare de actiuni nr. 309/25.06.1995 ( pentru 93 actiuni care figureaza la pozitia 17 din lista anexa la contract), încheiat de prima pârâta cu pârâtele 2 si 3, iar P. M. B. sa fie obligata sa-i restituie în natura spatiile comerciale vândute prin contract.
În motivare, reclamantul a aratat ca imobilul situat în Bucuresti, format din 3 nivele cu 6 apartamente, i-a fost restituit în natura, prin dispozitia nr. 271/03.04.2002 a P. G. al M. B., în baza Legii nr. 10/2001, cu exceptia parterului în suprafata de 95,40 mp, format din trei magazine ce au facut obiectul contractului de vânzare-cumparare din litigiu.
Vânzarea-cumpararea de actiuni este nelegala, deoarece a fost încheiata cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 77/1994 si ale Legii nr. 58/1991, cât si a dispozitiilor art. 41 din Constitutia României. Astfel, A. pentru P. si A. a P. S., în calitate de vânzator, nu putea vinde 70 % din actiuni, întrucât nu avea titlu legal de proprietate asupra celor trei magazine. În plus, valoarea actiunilor a fost subevaluata, licitatia nu a fost organizata, iar pentru terenul aferent nu exista certificat de atestare a dreptului de proprietate, conform Hotarârii Guvernului nr. 834/1991, data în aplicarea Legii nr. 15/1990.
Atât cumparatorul, cât si vânzatorul au înselat F. P. de S. caci în realitate, actiunile au fost cumparate de catre SC P. H. SA Bucuresti, si nu de catre A. P.. Or, SC P. H. SA Bucuresti este o firma privata cu capital mixt româno-olandez si nu putea cumpara actiuni prin metoda MEBO. Sentinta civila nr. 10151/1994 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti nu putea constitui temei legal si titlu de proprietate pentru ca se bazeaza pe doua Hotarâri ale Guvernului nr. 643 si 765/1990, care au fost emise cu încalcarea art. 107 din Constitutia României prin nepublicarea lor în Monitorul Oficial. Totodata, acelasi contract de vânzare-cumparare a fost semnat de 14 persoane din care 13 din partea vânzatorului, însa acesti specialisti nu au vazut neconcordanta existenta între datele de întocmire a documentelor pe care se bazeaza contractul.
În drept si-a întemeiat actiunea pe prevederile art. 948, 949 si 966 Cod civil, cât si pe dispozitiile art. 46 alin. 4 si art. 48 din Legea nr. 10/2001.
Separat, dar la aceeasi data a fost înregistrata actiunea sub nr. 14886/2002, prin care reclamantul T.R.a chemat în judecata aceiasi pârâti pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare de actiuni nr. 321 din 23.01.1996, încheiat de prima pârâta cu pârâtele doi si trei si pentru ca pârâta P. M. B. sa fie obligata sa-i restituie în natura aceleasi spatii comerciale vândute potrivit contractului respectiv.
Aceasta actiune contine aceeasi motivare ca si prima, atât în fapt cât si în drept, diferenta dintre ele constând doar în faptul ca, prin primul contract de vânzare-cumparare de actiuni nr. 309/20.06.1995, pârâta FPS a transmis catre SC P. P. A. S. un numar de 11765 actiuni cu o valoare nominala totala de 294.125.000 lei , reprezentând 31,069% din capitalul social al S. C. P. H. SA, iar prin cel de-al doilea contract nr.321/13.01.1996, F. P. IV M. a transmis catre A. P. P. A. S. un numar de 5043 actiuni în valoare totala nominala de 126.075.000 lei reprezentând 13,32 % din capitalul social al S. C. P. H. SA.
Prin încheierea din 12.12.2002, constatându-se ca între cele doua actiuni exista caz de conexitate, în baza art. 164 Cod procedura civila dosarul nr. 14886/2002 a fost conexat la dosarul nr. 14885/2002.
Pârâta A. P. P. A. S. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calitatii procesuale active ca urmare a faptului ca reclamantul nu are calitatea de parte în contract, dar si lipsa calitatii procesuale pasive, aratând ca prin contractele de vânzare-cumparare nr. 309/20.06.1995 sau nr. 321/23.01.1996, a cumparat actiuni si nu active. Totodata, a invocat exceptiile inadmisibilitatii actiunii în raport de prevederile Legii nr.10/2001, cât si autoritatii de lucru judecat, în raport de sentinta civila nr. 10151 din 18.11.1994 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, prin care se constata ca spatiul comercial în suprafata de 95,40 mp se afla în patrimoniul SC P. H. SA.
La rândul sau, pârâta SC P. H. SA, prin întâmpinare, a invocat aceleasi exceptii, iar pe fond, a solicitat respingerea actiunii.
Prin sentinta civila nr.17297 din 20.12.2002, Tribunalul Bucuresti – Sectia Comerciala a respins actiunea, ca fiind prescrisa.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, prin decizia civila nr. 1702 din 05.11.2003, a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, ca urmare a înlaturarii exceptiei prescriptiei.
Prin sentinta comerciala nr. 12160 din 25.11.2004, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active si pasive cât si a autoritatii de lucru judecat, dar si actiunea ca neîntemeiata.
Prin decizia comerciala nr. 63 din 08.02.2006, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala a respins apelul, ca nefondat.
Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Comerciala, prin decizia nr. 1569 din 27.04.2007 a admis recursul, a casat decizia si sentinta nr. 12160/25.11.2006 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala si a trimis cauza Tribunalului Bucuresti – Sectia civila.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca, reclamantul a formulat actiunea principala si conexa ce fac obiectul litigiului, în calitate de persoana îndreptatita la masurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Constatarea nulitatii absolute a celor doua contracte de vânzare-cumparare actiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare a SC P. H. SA si AS PAS P., cu privire la spatiul situat la parterul imobilului a carui restituire se solicita, s-a fundamentat în drept, pe dispozitiile art.46 alin.4 si art.48 din legea nr.10/2001.
Prin urmare, raportul juridic dedus judecatii se circumscrie exclusiv pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, pe care persoana îndreptatita si-a întemeiat în drept actiunea.
Litigiul nu pune în discutie comercialitatea actului sau natura comerciala a contractelor de vânzare-cumparare a caror nulitatea se solicita, ci legalitatea actelor juridice de înstrainare facute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect un imobil care intra sub incidenta Legii speciale nr. 10/2001, în raport de care se examineaza cererea de constatare a nulitatii absolute a contractelor.
Cum competenta de a se pronunta asupra acestor motive de nulitate apartine tribunalului, potrivit legii speciale, Înalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca hotarârile pronuntate în cauza de sectiile comerciale au fost date cu încalcarea normelor imperative care reglementeaza competenta de atributiune a instantelor de judecata în aceasta materie.
Rejudecând, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila, prin sentinta civila nr. 262/08.02.2008, a respins actiunea formulata de reclamantul T. R., între timp decedat, si continuata de T. D., pentru lipsa calitatii procesuale active, cu motivarea ca aceasta nu a facut dovada calitatii de mostenitor de dupa reclamant.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, prin decizia civila nr. 621A din 08.09.2008, a admis apelul declarat de T.D., a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare primei instantei, cu motivarea ca aceasta a facut dovada calitatii de mostenitor de dupa reclamantul T. R. cu certificatul de mostenitor nr.39/2004.
Reluând judecata, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila, prin sentinta civila nr. 1415 din 08.12.2009, a respins actiunea, ca neîntemeiata.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca, prin contractele de vânzare-cumparare de actiuni nr. 309/1995 si nr. 321/1996, pârâta A. P. P.A.S. a cumparat un numar de 93, respectiv 39 actiuni din capitalul social al SC P. SA de la FPP IV Muntenia, respectiv FPS, aferente magazinului alimentar din str. Galati nr. 111.
Asociatia P. SA s-a constituit persoana juridica în temeiul Legii nr. 21/1924, prin sentinta civila nr. 4 din 15.02.1993 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si transformata ulterior, în conformitate cu prevederile Legii nr. 77/1994.
De asemenea, a statuat ca spatiul comercial din litigiu a fost adus ca aport la capitalul social de catre actionarul Statul Român, în conditiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 si sentinta civila nr. 674/1992 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, de catre societatea pârâta. Contractele au fost încheiate cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 58/1991 si ale Legii nr. 77/1994. Totodata, reclamanta nu a dovedit reaua-credinta a pârâtelor în încheierea contractelor si nici încalcarea vreunor dispozitii legale imperative care sa atraga nulitatea absoluta a contractelor de vânzare-cumparare în baza art. 948, 949 si 969 Cod civil.
În plus, prin decizia civila nr. 69 din 29.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, pronuntata în dosarul nr. 30164/3/2006, i s-au acordat reclamantului masuri reparatorii în echivalent l a pretul pietii,
conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în baza art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru spatiul comercial de 84,65 mp situat la parterul imobilului din Bucuresti.
Referitor la cererea completatoare depusa la data de 18.02.2009, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC P. H. SA la plata sumei de 793.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriilor încasate de aceasta de la data de 03.04.2003, de la agentii economici, instanta a retinut ca în momentul încasarii chiriei pârâta era unic proprietar al cladirii, ceea ce-i conferea beneficiul tuturor atributelor dreptului de proprietate.
Sentinta a fost atacata cu apel de catre reclamanta, care, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, a sustinut în concret urmatoarele:
– afirmatia ca spatiul comercial în litigiu a fost adus ca aport la capitalul social, în conditiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 si a sentintei civile nr. 674/1992 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, de catre societatea pârâta, nu este sustinuta de înscrisurile dosarului. Critica precum ca reclamanta nu a probat nerespectarea la încheierea contractelor de vânzare-cumparare de actiuni a unor dispozitii imperative care sa atraga nulitatea absoluta a acestora, este nereala;
– sentinta nr. 674/1992 a fost pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti si nu de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si are ca obiect înfiintarea SC P. H. SA Bucuresti, ca o firma privata mixta româno-olandeza;
– actiunile cumparate de A. P. PAS predate fara plata catre SC P. H. SA Bucuresti de la FPS, nu faceau parte din capitalul social al SC P. SA la data când SC P. H.SA Bucuresti a devenit persoana juridica;
– valoarea actiunilor a fost subevaluata;
– vânzatorul nu avea în proprietate spatiul în litigiu, neavând titlu de proprietate si nefiind evidentiat în cadastru funciar, iar contractul de vânzare-cumparare nu a fost întocmit de un notar public;
– Asociatia P. PAS care a predat fara plata actiunile firmei private cu capital mixt româno-olandez a încalcat Legea nr. 77/1994, privind privatizarea societatilor comerciale cu capital integral de stat, întrucât SC P. SA se privatizase prin sentinta nr. 674/SC/1992 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti;
– SC A. SA, care administra imobilul din str. V. L. nr. 111, sector 2, Bucuresti, nu a participat la întocmirea acestor contracte;
– spatiul comercial nu putea fi vândut si cumparat, intrând sub incidenta Legii nr. 10/2001, ca urmare a preluarii abuzive prin Decretul nr. 92/1950, astfel cum se constata prin dispozitia nr. 271/03.04.2003 a Primarului General al Municipiului Bucuresti;
– FPS nu a detinut niciodata imobilul în litigiu;
– despagubirile în echivalent stabilite prin decizia civila nr. 69 din 29.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, nu asigura o plata efectiva a despagubirilor calculate în conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005;
– gresit i s-a respins cererea de acordare a despagubirilor în suma de 793.000 lei, deoarece ea este proprietara spatiului comercial în litigiu;
– instanta a încalcat dispozitiile art. 1291 pct. 5 si 6 Cod procedura civila, cât si dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, neexercitând rol activ pentru aflarea adevarului si pentru a se pronunta asupra obiectului cererii deduse judecatii, iar hotarârea nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina.
În consecinta, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei si retinerea cauzei spre rejudecare în fond, în sensul de a se dispune obligarea pârâtei SC P. H. SA Bucuresti de a-i lasa în deplina proprietate si linistita posesie spatiul comercial de la parterul imobilului situat în Bucuresti, str. V. L. nr. 111, în limita cotei de 3/4 pentru reclamanta si 1/4 pentru M. G.G., pe care eronat instanta a refuzat sa-l introduca în cauza. De asemenea, a cerut obligarea intimatei-pârâte SC P. H. SA Bucuresti sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie spatiul denumit “depozit”, în suprafata de 14 mp, construit ilegal, fara autorizatie de construire, ca anexa la spatiul în litigiu, cât si obligarea acesteia la plata sumei de 793.000 lei reprezentând chiriile încasate din închirierea spatiului comercial din litigiu.
Dupa prima zi de înfatisare din 22.06.2010, reclamanta si-a completat motivele de apel, însa, întrucât acestea au fost depuse cu depasirea termenului legal, instanta nu le poate lua în considerare.
Prin întâmpinare, intimata A. P. PAS Bucuresti a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active, lipsei de interes si lipsa calitatii sale procesuale pasive.
Sub aspectul exceptiei lipsei de interes a reclamantei, în sustinerea actiunii, pârâta a pretins, ca chiar daca s-ar anula vânzarea celor 93 actiuni de catre APAPS (FPS) respectiv a celor 39 actiuni de catre SIF Muntenia, aceste actiuni ar reveni în proprietatea APAPS, respectiv SIF Muntenia, iar reclamanta nu ar avea nici un beneficiu.
Intimata SC P. H. SA Bucuresti a solicitat respingerea apelului, invocând incidenta exceptiei autoritatii de lucru judecat, în raport de decizia civila nr. 69/29.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1024/18.02.2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Civila, cât si de sentinta civila nr. 2688/14.04.2003 a Judecatoriei sector 2 Bucuresti ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si a recursului.
Intimata A. pentru V. A. S. – A.V.A.S a reiterat exceptiile lipsei calitatii procesuale active cât si a lipsei de interes a reclamantei.
În sustinerea exceptiei lipsei de interes a cererii în anularea contractelor de vânzare-cumparare de actiuni, intimata a pretins ca anularea contractelor de vânzare-cumparare nu ar avea consecinta asupra dreptului de proprietate asupra imobilului, a carui restituire în natura o pretinde reclamanta prin capatul doi de cerere.
Nu exista pentru apelanta reclamanta interesul personal si direct pentru anularea vânzarii pachetului de actiuni, întrucât folosul practic nu este atins prin admiterea cererii de anulare a actelor respective. Aceasta întrucât, ea a realizat privatizarea SC P. H.SA Bucuresti prin vânzarea pachetului de actiuni detinut în numele statului la aceasta societate, iar nu prin înstrainarea imobilului a carui restituire în natura se solicita.
Astfel, prin anularea contractelor de vânzare-cumparare de actiuni, acestea ar redeveni proprietatea A.V.A.S, respectiv SIF Muntenia si nu a reclamantei.
Apelul nu este întemeiat.
Astfel, se constata ca, desi initial, reclamantul T. R. a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor de vânzare-cumparare nr. 309 din 25.06.1995 si nr. 321 din 23.01.1996 si restituirea în natura a spatiilor comerciale de catre M. B., drept efect al constatarii nulitatii, prin prezentul apel continuatoarea reclamantului pretinde revendicarea imobilului.
Sub acest aspect, curtea de apel constata ca, prin decizia nr.1569 din 27.04.2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Comerciala a stabilit cu putere de lucru judecat, temeiul juridic al cererii de chemare în judecata, respectiv, dispozitiile art. 46 alin.4 si art. 48 din Legea nr. 10/2001 si cadrul legal în care trebuie analizat raportul juridic dedus judecatii si anume, dispozitiile acestei legi speciale, cu referire la calitatea de persoana îndreptatita a reclamantei.
În plus, conform art. 294 alin. 1 Cod procedura civila, în apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata si nici nu se pot face alte cereri noi.
Ca urmare, motivele de apel ce vizeaza gresita respingere a actiunii în revendicare, urmeaza a fi respinse ca inadmisibile.
Întrucât instanta de apel nu este legal investita cu o actiune în revendicare, exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de SC P. H. SA Bucuresti, în raport de decizia civila nr. 1024 din 18.02.2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta T.D. si intervenientul M.G. G. împotriva deciziei nr. 69 din 29.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, urmeaza a fi respinsa, ca neîntemeiata.
Neincidenta exceptiei autoritatii de lucru judecat este data de cauza diferita a celor doua cereri de chemare în judecata, caci, prin actiunea de fata, întemeiata pe prevederile art. 46 alin. 4 si art. 48 din Legea nr.10/2001, cât si pe prevederile art. 948, 949 si 969 Cod civil, s-a solicitat constatarea nulitatii contractelor de vânzare de actiuni si repunerea în situatia anterioara, ce în acceptiunea reclamantului echivaleaza cu restituirea în natura a imobilului, iar prin actiunea finalizata prin decizia civila nr. 1024/18.02.2010 a
Înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a solicitat si solutionat actiunea în revendicare, întemeiata pe prevederile art. 480 Cod civil.
Or, conform art. 1201 Cod civil este lucru judecat când a doua cerere în judecata are acelasi obiect, este întemeiata pe aceeasi cauza si este între aceleasi parti. Lipsa unei singure conditii, atrage neincidenta exceptiei.
În cauza, nu este data nici exceptia lipsei calitatii procesuale active, caci, reclamanta a facut dovada calitatii de persoana îndreptatita la masuri reparatorii pentru imobilul din litigiu prin Dispozitia nr. 6408 din 05.10.2006 a Primarului General al Municipiului Bucuresti.
Totodata, fiind parti în contractele de vânzare-cumparare de actiuni, a caror nulitate se solicita, deci parti în raportul obligational dedus judecatii, intimatele pârâte au calitate procesuala pasiva.
Conform art. 46 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data intentarii actiunii: “Actele juridice de înstrainare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta daca au fost încheiate cu încalcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrainarii.”
Pentru a face însa obiectul analizei motivelor de nulitate invocate, reclamanta trebuie sa dovedeasca îndeplinirea cumulativa a conditiilor de exercitiu a actiunii si anume afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuala si calitatea procesuala. Lipsa unei singure conditii atrage respingerea actiunii.
Examinând exceptia lipsei de interes, invocata de intimate, curtea constata ca aceasta este întemeiata.
Într-adevar, pentru a justifica declansarea procedurii judiciare, reclamantul trebuie sa dovedeasca existenta folosului practic pe care îl urmareste, adica sa faca dovada existentei unui avantaj legal respectiv al unui folos de ordin material sau moral.
Conditia interesului nu este ceruta numai la punerea în miscare a actiunii prin introducerea cererii de chemare în judecata, ci ea trebuie îndeplinita în legatura cu toate formele procedurale care alcatuiesc continutul actiunii (aparari, exercitarea cailor de atac, etc.) .
Consecinta constatarii lipsei de interes exceptie dirimanta si de fond, atrage respingerea actiunii ca lipsita de interes.
Astfel, chiar daca s-ar constata incidenta cazurilor de nulitate absoluta, invocate de catre reclamanta si cele doua contracte de vânzare-cumparare de actiuni, ar fi declarate nule, actiunile vândute prin acestea ar reveni în patrimoniul vânzatorilor, drept efect al repunerii în situatia anterioara si nu ar putea conduce la restituirea imobilului în natura, caci prin aceste contracte, s-a transferat dreptul de proprietate asupra actiunilor, si nu dreptul de proprietate asupra imobilului, constând din spatiile comerciale din litigiu.
Ca urmare, actiunile ar reveni în patrimoniul vânzatorilor, respectiv al F. P. de S. si F. P. P.IV M..
În consecinta, reclamanta ar putea pretinde de la aceste institutii masuri reparatorii, în conditiile art. 21 din Legea nr.10/2001,
Numai ca reclamanta este deja beneficiara acestor masuri reparatorii, dar nu în natura, ci în echivalent, în baza Dispozitiei nr. 6408/05.10.2006 a P. G. al M. B., din cuprinsul careia rezulta ca s-au acordat masuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele înstrainate si spatiul comercial în suprafata de 95,40 mp ocupat de societatea pârâta în baza sentintei civile nr. 10151/18.11.1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, astfel cum rezulta din cuprinsul deciziei civile nr. 1024 din 18.02.2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala.
În plus, prin decizia civila nr. 69/29.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila s-a statuat irevocabil, deci cu putere de lucru judecat ca pentru spatiul comercial de 84,65 mp teren situat la parterul imobilului din Bucuresti, reclamanta este îndreptatita la masuri reparatorii prin echivalent la pretul pietii conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Este adevarat ca, în baza art. 48 (ulterior art. 47) din Legea nr.10/2001, în redactarea în vigoare la data intentarii actiunii: “Persoanele îndreptatite, precum si persoanele vatamate într-un drept al lor, carora pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi li s-au respins prin hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile, actiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, masuri reparatorii în natura sau prin echivalent, în conditiile prezentei legi”.
Ulterior însa, prin decizia nr. 1055/2007 a Curtii Constitutionale, aceste prevederi au fost declarate neconstitutionale.
Or, în prezent, curtea nu poate face aplicarea unui text de lege declarat neconstitutional, chiar daca acesta era în vigoare la data intentarii actiunii.
Ca urmare, dat fiind efectul negativ al prezumtiei lucrului judecat pentru reclamanta, dar si al declararii neconstitutionale a prevederilor art. 48 (art. 47) din Legea nr. 10/200, reclamanta nu poate obtine restituirea în natura a imobilului nici în temeiul Legii nr. 10/2001.
În consecinta, folosul practic ce s-ar putea obtine de catre reclamanta prin constatarea nulitatii absolute a celor doua contracte de vânzare-cumparare, este inexistent,
Pentru acest considerent, solutia primei instante este legala si temeinica.
În conditiile constatarii inexistentei uneia din conditiile de exercitiu a actiunii, si anume lipsa interesului, examinarea pe fond a motivelor de nulitate absolute invocate si reiterate prin motivele de apel, nu mai este posibila.
Just a fost respins si capatul de cerere privind plata contravalorii lipsei de folosinta a spatiului comercial în litigiu, atâta vreme cât reclamanta nu si-a reînviat dreptul de proprietate asupra acestuia, pe calea actiunii în revendicare respinsa cu putere de lucru judecat prin decizia civila nr. 69/29.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila si ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1024/18.02.2010 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, si nici pe calea acestei actiuni.
Mentinerea solutiei de respingere a actiunii, dar pe considerentul primirii exceptiei lipsei de interes a primelor doua capete de cerere, face, ca criticile privind nerespectarea dispozitiilor art. 261 Cod procedura civila, ce vizeaza nemotivarea în fapt si în drept a hotarârii data în prima instanta, cât si a prevederilor art. 129 Cod procedura civila, ce vizeaza lipsa rolului activ al primei instante, sa ramâna fara obiect.
În acest context ramâne lipsita de interes si critica privind neintroducerea în cauza a numitului M. G.G., titular al dreptului la despagubiri alaturi de reclamanta, în baza sentintei civile nr. 56/24.01.2005 a Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila, definitiva prin decizia civila nr. 62A/29.01.2007 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si irevocabila prin Decizia nr. 292/21.01.2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, pentru imobilul din litigiu.
Drept urmare, retinând netemeinicia apelului, urmeaza ca în baza art. 296 Cod procedura civila, acesta sa fie respins, ca nefondat.
2
