Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Turnu Măgurele, reclamantul C.M.a chemat în judecată pe pârâtul P.I.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să constate că, la data de 05.08.2008, a vândut pârâtului un autoturism marca „R”, cu preţul de 700 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 5 august 2008, s-a încheiat între ele, părţile din proces, o convenţie prin care s-a înstrăinat pârâtului un autoturism marca „R” cu preţul de 700 lei, ocazie cu care au încheiat un înscris sub semnătură privată. Tot atunci, pârâtul i-a achitat în integralitate preţul iar ea, reclamanta, în calitate de vânzător, i-a predat acestuia cheile autoturismului.
Reclamanta a mai susţinut că pârâtul a refuzat înscrierea autoturismului pe numele său.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisul sub semnătură privată intitulat ”act de vânzare-cumpărare”, coroborat cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa a reţinut că, la data de 5 august 2008, reclamanta, în calitate de vânzător, a vândut pârâtului, în calitate de cumpărător autoturismul marca „R”.
Consimţământul părţilor la încheierea convenţiei de vânzare-cumpărare este necesar şi totodată suficient iar încheierea înscrisului constatator nu reprezintă o condiţie de validitate a actului juridic, ci un mijloc de probă.
