Potrivit art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan sau extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Condiţia actului autentic în această materie este cerută pentru valabilitatea contractului( ad validitatem).
În situaţia existenţei unei promisiuni bilaterale de vânzare – cumpărare(antecontract), materializată din punct de vedere probatoriu sub forma înscrisului sub semnătură privată, când partea care nu îşi execută obligaţia asumată de a vinde cu respectarea dispoziţiilor din Titlul X al Legii nr. 247/2005, instanţa de judecată poate suplini voinţa acesteia conform art. 5 alin. 2 din titlul X din actul normativ menţionat, pronunţând o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Întrucât reclamantul cumpărător nu a făcut dovada refuzului vânzătorilor pârâţi de a perfecta actele la notarul public, instanţa de judecată nu se poate substitui autorităţii acestuia decât în condiţiile expres prevăzute de lege, conform celor arătate anterior. Existenţa acordului vânzătorului în realizarea contractului autentic impune părţilor contractante prezenţa la notar.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Motru sub nr. 919/263/2009 reclamantul X a chemat în judecată pe pârâţii Y şi Z, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic, în condiţiile art. 5 alin.2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, care reglementează circulaţia juridică a terenurilor.
În motivarea cererii, s-a arătat că printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „ Chitanţă” pârâţii s-au obligat către reclamant să îi vândă o suprafaţă de teren de 5000 mp, iar acesta din urmă s-a obligat să cumpere, terenul fiind individualizat prin vecinătăţi în acţiune. A mai arătat că pârâţii sunt proprietari ai respectivului teren, dovadă făcută prin depunerea titlului de proprietate al acestora la dosar.
În faţa instanţei, la interogatoriu, pârâţii au declarat că nu au fost solicitaţi de către reclamant pentru a se prezenta la un notar public în vederea perfectării actului de vânzare cumpărare, dar sunt de acord să încheie contractul autentic la notar.
Judecătoria Motru, prin sentinţa civilă nr. 1008/08.04.2009, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant, reţinând în considerentele hotărârii că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 5 alin.2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, anume condiţia existenţei refuzului din partea părţii care s-a obligat să vândă prin convenţia ce are valoare de antecontract de vânzare – cumpărare, în speţă, de a se prezenta la notarul public în vederea perfectării actului.
Au fost avute în vedere şi prevederile art. 1073 C.civ. şi art. 111 C.p.civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală. Arată că în mod greşit i s-a respins acţiunea în constatare deoarece sunt îndeplinite condiţiile art. 5 alin.2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, în care este reglementată circulaţia juridică a terenurilor, putându-se cere suplinirea voinţei părţii care nu şi-a executat promisiunea de vânzare prin intermediul unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed.
Din probele dosarului rezultă existenţa unui antecontract între părţi, materializat într-un înscris sub semnătură privată, prin care pârâţii s-au obligat să înstrăineze către reclamant un teren arabil situat în extravilanul satului Horăşti, mun. Motru, jud. Gorj, în suprafaţă de 5000 mp. În acelaşi timp, pârâţii sunt proprietarii terenului conform titlului de proprietate nr. 1487772/20.08.2002.
Potrivit dreptului aplicabil în materie, anume art. 5 alin.2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.
Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă de judecată, din interogatoriile luate pârâţilor rezultă că promitenţii vânzători sunt de acord cu încheierea actului la notarul public, dar reclamantul cumpărător nu i-a chemat la notariat.
Reiese, astfel, că nu sunt îndeplinite condiţiile reglementate de textul legal menţionat, întrucât reclamantul nu a făcut dovada refuzului vânzătorilor pârâţi de a perfecta actele la notariatul public.
Drept urmare, părţile de comun acord se pot prezenta la notar, instanţa de judecată neputându-se substitui acestuia decât în condiţiile expres prevăzute de lege, conform celor arătate anterior.
Faţă de cele de mai sus, instanţa, în temeiul art. 312 alin.1 C.p.civ., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat.
Decizia civilă nr. 1728/30.06.2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 919/263/2009
02.07.2009
Veronica Negrulescu
Mariana Grama
Gheorghe Radu
