Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 06.12.2012, sub nr. 4901/98/2012, reclamantul G.I.A., a chemat în judecată paratul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SLOBOZIA, solicitând pe cale judecătorească obligarea pârâtului să îi restituie autoturismul marca Alfa Romeo, înmatriculat în Italia sub nr. (..) serie şasiu (..), produs în anul (..), autoturism ce i-a fost indisponibilizat la data de 14.09.2012 de către lucrătorii I.P.J. Ialomiţa şi implicit a actelor autoturismului şi a cheilor de contact.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că a intrat în posesia autoturismului în litigiu în luna august 2012 , în urma unei operaţiuni de schimb cu numitul B.V..
Ulterior, după ce a eşuat încercarea reclamantului de a încheia contract de vânzare cumpărare cu adevăratul proprietar al autoturismului aflat în Italia, autoturismul a fost ridicat de lucrătorii de la I.P.J. Ialomiţa, motivat de faptul că autoturismul a fost declarat ca furat şi introdus în bazale de date INTERPOL.
Deşi reclamantul a formulat cerere de restituire către pârât, s-a respins această cerere, soluţie menţinută de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia şi Judecătoria Slobozia (dosar 6121/312/2012).
Socotindu-se nedreptăţit, reclamantul a formulat prezenta cerere în faţa instanţei de contencios administrativ, invocând nelegalitatea măsurii de reţinere a autoturismului al cărui proprietar, de bună credinţă, se consideră.
Se invocă în susţinerea cererii dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 42 din Constituţia României, art. 14, 169 şi 170 Cod procedură penală, art. 937 şi următoarele Cod civil.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit chitanţei nr. 9549919 din 3 ianuarie 2013.
Deşi legal citat, pârâtul nu a formulat apărări în cauză.
Din actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele :
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii introductive, excepţie ridicată din oficiu, tribunalul, pronunţându-se cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a o admite ca fondată, pentru considerentele de mai jos:
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că autoturismul în discuţie a fost ridicat de organele de poliţie potrivit procesului verbal din 14 septembrie 2012, în vederea cercetărilor în condiţiile art. 96 Cod procedură penală.
Împotriva acestei măsuri luate de organele de urmărire penală, reclamantul a formulat cerere de restituire a autoturismului ridicat de către pârâtul din prezenta cauză, cerere respinsă prin rezoluţia din 24.09.2012, în procedura reglementată de art. 169 Cod procedură penală.
Împotriva acestui act de urmărire penală în procedura reglementată de art. 275 şi următoarele Cod procedură penală, reclamantul s-a adresat cu plângere la Prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, plângere respinsă ca neîntemeiată.
Ulterior, potrivit susţinerilor reclamantului din cererea introductivă, s-a înaintat cerere şi la Judecătoria Slobozia (dosar nr. 6121/312/2012), aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din aceeaşi lege, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică , în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Restituirea autoturismului, al cărui proprietar de bună credinţă se consideră reclamantul, se poate face ca urmare a anulării actelor de procedură penală efectuate în legătură cu acesta, arătate mai sus.
Ori atât operaţiunea de ridicare a autoturismului cât şi rezoluţiile pronunţate faţă de cererile efectuate de reclamant, nu sunt acte administrative în sensul celor reglementate de Legea 554/2004, ci acte de natură procesual penală ce nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ ( în acest sens, într-o cauză ce poate prezenta interes pentru soluţia în speţă, semnalăm ca un precedent judiciar Decizia nr. 687 din 9 februarie 2012 a I.C.C.J. – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal), motiv pentru care cererea reclamantului apare ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, chiar dacă am trece peste aceste considerente şi am reţine că măsura de ridicare a autoturismului ar putea constitui obiect al acţiunii judiciare în faţa instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. 1 fraza a II – a din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantului apare ca fiind tot inadmisibilă, întrucât astfel de măsuri sunt supuse unei proceduri speciale reglementată de art. 169 şi 275 şi următoarele Cod procedură penală, iar art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, caracterizează astfel de acţiuni ca fiind inadmisibile.
Aşa fiind, pentru aceste considerente urmează a admite ca fondată excepţia ridicată din oficiu şi în consecinţă urmează a respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul G.I.A. împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia.
