Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1072/113/2006 inculpatul M.M.C. a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 212/05 octombrie 2007 a Tribunalului Brăila, pronunţată în dosarul nr. 1072/113/2006.
Prin sentinţa penală nr. 212/05.octombrie 2007 a Tribunalului Brăila, pronunţată în dosarul nr. 1072/113/2006 s-a dispus, în baza art.334 C.proc.pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului M.M.C din infracţiunile prevăzute de art.1399 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.33 lit.a c.pen. şi art.41 alin.2 c.pen. într-o singură infracţiune în formă continuată de stocare fără drept de programe de calculator în forma prevăzută de art.1399 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.41 alin. 2 c.pen., art. 13 c.pen. şi art.63 alin.3 c.pen. şi în baza acestei încadrări juridice a condamnat pe inculpatul M.M.C la o pedeapsă de 500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de stocare fără drept de programe de calculator în formă continuată.
În baza art. 81 c.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare prevăzut de art.81 alin. 2 c.pen.
În baza art.14, art.346 c.proc.pen. şi art.998 c.civ şi art.1396 din Legea nr.8/1996, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părţii civile Microsoft Corporation SUA suma de 5.814 lei, iar părţii civile Autodesk Incorporated SUA suma de 77.700 lei.
În baza art.189 – 191 c.proc.pn., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr.222/P/11.05.2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M.C pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.1399 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.33 lit.a c.pen. şi art.41 alin.2 c.penal reţinându-se că în perioada 2005 – 2006 inculpatul a stocat şi utilizat pe patru calculatoare proprietatea sa aflate în folosinţa părţii responsabile civilmente, copii neautorizate a programelor informatice proprietatea Microsoft Corporation SUA şi Autodesk Incorporated SUA.
În cauză au fost verificate actele procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale privind constarea la faţa locului, actele depuse de inculpat, a fost audiat acesta şi s-au administrat probe noi cu acte.
Pe baza probatoriului administrat, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt :
Inculpatul M.M.C este administratorul societăţii care avea un punct de lucru în municipiul Brăila, după cum rezultă din certificatul de înmatriculare a firmei la Registrul Comerţului.
La data de 2 februarie 2006, agenţi de poliţie de la IPJ Brăila – Serviciul de investigare a fraudelor au efectuat, cu acordul inculpatului, un control privind legalitatea utilizării programelor de calculator.
Cu această ocazie au fost găsite instalate cinci calculatoare, toate proprietatea inculpatului, dar folosite în principal pentru desfăşurarea activităţii firmei care are ca obiect efectuarea de lucrări de cadastru, potrivit declaraţiei inculpatului şi facturilor fiscale de cumpărare a calculatoarelor.
La controlul efectuat s-a constatat că doar unul din calculatoare avea instalate programe informatice pentru care inculpatul a prezentat licenţe.
Pe celelalte patru calculatoare au fost identificate a fi instalate fără drept şase programe editate de partea civilă Microsoft Corporation USA ( Windowy XP Home Edition pe un calculator, Windows 98 pe un calculator, Office 2002 pe trei calculatoare şi Office 97 pe un calculator ), precum şi cinci programe AUTOCAD 2000 instalate pe cinci calculatoare, editate de partea civilă AUTODESK INCORPORATED SUA.
Inculpatul a recunoscut faptul că nu posedă licenţe pentru aceste programe pe care le-a stocat, prin descărcare de pe internet, în perioada 2005 – 2006.
În drept, fapta inculpatului de a stoca fără drept, în perioada 2005 – 2006 şase programe editate de Microsoft SUA şi cinci programe informatice editate de Autodesk Incorporated SUA constituie infracţiunea de stocare fără drept de programe pentru calculator, în formă continuată, prevăzută de art.1399 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cum inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.1399 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal şi art.41 Cod penal, tribunalul a pus în discuţia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 334 Cod proc.pen., schimbarea încadrării juridice.
S-a avut în vedere că inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice descărcând, în timp programele necesare desfăşurării activităţii firmei pe care o administrează.
Potrivit declaraţiei inculpatului aceste programe au fost descărcate de acesta în regim free de pe internet în perioada 2005 – 2006, pe măsură ce a achiziţionat calculatoarele.
Inculpatul a susţinut în apărările sale că nu a încălcat drepturile de autor ale firmelor editoare întrucât a răspuns unei oferte de pe internet care îi permitea descărcarea programelor fără plată şi că, de altfel, în ce priveşte programele AUTOCAD 2000 acestea nu au fost folosite pentru că erau programe demonstrative ce nu puteau fi folosite neconţinând toate elementele necesare efectuării unei lucrări de cadastru complete.
Aceste apărări nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului întrucât chiar dacă descărcarea iniţială a programelor a fost făcută gratuit în scop demonstrativ, inculpatul a depăşit limitele stabilite de comerciantul care a permis descărcarea liberă a programelor, întrucât acest gen de descărcări sunt limitate în timp pentru utilizare.
De altfel, părţile civile au precizat că nu au făcut astfel de oferte, iar a primi susţinerile inculpatului în aceste condiţii ar însemna să fie golită de conţinut norma legală care sancţionează încălcarea drepturilor autorului programelor.
Nu are relevanţă pentru cauză nici împrejurarea că nu ar fi putut folosi programele, întrucât legea sancţionează simpla stocare a acestor programe.
Aşa fiind, tribunalul a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost judecat ,urmând a fi condamnat, stabilind o pedeapsă ce va fi individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsele.
Astfel, s-a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei, modul în care a fost săvârşită, rezultatul activităţii infracţionale, regimul sancţionator cu aplicarea legii mai favorabile, circumstanţele personale ale inculpatului.
Ca circumstanţe personale pentru inculpat s-a reţinut că este o persoană matură, fără antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corectă.
Având în vedere că la data la care infracţiunea a fost săvârşită, pedeapsa prevăzută de lege era amenda penală fără a se indica limitele s-au aplicat şi dispoziţiile art. 63 Cod penal.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 Cod penal şi apreciind că scopul pedepsei va fi realizat şi fără executarea efectivă a pedepsei, tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe termenul de 1 an prevăzut de art.82 alin.2 Cod penal.
În cauză s-au constituit părţi civile Microsoft Corporation SUA cu suma de 5.814 lei şi Autodesk Incorporated cu suma de 77.700 lei reprezentând contravaloarea programelor deţinute fără drept de inculpat.
Inculpatul nu a fost de acord să plătească aceste sume apreciind că sumele sunt prea mari în raport de costul programelor pe piaţă.
Părţile civile au arătat că aceste preţuri au fost negociate cu firmele de desfacere şi ca atare sunt aplicabile dispoziţiile art.1396 din Legea nr.8/1996.
Instanţa a constatat că cererile părţilor civile sunt fondate, că pretenţiile acestora trebuie acordate potrivit dispoziţiilor art.1396 din lege, astfel că cererile au fost admise, inculpatul fiind obligat în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către părţile civile.
Împotriva sentinţei penale nr. 212/05 octombrie 2007 a Tribunalului Brăila, în termen legal a formulat apel inculpatul M.M.C, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie atât sub aspectul laturii civile cât şi sub aspectul laturii penale.
A arătat inculpatul, prin apărător ales, că sentinţa penală nr. 212/2007 a Tribunalului Brăila este excesivă . Faţă de probele administrate în cauză, acestea sunt parţial numai amintite, după care sunt înlăturate pe rând.
Astfel, din probe (fila 74) a rezultat că programul Autocad 2000, inclusiv licenţa, nu se mai comercializează din anul 2002.
Stocarea programului a avut loc în anul 2005-2006 când nu se mai comercializa, că a existat posibilitatea descărcării pe Internet a aplicaţiei, însă versiunile astfel obţinute aveau scop unic de evaluare , timpul de folosire fiind limitat prin construcţia aplicaţiei la 30 de zile calendaristice de la instalare.
A arătat că programele Windows 98, Office 97, sunt vechi şi nu mai sunt comercializabile. Imediat după data controlului inculpatul a dezinstalat programele pentru care nu avea licenţă şi în foarte scurt timp a achiziţionat trei programe Windows XP HE şi licenţele corespunzătoare, trei programe Briscad VG Pro şi licenţele respective cât şi un program Bit Difender & Profesional, de asemenea cu licenţă.
La data de 23 mai 2006 IPJ Brăila a întocmit un referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului.
Consideră că mijloacele de probă administrate în cauză în faza de urmărire penală au fost : procesul verbal de depistare, actele de constatare, declaraţiile inculpatului şi cazierul judiciar al acestuia. Potrivit însă art. 62 şi 63 Cod penal, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza pe bază de probe.
Probele nu au o valoare dinainte stabilită, procesele – verbale de depistare şi constatare încheiate în condiţiile art. 214 Cod pr.penală nu întrunesc condiţiile legii deoarece era obligatorie prezenţa a doi martori la încheierea acestora conform art. 92 alin. 1 Cod pr.penală . Nu au fost indicate mijloacele esenţiale de probă, respectiv instalarea şi stocarea unor programe fără licenţa corespunzătoare – programe care au fost şterse imediat, cu acordul poliţiei, considerând că au fost încălcate prevederile art. 94,95,96 Cod pr.penală.
Invederează instanţei că inculpatul a fost trimis în judecată fără administrarea vreunei probe concludente, acesta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
Prin urmare, ţinând seama de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, timpul scurt de stocare a programelor, faptul dezactivării imediate la momentul constatării ilegalităţii deţinerii lor, cumpărarea de programe inclusiv licenţele corespunzătoare cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta tânără, studii superioare, deosebit de apreciat în branşă, căsătorit, un minor în întreţinere, obţinerea de venituri în mod legal, recunoaşterea şi regretul faptei, apărătorul acestuia a solicitat să se constate că în cauză sunt incidentele prevederile art. 811 Cod penal .
Se solicită admiterea apelului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare să se dispună, în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1 Cod pr.penală şi art. 181 pct. 3 Cod penal, achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 Cod penal şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Cu privire la latura civilă arată că în mod greşit Tribunalul Brăila a admis pretenţiile părţilor civile. Din probe a rezultat că preţurile vehiculate sunt de recomandare, în prezentarea sumei cu care se constituie parte civilă Microsoft Corporation SUA sunt incluse programe foarte vechi, prezentate mai sus, care nu mai fac obiectul comercializării. Costul acestor programe însumează 450 USD.
De asemenea arată că nu se poate reţine c/valoarea programelor care nu se mai comercializează, menţionate de partea civilă Autodesk Incorporated de 22.200 Euro. Prin urmare, numai în subsidiar, se poate eventual reţine un prejudiciu în sumă de 1.488 USD pentru partea civilă Microsoft Corporation SUA, în echivalentul în lei.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin.2 Cod proc. penală , Curtea apreciază apelul inculpatului ca fiind fondat.
În analiza materialului probator, în special cel administrat în cursul urmăririi penale, Curtea va pleca de la principiile fundamentale ale probelor şi mijloacelor de probă, cuprinse în dispoziţiile art. 62-74 Cod proc. penală.
Se constată în primul rând că procesul-verbal de constatare a infracţiunii din data de 02.02.2006, întocmit de organele de poliţie, nu respectă prevederile art. 90-91 privind întocmirea proceselor – verbale, în prezenţa a doi martori asistenţi.
Din cuprinsul acestui proces-verbal nu rezultă în special dacă programul „Autocad 2000” instalat era operaţional, sau nu. În loc să procedeze la ridicarea hard-discului şi efectuarea unei constatări ştiinţifice de către specialiştii din cadrul I.P.J.Brăila, aspect care ar fi condus la obţinerea unei probe ştiinţifice irefutabile în cauză, organul de poliţie a lăsat hard-discurile în posesia inculpatului şi au menţionat că inculpatul s-a angajat solemn să şteargă programele din calculatoare, ceea ce s-a şi întâmplat.
În acest mod au fost distruse orice posibilităţi de a mai putea proba activitatea infracţională a inculpatului.
În continuare, singurele probe administrate în cursul urmăririi penale sunt declaraţiile inculpatului şi actele produse de acesta în apărare, cu toate că, potrivit art. 62 Cod proc. penală şi art. 65 Cod proc. penală, organele de cercetare penală trebuiau să manifeste rol activ în aflarea adevărului şi să înlăture apărările inculpatului prin probele administrate .
Pe de altă parte, potrivit art. 69 Cod proc. penală, declaraţiile inculpatului trebuiau privite ca probe numai în măsura în care se coroborau cu celelalte fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Conştient de acest aspect, organul de cercetare penală a propus, chiar din faza de urmărire penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ ( art. 181 Cod penal), propunere care nu a fost însuşită de către procuror, care a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Din acest moment cercetarea judecătorească a evoluat unilateral în sensul că inculpatul şi-a propus mereu probe în apărare, în condiţiile în care acuzarea nu mai putea propune probe, orice urmă a infracţiunii fiind ştearsă, aşa cum am arătat, datorită lipsei de diligenţă a organelor de poliţie care au făcut constatarea.
Inculpatul a arătat, în faza de cercetare judecătorească, că programul „AutoCad 2000” fusese descărcat în regim „Free” de pe Internet, în perioada în care firma producătoare a făcut o ofertă de descărcare şi folosire în mod gratuit a programului pe o perioadă de 30 de zile („Demo” ) .
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare nu rezultă dacă aplicaţia „AutoCad 2000” a fost deschisă, era operaţională sau dacă perioada de 30 de zile de funcţionare oferită de către firma producătoare expirase şi aplicaţia nu mai era operaţională.
Acest aspect nu mai poate fi acum verificat iar potrivit principiului general de drept „in dubio pro reo” , afirmaţiile inculpatului trebuie însuşite de către instanţă.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în cursul cercetării judecătoreşti (filele 74-77 dosar de fond) există răspunsul din partea S.C.”Internaţional” SA Bucureşti, unul dintre distribuitorii autorizaţi ai produselor Autodesk Incorporated SUA (producătorul programului AutoCad 2000 în România) că a existat posibilitatea descărcării de pe Internet a acestei aplicaţii, în regim gratuit (free) pentru evaluarea acestei aplicaţii şi cumpărarea ei, pe o perioadă de 30 de zile de la instalare.
În continuarea acestui aspect inculpatul a arătat că aplicaţia fiind oferită pentru scopuri demonstrative („Demo”) şi achiziţionarea ei ulterioară, nu era pe deplin operaţională, în sensul că nu se puteau obţine rezultate reale în domeniul cadastrului, topografiei şi geodeziei.
Această apărare nu poate fi combătută şi „in dubio pro reo”.
Cu privire la descărcarea sistemelor de operare Windows XP Home Edition, Windows XP Profesional , Windows `98, Office 2002, Office `97 , produse ale Microsoft Corporation SUA, inculpatul a recunoscut instalarea lor neautorizată şi utilizarea acestora.
El a arătat că la momentul efectuării constatării, 02.02.2006, unele dintre programe, cum ar fi Windows `98, Office `97 erau depăşite, fiind uzate moral, iar aplicaţia AutoCad 2000 nu se mai comercializează din anul 2002.
Totodată, el a arătat că pentru a acoperi prejudiciul cauzat, a încercat achiziţionarea de licenţe de la firmele producătoare, sens în care a achiziţionat, în mod legal, 3 licenţe Windows XP HE, 3 licenţe Briscad VG Pro şi o licenţă Bit Defender & Profesional.
Aceasta deoarece, deşi a încercat achiziţionarea de licenţe identice cu cele instalate neautorizat, a constatat că unele dintre licenţe, cum ar fi Office `97, Office 2002, Windows `98 , nu se mai comercializează, iar aplicaţia AutoCad 2000 nu se mai produce din anul 2002.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că soluţia instanţei de fond este netemeinică.
În mod indubitabil este rup echilibrul procesului penal, respectiv raportul acuzare-apărare, probele putând să evolueze în prezent numai în apărare .
Probele acuzării au fost demult şterse din calculator, datorită naturii acestor infracţiuni, la dosarul cauzei existând în prezent doar indicii temeinice a ceea ce s-a întâmplat de fapt.
Cum potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului – o soluţie de condamnare a unei persoane la o pedeapsă penală nu se poate baza numai pe simplele indicii de vinovăţie, Curtea apreciază că în cauză se impune achitarea inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
La alegerea acestei sancţiuni, Curtea are în vedere practica sa constantă în domeniu precum şi că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe durata procesului penal, a colaborat cu organele de anchetă, a avut rol activ în administrarea probelor în faza cercetării judecătoreşti, a avut o poziţie procesuală corectă, angajându-şi apărător ales şi producând în faţa instanţei probele necesare soluţionării cauzei.
Inculpatul a făcut eforturi pentru a intra în legalitate şi a acoperi prejudiciul cauzat, prin achiziţionarea de licenţe .
Inculpatul este în vârstă de 37 de ani, are studii superioare, este căsătorit, are loc de muncă, fiind administratorul părţii responsabile civilmente.
Inculpatul este membru fondator al Asociaţiei Inginerilor Geodezişti, fiind integrat în familie şi societate.
Faţă de toate acestea, Curtea apreciază că aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ reprezintă un avertisment serios la adresa inculpatului, mai ales că acesta a conştientizat faptele reprobabile săvârşite şi că nu se impune aplicarea unei sancţiuni penale acestuia.
Sub aspectul laturii civile, se constată ca nefiind dovedită fapta de instalare neautorizată şi stocare a aplicaţiei „AutoCad 2000” , pretenţiile civile ale Autodesk Incorporated S.U.A. în sumă de 77.000 lei, se dovedesc nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Cu privire la prejudiciul cauzat Microsoft Corporation S.U.A. se constată că, potrivit adresei de la fila 7 dosar urmărire penală, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1938 dolari SUA, reprezentând contravaloarea licenţelor, după cum urmează:
Windows XP HE 1 buc. x 219 USD/buc = 219 USD
Windows `98 1 buc. x 100 USD/buc = 100 USD
Office 2002 3 buc. x 423 USD/buc = 1269 USD
Office `97 1 buc. x 350 USD/buc = 350 USD
Efectuând verificări pe Internet, privind comercializarea acestor programe şi aplicaţii, Curtea a constatat că în România nu se mai comercializează programele Windows `98, Office `97, Office 2002.
Cu toate acestea ele sunt protejate conform legii drepturilor de autor (Legea nr. 8/1996) pe o durată de 10 ani, existând totuşi un prejudiciu prin instalarea şi utilizarea lor neautorizată.
Inculpatul a achiziţionat, după declanşarea cercetărilor : 3 licenţe Windows XP HE , 3 licenţe Briscad VG PRO şi o licenţă Bit Defender & Profesional.
Pentru cele 3 licenţe Briscad VG PRO nu există dovada că acestea aparţin grupului Microsoft Corporation S.U.A. şi nu pot fi avute în vedere la stabilirea despăgubirilor.
Bit Defender & Profesional este o aplicaţie de tipul „antivirus” de concepţie românească.
Deşi producătorul a fost în tratative cu grupul „ Microsoft Corporation S.U.A.” pentru că acesta din urmă să achiziţioneze şi să includă în sistemele de operare „Windows” antivirusul „Bit Defender & Profesional”, nu există dovada că firma producătoare ar fi fost achiziţionată de grupul „Microsoft Corporation S.U.A.”
De aceea, nici această licenţă nu va fi avută în vedere la stabilirea prejudiciului cauzat „Microsoft Corporation S.U.A.”.
Aşa fiind, Curtea a avut în vedere că inculpatul a achiziţionat ulterior 3 licenţe Windows XP şi potrivit art. 1396 din Legea nr. 8/1996 va reduce cuantumul despăgubirilor la suma de 1281 dolari SUA, apreciată ca suficientă pentru despăgubirea societăţii prejudiciată.
Această sumă va fi stabilită în dolari, având în vedere constituirea de parte civilă, caracterul transnaţional şi sediul societăţii – mamă a „Microsoft Corporation” SUA, aflat pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, plătibilă în lei, la data efectuării efective a plăţii, în situaţia în care plata se va efectua pe teritoriul României.
Pentru aceste motive, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.M.C împotriva sentinţei penale nr. 212 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Brăila .
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 212/05 octombrie 2007 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare :
În baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi art. 181 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului M.M.C, pentru infracţiunea prev. de art. 1399 din Legea 8/1996 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 13 Cod penal.
În baza prevederilor art. 181 alin.3 Cod penal în referire la art. 91 lit.c Cod penal s-a aplicat inculpatului M.M.C. o amendă cu caracter administrativ, în sumă de 500 lei.
S-au respins, ca nefondate, pretenţiile civile ale părţii civile AUTODESK INCORPORATED S.U.A.
În baza prevederilor art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 cod civil, art. 1000 alin.3 Cod civil, art. 1396 din Legea nr. 8/1996 a obligat pe inculpatul M.M.C, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă MICROSOFT CORPORATION S.U.A. a sumei de 1281 dolari SUA, în lei, la cursul de schimb din data efectuării efective a plăţii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 212/ 05 octombrie 2007 a Tribunalului Brăila.
Conform art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
