Reâncredinţarea minorei tatălui reclamant spre creştere şi educare


Dosar nr. 1796/308/2010

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA  CIVIL

Sentinţa civilă Nr. 406/2011

Şedinţa publică de la 03 Martie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE Cornelia Pop

Grefier Mihaela Ursu

Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamantul F.A., autoritate tutelară AUTORITATE TUTELARA PRIN REPREZENTANT LEGAL şi pe pârâta F.G.M., având ca obiect reîncredinţare minor.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pârâta personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier a de şedinţă după care:

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 01.03.2011, iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când Judecătoria , având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de azi 03.03.2011

INSTANŢA

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub număr de dosar 1796/308/2010 din 22.06.2010 reclamantul F.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Z.G.M. reîncredinţarea minorei F.N.C. născută la 27.07.1998 la tatăl reclamant obligarea pârâtei la întreţinerea minorei în funcţie de venitul minim pe economie.

În considerentele acţiunii reclamantul a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 2014/20.06.2002 a Judecătoriei Sighişoara s-a desfăcut prin divorţ căsătoria părţilor, minora N.C. fiind încredinţată mamei, că prin Sentinţa civilă nr. 1697 /21.12.2004 lui în calitate de tată i s-a permis să aibă legături personale cu minora.

Reclamantul a mai arătat că de la data încredinţării minorei starea psihică a mamei pârâte a suferit grave tulburări, aceasta fiind diagnosticată cu schizofrenie şi neînţelegând să urmeze tratamentul prescris , făcând crizele bolii şi punând în pericol starea ei de sănătate, dar şi a minorei, că la 14 iunie 2010 pârâta a repetat criza bolii, ameninţând cu un cuţit pe sora şi cumnata sa fiind necesar a fi prezentată la un Spital de Psihiatrie din Tg.Mureş de unde a plecat apoi fără încuviinţarea medicilor, că pârâta obişnuieşte să doarmă cu cuţitul la cap şi că , chiar fratele şi sora acesteia au formulat plângere penală împotriva sa  la Poliţia Sighişoara, plângerea fiind înregistrată sub numărul 456/17.06.2010.

În ce priveşte condiţiile de locuit oferite de mamă pentru minoră , reclamantul arată că spaţiul de locuit pe care îl are la dispoziţie pârâta este foarte mic, de 30 mp. în total, unde pe lângă pârâtă locuieşte şi mama acesteia şi în plus, pârâta fumează foarte mult, cca. 3 pachete de ţigări pe zi expunând pe minoră fumatului pasiv, cât timp reclamantul are la dispoziţie un imobil spaţios, cu curte şi grădină, o familie organizată şi echilibrată, fiind sprijinit în creşterea şi educarea minorei de părinţii săi.

Reclamantul a concis că schimbându-se semnificativ condiţiile avute în vedere la data încredinţării minorei cererea de reîncredinţare este justificată, menţinerea minorei în condiţiile oferite de pârâtă ar avea consecinţe dăunătoare asupra dezvoltării sale fizice şi asupra creşterii şi educaţiei sale.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 112 C.pr.civilă, art. 44 C. familiei, Legea nr. 272/2004.

Au fost anexate : dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbru judiciar, copia SC nr. 2014/20 iunie 2002 pronunţată în dosar nr. 1653/2002, copia SC nr. 1697 din 21 decembrie 2004 pronunţată în dosar nr. 402/2004, SC nr. 270/09.03.2007 pronunţată în dosar nr. 1006/308/2006, toate ale Judecătoriei Sighişoara, copie „ contract privind acordarea îndemnizaţiei de lot naţional”.

Prin întâmpinare ( file 26 – 29 din dosar) pârâta Z.G.M. a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.

În considerente pârâta a arătat că după desfacerea căsătoriei lor şi încredinţarea minorei mamei, tatăl a avut posibilitatea să menţină în permanenţă relaţii personale cu fetiţa, însă la un moment dat, datorită comportamentului deviant şi posesiv al tatălui a restrâns dreptul acestuia de a o lua pe minoră de la domiciliu ei, că s-a dovedit comportamentul nesănătos al tatălui şi nefiresc faţă de fiica sa, aşezându-se gol lângă ea sărutând-o pe tot corpul, că tatăl a avut şi o atitudine agresivă faţă de fetiţă, iar ei, mamei fetiţei, impunându-i să aibă acelaşi comportament , că pentru aceste considerente programul de vizitare a minorei stabilit prin SC nr. 1697/2004 a Judecătoriei Sighişoara a fost mai restrictiv şi că afecţiunile psihice ale sale s-au dovedit a fi cauzate chiar de comportamentul reclamantului.

S-a mai arătat de către pârâtă că în 2004 reclamantul a mai formulat o acţiune de reîncredinţare a minorei care i-a fost respinsă prin SC nr. 150/27.01.2005 pronunţată în dosar nr. 1472/2004, că dezvoltarea fizică morală şi intelectuală a minorei este primejduită în casa tatălui datorită comportării imorale a acestuia şi nicidecum în imobilul pârâtei sau stării ei de sănătate, că interesul minorei nu trebuie raportat doar la asigurarea bunăstării materiale şi îngrijirii corespunzătoare, ci trebuie apreciate şi modul în care este tratată minora, afecţiunea de care se bucură la unul sau la altul din părinţi, că interesul minorei are un caracter complex legat  de vârstă, sexul, ocupaţia şi comportamentul părinţilor, ataşamentul manifestat faţă de copil, de legăturile afective stabilite între părinţi şi copil.

Relativ la condiţiile de locuit, pârâta a arătat că are un apartament cu 2 camere, bucătărie baie, cămară,cu condiţii optime de trai, că în ce priveşte conflictul cu sora sa acesta a fost legat de pretenţiile surorii  sale la parte din garsoniera mamei lor şi în care locuieşte ea şi mama sa şi în care a făcut investiţii, că în urma conflictului sora sa a sesizat organele de poliţie şi în aceste condiţii a fost adusă pentru un consult medical la care nu s-a opus, iar părăsirea spitalului s-a făcut cu acordul medicului.

În altă ordine de idei, pârâta a mai arătat că a muncit în Germania, Italia şi Austria la îngrijirea unor persoane bolnave, imobilizate fără să i se reproşeze nimic, că fetiţa este afectiv legată de ea şi de bunica maternă, că nu au intervenit schimbări în ce priveşte condiţiile de locuit şi starea ei de sănătate care să impună încredinţarea minorei la tatăl reclamant şi că reclamantul profită de naivitatea minorei pe care o ţine alături de el interzicându-i relaţiile cu ea şi denigrând-o pe pârâtă că ar fi „ nebună” şi că i-ar pune viaţa în pericol şi determinând-o să o respingă.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 115 – 118, 274 C.pr.civilă.

Au fost anexate: cupoane pensie, decizie asupra incapacităţii de muncă, acte proprietate, acte medicale, SC 1697/2004, contract de muncă – ofertă, venituri anterioare ale pârâtei, înscrisuri privind trimiterea unor sume de bani în ţară.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a dispus şi ataşat Dosarul 1864/308/2010, 1472/2004, 402/2004.

Din analiza probelor administrate în cauză înscrisuri, declaraţii de martori, expertiza medico legală, instanţa reţine următoarele:

Părţile au avut calitatea de soţi, prin SC nr. 2014 din 20 iunie 2002, pronunţată în dosar nr. 1653/2002, al Judecătoriei Sighişoara, căsătoria lor a fost desfăcută prin divorţ din vina ambilor soţi, minora N.C. născută la data de 27 iulie 1998 fiind încredinţată mamei ei spre creştere şi educare, iar tatăl a fost obligat la întreţinerea minorei cu 800000 lei ( ROL ) lunar ( filele 5-6 din dosar).

Prin SC nr. 1697 din 21 decembrie 2004 pronunţată în Dosar nr. 402/2004 al Judecătoriei Sighişoara a fost admisă acţiunea tatălui pentru încuviinţarea legăturilor personale cu minora, iar prin SC nr. 270/09.03.2007 pronunţată în Dosar nr. 1006/308/2006 al aceleiaşi instanţe s-a admis şi cererea bunicilor paterni pentru a avea relaţii cu minora, încuviinţându-se un program de vizitare a minorei ( filele 9-10 din dosar).

Prin SC nr. 150/ 27.01.2005 pronunţată în Dosar nr. 1472/2004 al Judecătoriei Sighişoara s-a respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta cu privire la reîncredinţarea minorei, reţinându-se în considerentele hotărârii că minora este ataşată de amândoi părinţii, că mama este aptă să crească, să îngrijească şi să o educe pe minoră, că nu a intervenit nici o schimbare a condiţiilor care au format iniţial convingerea instanţei pentru încredinţarea minorei mamei ( filele 42 – 43 din dosar ).

Din concluziile anchetei sociale efectuată la domiciliile ambilor părinţi rezultă că din punctul de vedere locativ ambii părinţi oferă condiţii corespunzătoare de locuit minorei, cu menţiunea că reclamantul locuieşte împreună cu părinţii săi într-o casă cu patru camere şi dependinţe, iar mama pârâtă într-un apartament de bloc cu două camere şi dependinţe.

Din punct de vedere material, mama minorei realizează lunar 350 lei cu titlu de pensie de boală, fiind pensionată cu diagnosticul clinic „ TBC pulmonară secundară fibro-nodulară LS bilateral pozitiv”( fila 32,33 din dosar), iar tatăl minorei realizează un venit lunar de cca. 1000 lei lunar ( fila 11-16 din dosar).

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză ( filele 84-88, 74-78 din dosar) rezultă cu prisosinţă că în ultima perioadă , cât minora a locuit împreună cu mama sa, era timorată, închisă, ulterior, după ce în iunie 2010 a fost luată de tatăl său, a devenit comunicativă, veselă, degajată, iar tatăl şi familia acestuia , bunicii paterni se dedică creşterii şi educării acesteia.

Şi mama minorei a încercat să asigure condiţii bune de creştere şi educare, dar, posibil, datorită afecţiunii de care suferă, comportamentul său, şi în prezenţa minorei, nu era cel potrivit.

După ce fetiţa a fost luată de tată, în iunie 2010 la domiciliul său, aceasta a refuzat să se mai întoarcă la mama sa, când pârâta s-a întors din spital unde a fost internată pentru efectuarea unor investigaţii cu privire la sănătatea sa psihică.

De altfel şi minora, fiind ascultată în camera de consiliu de către instanţă, la termenele din 11 august 2010, 1 septembrie 2010 şi 23 septembrie 2010 ( filele 63,65,81 din dosar), şi-a exprimat dorinţa să locuiască cu tatăl său şi cu bunicii paterni , motivând acolo este bine îngrijită, are camera ei şi că mama sa îi vorbeşte urât, o „ smuceşte” tot timpul, provocându-i frică. Declaraţiile minorei vor fi avute în vedere , acestea fiind constante în a-şi dori să rămână împreună cu tatăl şi bunicii paterni.

Aşa fiind , instanţa constată că împrejurările avute în vedere cu ocazia încredinţării minorei la mamă s-au modificat : în primul rând starea de sănătate a mamei pârâte şi, implicit, comportamentul ei s-a schimbat ; chiar dacă din concluziile raportului de expertiză medico legală rezultă că pârâta, care prezintă diagnosticul „ Personalitate de tip schizoid” are capacitatea psihică de a-şi îngriji fiica şi nu pune în primejdie dezvoltarea psihică şi intelectuală a minorei ( fila 97 din dosar), personalitatea schizoidă reprezintă o tulburare de personalitate care este caracterizată prin lipsă de interes în relaţiile sociale, tendinţă spre viaţa solitară, răceală emoţională.

În încredinţarea copilului unuia dintre părinţi instanţa trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului prevăzut de art. 2 şi următoarele din Legea nr. 272/2004.

Jurisprudenţa a consacrat ca şi criterii pe care instanţa trebuie să le aibă în vedere la încredinţarea minorului condiţiile superioare de spaţiu de locuit, starea materială , legătura afectivă a copilului cu unul dintre părinţi, nevoile actuale ale copilului, posibilităţile şi disponibilitatea fiecărui părinte de a le satisface, nevoia de mediu familial stabil în care să vină în contact cu persoane cunoscute, prezenţa afectivă a părintelui, a bunicilor, asigurarea unui mediu echilibrat din punct de vedere afectiv, emoţional, moralitatea părinţilor, starea de sănătate a acestora.

Comparând condiţiile material, morale, disponibilităţile fiecăruia din  părinţi în creşterea şi dezvoltarea minorei, ţinând seama şi de opţiunea minorei, instanţa constată, raportat la respectarea principiului interesului superior al copilului, că tatăl reclamant oferă în prezent condiţii superioare de creştere şi educare a minorei motiv pentru care , în temeiul art. 44 raportat la art. 42 C.fam. , va dispune reîncredinţarea minorei N.C. tatălui reclamant spre creştere şi educare.

Mama are posibilitate, în măsura în care nu i se permite, să solicite instanţei încuviinţarea unor relaţii personale cu minora care să-i asigure exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti.

Este de menţionat că aspectele relativ la „comportamentul deviant şi posesiv” al tatălui reclamant reţinut ca atare în considerentele SC nr. 1697 din 21 decembrie 2004 au fost infirmate chiar de martora Costescu Gabriela ( fila 87 din dosar) care a declarat că depoziţia sa din 2004 s-a bazat doar pe spusele fostei concubine a pârâtului, Depner Mariana, care era deranjată de prezenţa minorei în locuinţa în care trăia alături de tatăl minorei,simţindu-se neglijată când minora îşi vizita tatăl.

În temeiul art. 42, raportat la art. 86 şi 107 C.familiei cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 94 C.familiei, având în vedere că pârâta poate presta muncă ( a se vedea contractul de la fila 61 din dosar), instanţa o va obliga pe pârâtă , în calitate de mamă, la întreţinerea minorei cu o pensie de 165 lei lunar începând cu 11.06.2010, data preluării minorei de către tată, şi până la majoratul acesteia, cuantumul obligaţiei de întreţinere fiind calculat în funcţie de venitul minim pe economie de 670 lei lunar conform HG nr. 1193/24 noiembrie 2010 şi având în vedere că în prezent pârâta nu are loc de muncă stabil şi care să-i asigure un venit permanent.

Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că dispoziţiile art. 274 C.pr.civilă nu sunt aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea reclamantului F.A. domiciliat în XXXX judeţ Mureş, în contradictoriu cu Z.G.M. cu domiciliul în XXXXX judeţ Mureş,  şi în consecinţă:

Reîncredinţează tatălui reclamant spre creştere şi educare pe minora F.N.C., născută la data de 27.07.1998.

Obligă pe pârâtă în calitate de mamă la întreţinerea minorei cu 165 lei lunar începând cu data de 11.06.2010 până la majoratul minorei.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind cerute.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 03.03.2011.