1. Încuviinţare purtare nume dobândit prin căsătorie. Motive temeinice.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 1/A/20 ianuarie 2010
Reclamanta nu va suferi nici un prejudiciu ca urmare a reluării numelui avut anterior căsătoriei, întrucât activităţile desfăşurate de aceasta, nu sunt activităţi cu impact public semnificativ care, prin ele însele, să fie susceptibile de a genera în mod semnificativ notorietate astfel încât, pierderea numelui dobândit prin căsătorie nu va conduce la vătămarea intimatei.
Reclamanta nu va suferi nici un prejudiciu ca urmare a reluării numelui avut anterior căsătoriei, întrucât activităţile desfăşurate de aceasta, nu sunt activităţi cu impact public semnificativ care, prin ele însele, să fie susceptibile de a genera în mod semnificativ notorietate astfel încât, pierderea numelui dobândit prin căsătorie nu va conduce la vătămarea intimatei.
Prin sentinţa civilă nr. 863/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa la data de 19.02.2009 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta PA împotriva pârâtului PD şi în consecinţă: s-a declarat desfăcută, din culpa pârâtului, căsătoria încheiată de părţi la data de 6.11.1993 şi înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei comunei Lechinţa sub nr. 38 din aceeaşi dată; s-a încredinţat reclamantei, spre creştere şi educare, minorul PDM; a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului suma de 300 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majorat; s-a încuviinţat ca reclamanta să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de „P”.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul.
Examinând sentinţa atacată, având în vedere şi actele noi depuse în apel, precum şi statuările instanţei de recurs, tribunalul reţine că apelul este fondat pentru considerentele ce urmează.
Pârâtul apelant nefiind de acord ca reclamanta să-şi păstreze numele, potrivit art. 40 alin. 2 teza a II-a, aceasta trebuie să justifice motive temeinice, pentru ca instanţa să încuviinţeze păstrarea numelui şi după divorţ.
I. Pentru dovedirea existenţei unor motive temeinice reclamanta a depus la dosar adeverinţe privind calitatea ei de institutor la Colegiul Naţional Andrei Mureşanu Bistriţa, calitatea de consilier local, începând cu data de 26 martie 2009, adeverinţele din care rezultă că este doctorand al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară înmatriculat la 01.10.2006 şi membru al unui proiect de cercetare, precum şi o declaraţie din partea copilului, extras din carnetul de elev al acestuia, dovada calităţii de elev la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, clasa a VIII-a, an şcolar 2009/2010. Prin motive temeinice se înţelege interesul moral sau material pe care îl manifestă titularul cererii care poate fi vătămat în ipoteza în care s-ar reveni la numele anterior de familie, respectiv a unei prejudicieri semnificative în cazul în care, în speţă, nu s-ar păstra numele de Pavel.
Tribunalul reţine că niciunul din aceste motive nu se constituie în temeiuri justificate pentru păstrarea numelui.
1. Astfel, activitatea profesională permanentă a reclamantei este aceea de institutor I la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa, activitatea didactică de predare, desfăşurându-se la cilul primar (clasele I-IV).
Pe lângă activitatea didactică de predare, reclamanta nu a probat că a desfăşurat şi activitate publicistică, că a scris articole sau cărţi de specialitate astfel încât să fie cunoscută unui public mai larg decât elevilor şi colegilor de serviciu.
2. Nici calitatea reclamantei de doctorand al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, înmatriculat la 01.10.2006, în domeniul agronomie, potrivit adeverinţei eliberată de unitatea de învăţământ superior, fără ca reclamanta să probeze că este cunoscută publicului, sub numele de P, ca urmare a activităţii ştiinţifice şi de cercetare desfăşurată sub acest nume, prin publicarea de articole în revistele de specialitate, nu justifică păstrarea numelui de P.
3. Faptul că este membru al unui proiect de cercetare al cărui director este profesorul ce este şi coordonatorul ştiinţific al doctorandului, fără ca reclamanta să aducă dovezi în sensul că, până în prezent, ar fi avut o contribuţie exclusivă şi importantă la acest proiect şi care, totodată, să fi fost adusă la cunoştinţa publicului, nu se constituie într-un motiv temeinic pentru ca instanţa să încuviinţeze menţinerea numelui de Pavel.
Este adevărat că profesorul universitar, director al proiectului, în adeverinţa eliberată, apreciază că schimbarea numelui reclamantei ar implica excluderea acesteia din lista membrilor proiectului, însă tribunalul reţine că eventuala punere în aplicare a acestei afirmaţii ar reprezenta un abuz de drept. Aceasta deoarece, s-ar nega atât competenţele care au stat la baza includerii reclamantei în respectivul proiect, cât şi dreptul nepatrimonial al acesteia de a avea un nume, care se stabileşte şi se schimbă în condiţiile prevăzute de lege, printre care sunt căsătoria, divorţul etc.
Prin urmare, în opinia profesorului care a eliberat adeverinţa, membrilor proiectului de cercetare la care participă şi reclamanta, le-ar fi interzise, în timpul derulării proiectului, căsătoria, divorţul, schimbarea numelui pe cale administrativă, ceea ce este contrar legii. Totodată s-ar putea concluziona că includerea în proiect nu a avut la bază cunoştinţele membrilor, ci selecţia s-a efectuat având în vedere numele pe care competitorii îl purtau, ceea ce este puţin probabil.
Aşa fiind, tribunalul apreciază că cele menţionate în respectiva adeverinţă reprezintă doar poziţia subiectivă a unei persoane fără cunoştinţe juridice de specialitate, opinie care nu va fi luată în considerare de tribunal.
4. Un alt motiv invocat de reclamanta intimată este calitatea acesteia de consilier local.
Nici această activitate a reclamantei nu este de natură să determine menţinerea numelui din căsătorie.
Astfel, din adeverinţa şi din copia jurământului, reiese că reclamanta are calitatea de consilier local, doar începând cu data de 26 martie 2009 şi nu de la data validării alegerilor locale desfăşurate la data de 1 iunie 2008, conform HG nr. 264/2008.
Cum, potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 67/2004, pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, aşa cum a fost modificată de Legea nr. 35/2008, la alegerile locale din 1 iunie 2008, consiliile locale s-au ales pe baza scrutinului de listă, candidaturile pentru funcţia de consilier local s-au depus pe liste şi nu individual cu excepţia candidaţilor independenţi şi cum reclamanta nu a susţinut că ar fi fost candidat independent, rezultă că a candidat pe lista unui partid politic.
Totodată, cum reclamanta este consilier local doar din 26 martie 2009, reiese că nu a obţinut mandatul iniţial ci doar ulterior, după ce a devenit vacant un post de consilier local obţinut de partidul pe a cărui listă a candidat şi reclamanta, conform art. 96 alin. 9 din aceeaşi lege potrivit căreia, candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost aleşi, sunt declaraţi supleanţi în listele respective şi, în caz de vacanţă a mandatelor de consilieri aleşi pe liste de candidaţi, supleanţii vor ocupa locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscrişi în liste.
Aşa fiind nu se poate reţine că reclamata a fost aleasă ca urmare unei campanii electorale în care să-şi fi prezentat personal calităţile , aptitudinile şi realizările şi nici nu a fost votată de alegători, în mod individual, ci aceştia au votat întreaga listă a partidului din partea căruia a candidat.
Reclamanta nu a dovedit nici faptul că, după dobândirea calităţii de consilier local, a desfăşurat vreo activitate (cum ar fi întâlniri cu cetăţenii, iniţiere de proiecte de hotărâri locale), prin care să fie cunoscută cetăţenilor sub numele de P, încât schimbarea numelui să-i creeze un prejudiciu.
5. Se susţine că se justifică menţinerea numele şi datorită faptului că reclamantei i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul rezultat din căsătoria părţilor, fiind în interesul copilului ca mama să aibă acelaşi nume cu acesta.
Tribunalul reţine că nici acesta nu constituie nu motiv temeinic pentru încuviinţarea purtării aceluiaşi nume cu cel al copilului întrucât, în speţă este în discuţie interesul mamei şi nu al copilului, interesele copilului fiind protejate cât timp, numele său nu s-a modificat urmare a divorţului părinţilor iar dispoziţiile Legii nr. 272/2004 nu prevăd dreptul acestuia de a pretinde ca părintele căruia i-a fost încredinţat, să-şi păstreze numele avut în timpul căsătoriei, atunci când celălalt părinte se opune.
Astfel, chiar dacă acesta îşi doreşte ca şi după divorţ mama să aibă acelaşi nume cu al lui, această dorinţă se materializează doar dacă mama justifică motive întemeiate pentru păstrarea numelui altele decât încredinţarea copilului spre creştere şi educare, acest motiv, singur, nefiind suficient pentru păstrarea numelui mamei.
În concluzie tribunalul apreciază că motivele invocate de reclamantă nu se constituie în motive temeinice care să determine instanţa să încuviinţeze ca reclamanta să poarte, după divorţ, numele dobândit prin căsătorie.
Cum reclamanta nu a probat existenţa unor motive temeinice care să justifice încuviinţarea purtării numelui, conform art. 40 alin. 2 teza a II Codul familie şi cum pârâtul apelant se opune ca, în viitor, reclamanta să poarte numele din căsătorie, devin incidente dispoziţiile art. 40 alin. 3 din Codul familiei, potrivit cărora în lipsa învoielii sau a încuviinţării instanţei, fiecare soţ va purta, după divorţ, numele pe care l-a avut înainte de căsătorie.
II. Referitor la pensia de întreţinere, cum instanţa de recurs a statuat că acordul dat de pârât în vederea stabilirii unei pensii de întreţinere de 300 lei lunar a fost dat din eroare şi cum reclamanta nu a probat că pârâtul apelant realizează venituri mai mari decât venitul minim pe economia naţională, tribunalul va avea în vedere acest venit pentru determinarea cuantumului pensiei de întreţinere în favoarea copilului minor rezultat din căsătoria părţilor şi va stabili un cuantum al pensiei de 150 lei lunar.
Faţă de aceste considerente, apelul pârâtului apare ca fiind fondat şi, în baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul îl va admite, va schimba în parte sentinţa, în sensul că va obliga pârâtul să plătească în favoarea minorului Pavel Dan-Mădălin o pensie lunară de întreţinere în cuantum de 150 lei începând cu data de 19.02.2009 şi până la majoratul acestuia; va dispune ca reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de R şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 274 C.proc.civ., intimata va fi obligată să plătească apelantului suma de 1438,3 lei cheltuieli de judecată.
