Pensie de întreţinere. Conţinutul noţiunii de mijloace ale debitorului.


Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub dosar nr.2255/175/2008 reclamantul B.R.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P.R.M.I. ca prin hotărâre judecătorească:

– să se dispună majorarea pensiei de întreţinere la plata căreia a fost obligată pârâta prin sentinţa civilă nr.1049/2004 a Judecătoriei X în favoarea minorului B.P. născut la data de XX.XX.XXXX de la suma de 700.000 lei vechi la suma de 403 euro lunar începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorului.

– să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul arată în esenţă că prin sentinţa civilă nr.376/2005 a Judecătoriei X s-a dispus majorarea pensiei de întreţinere la care a fost obligată pârâta în favoarea minorului B.P. la suma de 700.000 lei ROL raportat la venitul minim pe economie. Din data de 01.09.2007 pârâta lucrează în căminul de bătrâni X, realizând un venit net în sumă de 1.615 euro.

Întrucât întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, apreciază reclamantul ca fiind întemeiată cererea privind majorarea pensiei de întreţinere.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.94 Codul familiei.

La termenul de judecată din 18.09.2008 pârâta a depus întâmpinare (fila 25), arătând că este de acord cu admiterea acţiunii reclamantului, însă în parte în ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, precizând că este de acord cu majorarea pensiei la suma de 331 euro. Arată pârâta că reclamantul nu a luat în considerare deducerile din salariu a impozitului, asigurărilor sociale şi a chiriei.

La acelaşi termen de judecată, reclamantul a depus precizare de acţiune (fila 21) solicitând să se dispună majorarea pensiei de întreţinere la plata căreia a fost obligată pârâta prin sentinţa civilă nr.1049/2004 a Judecătoriei X în favoarea minorului B.P. născut la data de XX.XX.XXXX de la suma de 700.000 lei vechi la suma ce reprezintă 25% din venitul net realizat de pârâtă în ultimele 6 luni.

Pârâta nu a formulat întâmpinare faţă de precizarea de acţiune, însă prin notele scrise depuse înainte de închiderea dezbaterilor (fila 104) a solicitat ca la stabilirea posibilităţilor sale de plată să se aibă în vedere că din venitul realizat i se deduce cuantumul chiriei locuinţei de serviciu, că a contractat credite, iar cheltuielile sunt mult mai mari în X. Totodată, arată că nu pot fi incluse în baza de calcul a pensiei de întreţinere sporurile sporadice, respectiv sporul de duminica, sporul de sărbători, sporul de noapte, premiile şi reţinerile pentru pensie.

În probaţiune s-au depus înscrisuri, s-au comunicat prin comisie rogatorie relaţii privind veniturile şi sarcinile pârâtei (filele 55-81, 85-100).

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1094/2004 a Judecătoriei X, pârâta a fost obligată la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 700.000 lei vechi lunar în favoarea minorului B.P., calculată prin raportare la nivelul venitului minim pe economie.

Susţinerile reclamantului privind creşterea mijloacelor de plată ale pârâtei sunt confirmate de statele de plată comunicate prin comisie rogatorie la filele 72-81 şi depuse în traducere legalizată la filele 91-100.

Astfel, rezultă că în lunile august 2008-ianuarie 2009 pârâta a încasat în medie suma de 1.311 euro lunar, după deducerea din venitul net realizat lunar a chiriei şi a „reţinerilor datorită Legii pensionării”.

Din înscrisul depus în limba X la fila 69 şi în traducere legalizată la fila 88 se reţine că pârâta a contractat un credit bancar, achitând lunar o rată de 427,45 euro.

În art.94 din Codul familiei legiuitorul stabileşte regula de principiu potrivit căreia întreţinerea este datorată în raport de nevoia aceluia care o cere şi mijloacele celui care urmează a o plăti, fără a preciza legiuitorul conţinutul noţiunii de mijloace ale debitorului.

Instanţa apreciază că la stabilirea posibilităţilor materiale ale debitorului obligaţiei de întreţinere trebuie să se ţină seama nu numai de resursele materiale ale acestuia, ci şi de sarcinile cărora acesta trebuie să le facă faţă, în speţă datorii bancare, obligaţii de plată a chiriei.

Totodată, instanţa consideră că la stabilirea pensiei de întreţinere nu se au în vedere sporurile care nu au caracter de continuitate, în speţă sporul de duminică, sporul de sărbători şi sporul de noapte, însă constată că în cauză nu pot fi deduse din venitul net realizat de pârâtă întrucât din statele de plată nu rezultă modul de calculaţie.

Faţă de cele ce preced, deducând datoria bancară lunară a pârâtei de 427,45 euro din venitul mediu încasat lunar de către pârâtă, respectul suma de 1.311 euro lunar, instanţa reţine ca bază de calcul a pensiei de întreţinere suma de 884 euro, şi nu venitul mediu lunar net, cum solicită reclamantul.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere instanţa va lua în considerare dispoziţiile art. 94 alin.3 din Codul familiei, potrivit cărora întreţinerea datorată de părinte pentru un copil se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă., opinând că data de la care pârâta datorează pensia în cuantum majorat este data înregistrării acţiunii întrucât se prezumă că doar de la acest moment s-a născut nevoia beneficiarului, în condiţiile în care nimic nu l-a împiedicat să promoveze o asemenea acţiune anterior.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite în parte, în limitele arătate, acţiunea dedusă judecăţii şi în consecinţă:

Va majora pensia de întreţinere la plata căreia a fost obligată pârâta prin sentinţa civilă nr.1049/2004 a Judecătoriei X în favoarea minorului B.P. născut la data de XX de la suma de 700.000 lei vechi la suma de 221 euro lunar, începând cu data de 30.07.2008 şi până la majoratul minorului.

În baza art.274, art.276 Cod pr.civilă va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.327,70 lei cu titlu cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar. În materia pensiei de întreţinere, faţă de caracterul alimentar al acestuia, debitorul este de drept în întârziere, astfel încât datorează cheltuieli de judecată, chiar dacă recunoaşte datoria la prima zi de înfăţişare.