Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii penale cu care a fost investită instanţe de judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă privind pe inculpatul P. M.-M. ., dedus judecăţii pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în dauna patrimoniului şi abuz de încredere prev. de art. 208 a. 1 cod penal şi art. 213 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a. cod penal.
Dezbaterile cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 19 februarie 2010 când s-au pus concluzii în fond ce au fost consemnate în încheierea din aceea zi şi care fac parte integrantă din prezenta.
În vederea reexaminării actelor şi lucrărilor dosarului s-a amânat pronunţarea astăzi 24 februarie 2010 când în urma deliberării se va pronunţa următoarea sentinţă.
JUDECATA ,
Examinând actele si lucrările de la dosar constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lingă Judecătoria a fost trimis in judecată inculpatul P.M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în dauna patrimoniului şi abuz de încredere prev. de art. 208 a. 1 cod penal şi art. 213 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a. cod penal.
In actul de sesizare a instanţei se arată ca inculpatul in luna noiembrie 2008 a sustras mai multe bunuri (doua cauciucuri pentru autoturism marca „Volkswagen”, doua seturi complete de şurubelniţe,o pereche de schiuri cu clăpari si beţe) din garajul parţii vătămate G.C. si a refuzat sa restituie autoturismul marca Matiz cu folosit din luna decembrie 2008,primit de partea vătămata prin procura de folosinţă de la firma din Olanda, unde efectua lucrări de construcţii.
Urmare materialului probator administrat la dosar , instanţa retine următoarele:
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut ca inculpatul a săvârşit infracţiunea de abuz de încredere prevăzuta de art.213 cod penal realizată prin refuzul de a-i restitui parţii vătămate autoturismul marca „Matiz” cu număr de înmatriculare proprietatea unei firme din Olanda.
Din verificarea materialului probator ( declarata părţii vătămate ,a inculpatului ,a martorului) instanţa retine ca partea vătămata are o societate de construcţii si a încheiat un contract de subcontractare la data de 07.07.2008 cu o firma din Olanda.
In acest scop partea vătămata s-a deplasat cu mai mulţi muncitori , printre care si inculpatul – ca angajat al sau – in Olanda pentru executarea contractului , aici au stat câteva luni fără sa lucreze,întrucât patronul firmei avea probleme financiare care nu i-au permis derularea contractului.
In luna octombrie 2008 s-au întors in ţară şi pentru ca nu încăpeau toţi într-o maşină,patronul firmei olandeze le-a pus la dispoziţie o maşină proprietatea firmei sale, respectiv un „Matiz” pe care l-a condus din Olanda până în tara inculpatul .
Patronul firmei le-a eliberat o procură pentru a putea conduce aceasta maşina dar care nu a putut fi prezentata de partea vătămata la momentul efectuării plângerii aşa cum se retine in referatul de urmărire penală al poliţiei (fila 1 verso), aceasta a fost transmisă printr-un fax la 02.06.2009 (fila 30 dosar) si din care rezulta ca „maşina va reveni la proprietarul care notifică în aceleaşi condiţii în care i-a fost pusa la dispoziţie”,notificare care până în prezent nu s-a făcut si nici lucrul in Olanda nu s-a reluat.
Ajunşi în ţară acest autoturism a fost folosit atât de partea vătămata cât si de inculpat,in luna noiembrie partea vătămata a plecat in Belgia lăsând autoturismul sa fie folosit de inculpat care era angajatul sau si căruia îi făcea servicii cu el, convenind totodată cu acesta sa îl dea si fiicei sale,ori de câte ori va avea nevoie care era studenta in Galati sa-l folosească la sfârşit de săptămâna, convenţia ce a fost respectată.
In 20 decembrie 2009 prietenul fiicei părţii vătămate, a solicitat autoturismul pentru a se duce la Galaţi să o aducă , inculpatul i-a pus la dispoziţie autoturismul, cheile si actele dându-i-le martorei G. R., -persoana de legătură – de la care urma să le i-a inculpatul.
La câteva zile, respectiv 22.12.2009, fiica părţii vătămate i-a solicitat inculpatului iarăşi maşina întrucât sa plece in vacanta, iar acesta i-a precizat ca-i defecta.
De aici a apărut intre parţi o situaţie conflictuala întrucât inculpatul ii prestase parţii vătămate nişte servicii personale pentru care acesta trebuia sa-i dea 1000 euro in luna decembrie când urma sa se întoarcă in tara,suma pe care nu i-a dat-o, după care acesta a refuzat sa-i mai dea maşina.
Astfel , la data de 19.01.2009 inculpatul a formulat o plungere împotriva parţii vătămate , pe motiv ca aceasta nu i-a plătit salariu pe perioada cit a fost in Olanda , ca in luna noiembrie a lucrat la fundaţia si relaţia casatei acesteia cu care se înţelesese in prealabil sa-i plătească suma de 1000 euro, relevând si alte aspecte si care a făcut obiectul dosarului nr.117/P/06.02.2009, fila 26 dosar.
La data de 17 februarie 2009 partea vătămata a formulat plângere împotriva inculpatul ce face obiectul dosarului de fata.
In acest context,instanţa are a vedea ca partea vătămata nu i-a interzis inculpatului sa folosească maşina, acesta folosind-o cu acordul lui, iar refuzul de restituire nu a constituit o manifestare de voinţa cu intenţia inculpatului de a si-l însuşi, intre parţii fiind nerezolvate anumite neînţelegeri cu caracter civil.
Fata de toate aceste considerente instanţa are a vedea ca o fapta a existat intre parţi in mod obiectiv, dar ea nu figurează intre faptele prevăzute de legea penala.
Nefiind apreciata de lege ca infracţiune (nullum crimen sine lege), fapta nu poate constitui un temei al tragerii la răspundere penala.
Aşa fiind instanţa urmează sa dispună achitarea inculpatului in baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b cod procedura penala.
Cu privire la fapta de furt pornind de la definiţie ,instanţa retine ca din probele administrate partea vătămata deţinea nişte bunuri intr-un garaj, iar cheile de la acesta le-a dat unei vecine –martora G. R.– partea vătămata fiind plecata in Belgia împreuna cu soţia.
Martora cunoştea foarte bine relaţiile de prietenie ale parţii vătămate cu inculpatul.
In garaj erau mai multe bunuri – cauciucuri, şurubelniţe, schiuri, clăpari – bunuri pe care partea vătămata le avea de vânzare.
In luna decembrie 2008,inculpatul cunoscând despre aceste bunuri ca sunt de vânzare de la partea vătămata care l-a rugat sa-i caute cumparator, s-a dus la garaj sa ia aceste bunuri.
Martora G. R. a declarat ca a fost sunata de partea vătămata la telefon spunându-i ca o sa vina inculpatul sa-i dea nişte cauciucuri, inculpatul s-a deplasat la garaj , a luat doua cauciucuri, 2 seturi de şurubelniţe si schiuri fără bete,iar partea vătămata a întrebat-o la telefon doar daca i-a dat banii pe ele.
Martora a precizat ca daca nu ar fi avut acordul parţii vătămate nu i-ar fi dat nici un bun.
Pentru a exista fapta de furt ar trebui sa fie îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea unei infracţiuni.
Analizând situaţia de fapt,instanţa are a vedea ca fapta de furt nu exista, inculpatul nu a luat nici un bun din posesia parţii vătămate fără consimţământul acesteia in scopul de a si-l însuşii pe nedrept.
Bunul trebuie luat fără consimţământul persoanei in posesia sau detenţia căreia se afla bunul.
In condiţiile in care inculpatul a avut atât consimţământul parţii vătămate dar si al persoanei care avea in grija aceste bunuri,consimţământ care s-a dat anterior, fapta are caracter legitim si nu constituie furt.
Fata de aceste considerente instanţa are a vedea ca fapta nu exista urnind ca in baza art. pct.2 lit.a cu art.10 lit.a cod procedura penala, sa achite inculpatul pentru fapta de furt prevăzuta de art.208 cod penal.
In baza art.192 cod procedura penala obliga partea vătămata la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive
In numele legii
Hotărăşte:
In baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b cod procedura penala, achită inculpatul P. M. M. ,pentru fapta de abuz de încredere prevăzuta de art.213 cod penal .
In baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a cod procedura penala, achita inculpatul pentru fapta de furt prevăzuta de art.208 cod penal.
Obliga partea vătămata G. C., la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel in termen de 10 zile de la pronunţare si comunicare.
Pronunţata in şedinţa publica azi 24 februarie 2010.
