Prin sentinţa civilă nr. 1767/23 octombrie 2008, Tribunalul Mureş a respins acţiunea formulată de reclamantul C.P. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.
În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că, prin cererea depusă la data de 18 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat acordarea pensiei de invaliditate, iar nu a celei de serviciu, derivând din calitatea sa de fost deputat, iar pe de altă parte, nici nu este îndreptăţit la acordarea acesteia din urmă, neîndeplinind condiţiile impuse de art. 49 din Legea nr. 96/2006, respectiv stagiul de cotizare şi vârsta de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Uzând de calea de atac a recursului, reclamantul a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanţe, sub aspectul greşitei aplicări a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În cuprinsul memoriului de recurs a arătat că susţinerea conform căreia nu ar fi solicitat acordarea pensiei prevăzute de Legea nr. 96/2006 este eronată, în contextul în care a depus la dosar adeverinţa tip eliberată de Parlamentul României, în cuprinsul căreia s-a consemnat opţiunea sa pentru pensia cea mai avantajoasă.
Cu referire la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006, reclamantul a susţinut că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile legale menţionate, în sensul că acestea ar face trimitere la îndeplinirea cerinţelor prevăzute de Legea nr. 19/2000 pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, în realitate legiuitorul referindu-se la orice categorie de pensie.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele relevate în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. 5 din Legea nr. 96/2006, la îndeplinirea condiţiilor de pensionare, deputaţii şi senatorii, vor opta pentru pensia calculată conform alin. 1 – 4 sau pentru pensia calculată în condiţiile Legii nr. 19/2000 ori ale altor legi speciale din cadrul sistemului public.
Prin art. 1 din Normele de aplicare a legii, aprobate prin Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 2/2006, modificată prin Hotărârea nr. 4/19 iunie 2007, s-a prevăzut că pensia se acordă la cerere, după îndeplinirea condiţiilor de acordare a oricărei categorii de pensii prevăzute de Legea nr. 19/2000, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate privind vârsta şi stagiul de cotizare prevăzute de aceasta.
De asemenea, conform prevederilor art. 4 lit. b) din Norme, beneficiază de pensie şi persoanele care la data solicitării nu au calitatea de deputat sau senator, dar au deţinut în trecut un mandat de deputat sau senator şi îndeplinesc condiţiile de vârstă şi stagiu de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000 pentru obţinerea unei categorii de pensie. ( cazul din speţă ).
Din ansamblul prevederilor legale enunţate rezultă că prima instanţă a apreciat în mod greşit că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006, o atare concluzie desprindu-se, de altfel din chiar cuprinsul alin.1 al art. menţionat, care nu face trimitere la îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Prin urmare, fiind sesizată cu cererea de pensionare ca urmare a pierderii capacităţii de muncă, pârâta era datoare ca, după verificarea întrunirii cerinţelor prevăzute de art. 57 din Legea nr. 19/2000, privind acordarea pensiei de invaliditate – respectiv îndeplinirea stagiului de cotizare în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3 – să procedeze şi la calcularea pensiei cuvenite reclamantului în baza Legii nr. 96/2006, stabilind, totodată, prin aplicarea prevederilor art. 50 din aceeaşi lege, partea din pensie care, depăşind nivelul pensiei rezultate conform Legii nr. 19/2000, urmează a se suporta din bugetul de stat.
Ceea ce a instituit legiuitorul prin adoptarea Legii nr. 96/2006 nu este o altă categorie de pensie, cum greşit s-a apreciat în cauză, ci un alt cuantum al acesteia, corespunzător fiecărei categorii din cele reglementate de art. 40 din Legea nr. 19/2000 ( pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parţială, pensia de invaliditate şi pensia de urmaş ), cuantum stabilit prin raportare la prevederile art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
Nu este întemeiată apărarea invocată de către pârâtă şi însuşită de către prima instanţă, conform căreia reclamantul nu ar fi solicitat acordarea pensiei în condiţiile Legii nr. 96/2006, ci a pensiei de invaliditate, conform Legii nr. 19/2000, deoarece, astfel cum rezultă din copia dosarului de pensionare, acesta şi-a exprimat opţiunea pentru pensia cea mai avantajoasă, prin depunerea adeverinţei nr. 57/420/22.01.2008, emisă de Camera Deputaţilor, adeverinţă care atestă îndeplinirea condiţiilor pentru stabilirea pensiei conform Legii nr. 96/2006. ( fila 31 – verso, dosar fond ). De altfel, printr-un buletin de calcul anterior emiterii deciziei contestate, pârâta a stabilit şi cuantumul pensiei conform Legii nr. 96/2006, ceea ce denotă că a reţinut opţiunea reclamantului pentru aceasta din urmă. ( fila 28 dosar fond ).
Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, a admis recursul dedus judecăţii şi, procedând la modificarea integrală a hotărârii primei instanţe, a admis acţiunea reclamantului, a anulat decizia nr. 270451/22 mai 2008 şi a obligat pârâta să stabilească drepturile de pensie cuvenite acestuia în conformitate cu prevederile Legii nr. 96/2006.
