Ordonanţă preşedinţială. termenul de motivare a recursului.- art. 303 , 306 şi 582 Cod procedură civilă.


ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ.

TERMENUL DE MOTIVARE A RECURSULUI.

– art. 303 , 306 şi 582 Cod procedură civilă.

Termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeaşi durată cu termenul pentru exercitarea recursului. Dacă recursul este motivat separat , motivarea trebuie făcută în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac în cauza respectivă. De pildă, termenul de motivare a recursului exercitat în materie de ordonanţă preşedinţială este de 5 zile pentru că şi termenul de declarare a căii de atac este de 5 zile. El va curge însă întotdeauna de la comunicarea hotărârii.

(Decizia nr. 121/28 ianuarie 2009

Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal )

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 9.12.2008, reclamanta SC E SA a chemat în judecată pe pârâta SC DCG SRL, pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care pârâtei să i se interzică accesul pe terenul reclamantei şi în incinta imobilului microhidrocentrală MCH 1, care face parte din perimetrul obiectivului energetic al cărui beneficiar este reclamanta.

Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat să se dispună interzicerea efectuării de către pârâtă a oricăror acte sau fapte (împrejmuiri, construcţii) prin care să-i fie tulburată posesia de fapt şi obligarea pârâtei la plata de daune interese de 10.000 lei pe zi de întârziere cum şi a cheltuielilor de judecată.

După analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a pronunţat  sentinţa nr. 1259 din  11 decembrie 2008 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC E SA Titu, în contradictoriu cu pârâta SC DCG SRL, a interzis pârâtei accesul pe terenul reclamantei şi în incinta imobilului microhidrocentrală MCH 1, cât şi efectuarea de împrejmuiri, construcţii sau alte fapte care să împiedice posesia reclamantei asupra acestor imobile, până la soluţionarea fondului litigiului dintre părţile contractante şi a respins capătul de cerere pentru obligarea pârâtei la plata de daune interese de 10.000 lei/zi de întârziere, fiind obligată pârâta la 11 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinţei nr. 1259/11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a declarat recurs pârâta SC DCG SRL, la data de 16 decembrie 2008, precum şi împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă, fără a se motiva această cale de atac.

La data de 20.01.2009 sunt depuse la Curtea de Apel Ploieşti motivele recursului formulat de către  SC DCG SRL.

La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2009, Curtea din oficiu a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen.

Analizând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen, prin prisma actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale ce au incidenţă în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Sentinţa nr. 1259 din 11.12.2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 19.12.2008 astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare existent la fila 133 din dosarul de fond .Calea de atac împotriva sentinţei este recursul în termen de 5 zile de la comunicare, astfel cum se menţionează şi în hotărâre, întrucât obiectul acţiunii este o ordonanţă preşedinţială. Acest termen începe să curgă la data de 20.12.2008 şi se încheie la data de 29.12.2008, având în vedere zilele de sărbătoare naţională şi cele nelucrătoare ce intervin în această perioadă. Conform art. 303 alin.1 C.pr.civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Din aceste dispoziţii rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeaşi durată cu termenul pentru exercitarea recursului. Dacă recursul este motivat separat , motivarea trebuie făcută în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac în cauza respectivă.

De pildă, termenul de motivare a recursului exercitat în materie de ordonanţă preşedinţială este de 5 zile pentru că şi termenul de declarare a căii de atac este de 5 zile. El va curge însă întotdeauna de la comunicarea hotărârii.

Recurenta declară calea de atac înainte de comunicarea hotărârii– 16.12.2008, însă în conţinutul cererii de recurs  nu se formulează motivele pentru care a fost declarată această cale de atac ,  menţionându-se că vor fi depuse ulterior.

Motivele de recurs se formulează la data de 20.01.2009 peste termenul legal de formulare a acestora , termen care a expirat la data de 29.12.2008 , astfel cum am arătat mai sus. Chiar în situaţia în care, astfel cum susţine recurenta, comunicarea hotărârii s-ar fi efectuat la data de 5.01.2009, depunerea motivelor la 20.01.2009 s-a făcut tot cu încălcarea termenului legal pentru motivare. Mai mult decât atât, dovada comunicării actelor de procedură nu se poate face prin probe extrinseci ci numai în condiţiile prevăzute de art. 86 C.pr. civ.Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c C.pr.civ. , cererea de recurs este nulă dacă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat , iar potrivit art. 306 C.pr. civ. , recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin.2 (motive de ordine publică).

Termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancţiunea nerespectării lui, conform art. 103 C.pr.civ. , este decăderea . Totuşi , ca efect al decăderii , recursul nu va fi respins ca nemotivat , ci se va aplica sancţiunea specifică pentru această etapă procesuală , constatându-se nulitatea căii de atac .Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică şi nici recurenta nu a invocat, în temeiul art. 3041 şi 312 C.pr.civ., Curtea a admis excepţia şi a constatat nulitatea recursului pentru nemotivare în termen .